13 august 2010
Revista lunară de satiră şi umor „Haz de Necaz” publică, în numărul 14 din iunie 2001, pe o pătrime de pagină, următoarele precizări ale lui George Corbu:
Prietenia (nu doar literară) ce m-a legat de emeritul umorist şi epigramist Mircea Trifu (24.02.1922 – 20.06.1994) stă la originea a ceea ce avea să devină „Războiul (duelul) sutei de sonete”. În compania, ilustră, a mult talentatului coleg, am purtat cea mai paşnică bătălie de-a lungul primelor trei luni ale anului 1970. Cele 101 sonete scrise atunci – probabil, cel mai lung duel de acest gen din literatura română – au avut ca martori pe Tudor Muşatescu şi Mircea Pavelescu, iar ca arbitru pe Victor Eftimiu. Ele îmbracă astăzi haina tiparului, înainte ca vreun editor, în a cărei venire mai sper, să le ofere veşmântul aristocratic al unei cărţi, aşa cum, de altfel, şi-au dorit protagoniştii acestei confruntări ironico-umoristice.
Meritul esenţial în acest inedit încă fapt literar – din care antologia umorului liric îşi va recruta, poate, unele piese de rezistenţă (modestia este virtutea mediocrilor), revine strălucitului confrate Mircea Trifu care, lansând provocarea, a dat startul impresionantei competiţii.
Să mi se îngădue, până la împlinirea sorocului strângerii acestor creaţii într-un volum, a-i aduce încă şi încă, omagiul meu devotat incomparabilului Mircea Trifu, pentru strălucirea cu care a slujit decenii de-a rândul epigrama românească.
Nu este, cred, lipsit de interes să amintesc faptul că despre existenţa acestui virtual volum făcea referire însuşi Mircea Trifu, anunţându-l, printre cărţile în pregătire, pe clapeta copertei primului său volum („Epigrama”, Bucureşti, Editura LITERA, 1976).
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Poezii, Umor
9 iunie 2010
La Editura Vremea a apărut în Colecţia Roşu şi Negru romanul gotic „…Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” de Oliviu Crâznic, bazat pe cronici medievale. Lansarea are loc pe 12 iunie 2010, ora 15:00, la târgul de carte Bookfest.
În Castelul Ultimelor Turnuri, lucrurile merg cu adevărat Rău. Invitat la nunta unei necunoscute într-un castel bântuit de diavol, nobilul decăzut Arthur de Seragens se trezeşte prins într-o îngrozitoare plasă a nebuniei, trădării şi crimei. În vreme ce oaspeţii mor în jurul lui unul după altul într-un mod misterios, seceraţi de un duşman inuman, Arthur întrezăreşte cu groază cum laţul se strânge în jurul singurei persoane de care i-a păsat vreodată, superba Adrianna de Valois, tânăra fiică a întunecatului şi temutului şef al Poliţiei. Panicat şi confuz, Arthur se vede astfel nevoit să încheie o alianţă fragilă şi controversată cu cei mai puternici dintre supravieţuitori, care au început deja o anchetă în întuneric, împreună dar suspectându-se unii pe alţii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilărie al lui Arthur, versat în intrigile de salon, logician şi vânător iscusit; baronul german Von Walter Călătorul, ale cărui peregrinări prin locuri uitate de lume l-au adus de atâtea ori în faţa unor adevăruri de neîndurat; frumoasa şi imorala Giulianna Sellini, despre care se spune în şoaptă că i-a sedus deodată pe Dumnezeu şi pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al cărui drum presărat cu cadavre duce la o amantă misterioasă; ducele de Chalais, puternic şi crud stăpânitor al ţinutului, rafinat, arătos şi incapabil de a-şi stăpâni pornirile violente; şi, mai ales, bărbatul care conduce investigaţia şi de care se tem toţi, căci o singură vorbă a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Fragmente literare, Ştiri
17 februarie 2010
Joi, 18 februarie 2010, de la ora 18:00, are loc in sala de conferinţe a Accademia di Romania din Roma prezentarea volumului “Veneti in Romania”, semnat de Roberto Scagno, Paolo Tomasella şi Corina Turcu.
