Librăria Humanitas de la Cișmigiu așteaptă publicul marți, 19 iunie 2018, ora 19:00, la o dezbatere prilejuită de apariția volumului de memorii „Nebiruita flacără a vieţii. Amintiri, 1867–1952” semnat de Anna Kretzulescu-Lahovary, unul dintre bestsellerurile Editurii Humanitas la Bookfest 2018, publicat în colecția „Memorii/Jurnale”, cu un studiu introductiv și traducerea semnate de Alina Pavelescu și un cuvânt de încheiere de Șerban Sturdza. La eveniment participă Ioana Pârvulescu, Iriana Pop-Jora, Șerban Sturdza, Simona Antonescu și Alina Pavelescu.
Comunitatea România Tradițiilor Creative invită publicul marți, 17 aprilie 2018, de la 18:30, în salonul Cerchez al Muzeului Național Cotroceni, la conferința cu titlul „Școala de trecut – educație nouă, teme de când lumea” despre educația secolului XXI. La întâlnirea vorbesc: Vintilă Mihăilescu, Teodor Frolu, Liviu Jicman, Bianca Toma, Alexandru Andrășanu, Ana Maria Goliav, Matei Câlția, Andreea Machidon, Adriana Scripcariu, Andrei Mihail și alți specialiști în domenii apropiate tradițiilor creative.
Andreea Olaru a apărut în lumina reflectoarelor odată cu prezența memorabilă de la Vocea României, dar acum artista este pregatită să cucerească publicul cu primul ei single, “Oare o să-ți amintești?”, alături de Robert Toma. Povestea din spatele clipului “Oare o să-ți amintești?” este plasată între două planuri paralele, între iubire și amintiri. Videoclipul este regizat de către Spoială Brothers, iar piesa este compusă de către Robert Toma, Alex Parker, Angelo Simonică și Andreea Olaru, în studiourile DeMoga Music.
Renașterea națională și culturală a României reprezintă un moment cu o mare încărcătură istorică, ducând la concretizarea ideii unității naționale. Cu ocazia celei de-a 170-a aniversări a Revoluției de la 1848, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale „Renașterea României în pictură”. Noua emisiune de mărci poștale este disponibilă începând de vineri, 16 februarie 2018, în magazinele Romfilatelia.
Într-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol sunt de vină, ci de multe ori și nebăgarea de seamă a cititorului. Toate acestea împreună sunt pricina pentru care articolul meu Decepționismul… din volumul întâi a fost de mulți înțeles foarte greșit.
Așa, spre pildă, dl Petrașcu, într-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice următoarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguranță că pricina acestui decepționism, cum îl numește domnia sa, ar sta în disproporția dintre făgăduințele mari și actele mici ale revoluției noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai întâi de vorbe, în urmă desiluzionate de fapte, și astăzi ele respiră în această deziluzie.” Ceea ce pot zice cu siguranță e că dl Petrașcu nu m-a priceput, poate din cauza mea. În orice caz pentru mine pricina hotărâtoare a decepționismului ori pesimismului e alta. În articolul meu Decepționismul etc. am formulat în căteva rânduri părerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. Și aceste rânduri, pentru mai mare siguranță, le-am subliniat. Iată-le: „Pricina decepționismului nostru, a decepționismului poeților noștri, obârșia lui, sunt anomaliile societății burgheze. Pricina boalei veacului e starea patologică a civilizațiunii burgheze”.
Ca un miraj nălucitor te-a chemat pe tine strălucirea aurului, și tu cel dezbrăcat de toate patimele ai alergat după el până ce ai căzut. Negrul neant la tine a fost mărginit de un zid de aur și zidul s-a prăbușit peste tine, îngropându-te sub el.
Ce urmăreai tu, de ce te-ai zbuciumat, de ce flacăra vie a minții tale a ars fără preget, ca vâlvătăile de foc ce le aprindeau și le hrăneau necurmat întâii oameni în vremuri obscure, ca să se apere de dușmănia fiarelor?
După perdeaua de foc a minții tale, ai stat tu ascuns toată viața, apărându-te. Vie, puternică, fantastică, se consuma inteligența ta. Mari, flăcările jucau zvârlind scântei orbitoare. Vânturile întâmplărilor o înălțau și o coborau și ghearele lacome așteptau cu răbdare să te sfâșie; sclipitorii ochi pândeau din umbră stingerea marelui incendiu, ca să poată prin drumul de cenușă să ajungă până la tine.
Încarc...
