Ce se întâmplă înainte să aibă loc o crimă? Analizând modalitățile prin care numărul cazurile de condamnare la moarte poate fi redus, David. R. Dow și-a dat seama că un număr surrprinzător de mare de condamnați la moarte au biografii similare. În această prezentare, el propune un plan îndrăzneț care să prevină crimele de la bun început. (Filmat la TEDxAustin.)
La Editura Polirom a apărut în ediţie cartonată cartea „Moarte după-amiaza” de Ernest Hemingway, traducere în premieră din limbă engleză şi note de Ionuţ Chiva.
„Moarte după-amiaza„, publicată pentru prima dată în 1932, este aproape un documentar, în modernitatea şi imagistică sa, despre un spectacol-ceremonie, tragic şi revelator: corida.
„Moarte după-amiaza” este considerată şi azi cea mai bună carte despre corida. Dar ea nu este un banal tratat despre luptele cu tauri. Scrisă cu pasiune de un mare prozator şi un mare aficionado al acestui spectacol tragic, ea este şi o meditaţie profundă asupra vieţii.
În zilele de 10, 11 şi 12 sptembrie 2009, de la ora 20:00, şi 16 septembrie, de la ora 19:00, la Teatrul Metropolis are loc avanpremiera spectacolului „Moartea lui Tarelkin”, o comedie-glumă în două părţi, cu un prolog şi inserturi din „Procesul” lui Franz Kafka.
Mioara Cremene, o apropiată a prea devreme dispărutului Nicolae Labiş, îşi aminteşte accidentul care a condus ulterior la moartea acestuia, aşa cum i l-a povestit chiar scriitorul, eliminând astfel varianta asasinatului.
Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 – 7 octombrie 1849) este unul dintre cei mai cunoscuţi romantici americani, poet şi prozator al misterului şi al macabrului. „William Wilson” este una dintre scrierile sale, care mi-a stârnit interesul deşi stilul este complet lipsit de spectaculozitate. Textul valorifică tema dublului, foarte des întâlnită în literatură, de altfel; apariţia fantomei unei persoane încă vii are, în civilizaţiile lumii, conotaţii negative şi trimite fără excepţie cu gândul la moarte. În plus, Poe insistă în textul său pe iritarea absolută, profundul disconfort psihic pe care anularea unicităţii ni-l provoacă oricăruia dintre noi. Stilul narativ este extrem de supravegheat şi subtil, cu fraze echilibrate şi sobre, fără a urmări vreun efect stilist, ci exemplificând mai curând o scriitură raţională şi logică.