Volumul este recent publicat de catre Longo Editore din Ravenna într-o serie în care se publicaseră anterior studii despre emigraţia din regiunea Veneto în SUA, Africa de Sud, Elveţia, Australia şi Benelux. În cadrul emigraţiei din regiunea Veneto în ultima treime a sec. XIX, un capitol important, dar încă neexplorat suficient, priveşte ţările din Europa Centrală şi de Est. Emigraţia venetă a jucat în aceste regiuni un rol major în crearea infrastructurilor rutiere şi feroviare, în construcţiile publice. Cartea se ocupă în mod special de România – „sora latină din Orient”. Din provinciile venete au sosit mână de lucru calificată, artişti şi oameni de cultură. In perioada interbelică, din Veneto sosesc în România muncitori specializaţi, industriaşi, ingineri, arhitecţi, într-o emulaţie întreruptă brutal în 1948. În volum sunt publicate şi contribuţii care privesc dezagregarea comunităţii italiene din România, exodul unor italieni şi asimilarea forţată a celor rămaşi.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
26 ianuarie 2010
La Editura Leda a apărut recent „Alteţa Sa cititoare” de Alan Bennett, traducere din limba engleză şi note de Smaranda Câmpeanu.
Regina Angliei nu ar fi aflat niciodată de bibliobuzul parcat chiar lângă Palatul Buckingham dacă nu ar fi fost hărmălaia provocată de cei doi căţei ai săi. După ce potoleşte tot tărăboiul, se hotărăşte să-şi prezinte scuzele pentru tot vacarmul iscat şi sfârşeşte prin a împrumuta un roman de Ivy Compton-Burnett. O lectură cam anostă, ce-i drept, dar buna educaţie îi cere să o ducă la bun sfârşit şi — ca să nu pară nepoliticoasă — mai ia încă un roman la citit. A doua alegere, mai fericită, trezeşte în Regină o adevărată pasiune pentru lectură, iar îndatoririle sale oficiale încep să aibă de suferit, spre disperarea Casei Regale şi a Parlamentului. În timp ce Regina devorează carte după carte, de la Hardy la Brookner, Proust şi Samuel Beckett, întreg anturajul său conspiră frenetic pentru a pune capăt odiseei literare a Suveranei. Maiestatea Sa cochetează cu gândul de a deveni doar Alteţa Sa cititoare.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Umor, Ştiri
29 decembrie 2009
Madrigalele (sau, la fel de corect, madrigalurile) sunt deseori asimilate epigramelor, însă acestea nu sunt „înţepătoare”, ci măgulitoare.
Cincinat Pavelescu afirma, admirativ, faptul că «Marţial, al cărui spirit sarcastic făcea spaima şi deliciul contemporanilor săi, a scris totuşi nenumărate madrigale.» (Cincinat Pavelescu, Antologia epigramei româneşti. Pag.301)
Chiar dacă multe dintre cele scrise de el au ajuns în colecţii de familie sau în alte locuri în care n-au putut avea acces cercetătorii operelor sale, putem ilustra activitatea sa prin cele reproduse în cele de mai jos.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
15 septembrie 2009
Cred că rolul citatului poate fi esenţial în educaţie. După atâtea mii de ani de istoricitate, Pantheonul cultural universal geme de nume mari, iar inflaţia de mentori şi-a atins cote incredibile. Bietul elev, rătăcit în mulţimea aceasta de înţelepţi, nu ştie ce să mai creadă şi pe cine să citească. Dezorientat, caută refugiul pe stadioane, în zgomotul ritmic al unei discoteci sau navighează plictisit pe apele virtuale ale Internetului.
Dascălii fac şi ei ce pot. De cele mai multe ori dictează elevilor liste lungi de aşa-zise lecturi obligatorii. Dar practica dovedeşte că lectura din obligaţie este un lucru fără sens şi fără efect. Înţelepţii au scris uneori zeci de cărţi, iar unele dintre acestea sunt plictisitor de înţelepte. Elevii nu se prea obosesc cu cititul, aflându-ne în perioada în care la şcoală totul pare facultativ. În consecinţă, cărţile de la lecturile obligatorii rămân necitite. Ştiu şi profesorii acest lucru. Nu protestează, pentru că programa este programă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Valeriu Butulescu in Aforisme, Eseuri
10 voturi