Zilele trecute, Citatepedia a depăşită şi pragul de 29000, la mai puţin de trei săptămâni de la cel precedent. Ritmul de creştere este în accelerare, fapt confirmat şi de faptul că sunt deja câteva sute peste 29000. Mai este puţin până la un număr foarte rotund: 30000!
Cu această ocazie, a devenit disponibilă comanda „Semnalează o problemă/completare” (triunghiul cu semn de exclamare), prin care corecţiile necesare pot fi cerute cu uşurinţă.
Iată şi o provocare pentru cei care doresc să participe: mergi la biblioteca ta, ia prima carte pe care-ţi pică ochii, deschide-o la întâmplare, citeşte şi când găseşti prima frază interesantă, adaug-o pe Citatepedia. Ar putea fi o experienţă inspiratoare.
Urmare a voturilor primite în faza anterioară, pentru care vă mulţumim, blogul Citatepedia s-a calificat în finala RoBlogFest, la categoria „Cel mai bun blog colectiv”. De asemenea, prin jurizare, Citatepedia s-a calificat în finală şi la categoria „Cel mai bun blog cultural”, ceea ce ne onorează, mai ales că blogul este unul nou (apărut anul trecut).
Vă invităm să ne votaţi şi în finală. Cei care ne-au votat în prima fază, este necesar să voteze din nou (se poate folosi contul de utilizator creat anterior). Cei care nu ne-au votat anterior, dar doresc să o facă, trebuie să se înscrie pe roblogfest.ro. După această formalitate şi login, apare sus comanda VOTEAZĂ-ŢI FAVORIŢII. Aceasta prezintă mai întâi categoriile, iar pentru Citatepedia trebuie aleasă categoria:
Cel mai bun blog colectiv
Pentru a găsi mai uşor Citatepedia, este disponibilă o comandă de sortare alfabetică. După ce bifaţi, nu uitaţi să apăsaţi butonul „Salveaza votul tau!”, la sfârşitul listei.
Bogdan Teodorescu, lector la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA şi doctor în teoria audio-vizualului, autorul volumului „Cinci milenii de manipulare„, apărut la Tritonic Grup Editorial, este invitat marţi, 26 februarie 2008, ora 18:30, la Seara Cărţii Tritonic în Club A, pentru o dezbatere cu tema „manipularea – o reţetă ce se perfecţionează de mai bine de cinci milenii”.
Discuţia va pleca de la întrebările:
Ce au în comun Mao, Hitler, Biserica, sofiştii greci şi Ceauşescu?
De ce istoria se repetă?
Cum se poate ca manipularea să fie la fel de eficientă şi fără tehnologie sau advertising?
De ce la baza progresului se află manipularea?
Cum este posibil ca milioane de indivizi să se supună unui singur om?
Scriitorul brazilian Paulo Coelho a lansat o competiţie inedită, constând în ecranizarea de către cititori a celei mai recente dintre cărţile sale, „Vrăjitoarea din Portobello„, povestea unei fascinante tinere din Transilvania. Astfel, romanul a fost împărţit în 15 părţi, fiecare urmând să fie atribuită pentru realizare celor 15 câştigători, în calitate de regizori. Cei care doresc să participe, pot citi toate detaliile pe pagina proiectului: The Experimental Witch.
Deşi a început prin simpla iniţiativă a lui Paulo Coelho, proiectul a atras atenţia în întreaga lume, atât prin concept, cât şi prin deschidere. Recent, firma Hewlett-Packard a hotărât să se implice în susţinerea proiectului, realizând şi un site în acest sens: The Experimental Witch Film Competition.
Chiar depăşind graniţele literaturii engleze, Charles Dickens (7 februarie 1812 – 9 iunie 1870) rămâne, fără îndoială, campionul literaturii ca tablou al copilăriei. Fără să-i minimalizăm prin asta valoarea, recunoaştem cu preponderenţă între lucrările sale pe cele care aduc în prim-plan universul infantil, care se construieşte oarecum metodic pe baza unei legi ce nu poate fi ignorată: vitregia sorţii poate fi învinsă dacă-ţi păstrezi calea dreaptă şi cugetul curat. Teza pare simplistă, dar asociată cu un real talent narativ, Dickens a obţinut o formulă de succes care, deşi nu l-a inclus în rândul monştrilor sacri, l-a făcut cunoscut şi citit cu plăcere la nivel universal.
Volumul asupra căruia ne-am oprit se deschide cu o discuţie care – mi se pare mie – stârneşte şi azi vii pasiuni. Este vorba despre felul în care exactitatea faptului are câştig de cauză asupra pasiunii imaginaţiei. Tocmai pentru că mă situez în mod fundamental şi categoric pe poziţie adversă, am ales fragmentele care argumentează acestă teorie, pentru ca fiecare dintre cititori să aleagă pentru sine, conform propriilor credinţe.
Începând cu piesa de teatru „Oile Domnului (Satul electronic)”, vom prezenta, într-un ritm lunar, integrala creaţiei dramaturgice semnată Valeriu Butulescu. Îi mulţumim autorului pentru faptul că ne-a acordat dreptul de a include cărţile sale în Biblioteca Citatepedia (în ediţii digitale, desigur).
„Oile Domnului (Satul electronic)” este a cincea piesă de teatru scrisă de Valeriu Butulescu şi una dintre cele mai de succes. Prima dată a fost publicată în 2001 sub forma unui volum cu acelaşi titlu, la Editura Polidava.
Piesa este una caracteristică pentru stilul lui Valeriu Butulescu, atât de cunoscut din aforismele sale: gânduri profunde, camuflate cu umor, aşteptând să fie descoperite prin implicarea personală a fiecăruia. Piesa conţine multe idei şi replici memorabile, uneori chiar aforistice.
Nu întotdeauna lectura unui scenariu e o plăcere, însă „Oile Domnului (Satul electronic)” este un deliciu chiar şi din acest punct de vedere. Umorul face parcurgerea textului vioaie, însă de multe ori simţi nevoia să te opreşti măcar o clipă pentru a medita (şi aici apare avantajul lecturii faţă de vizionarea spectacolului).
Încarc...
