S-a înţepenit în mintea oamenilor credinţa că „dacă vezi filmul, ai citit cartea”. Nimic mai puţin adevărat. Confuzia care se face în mod grosolan şi cu insistenţă, este între „poveste” şi „fel de a spune povestea”. Când vine vorba despre marea proză, nu întâmplările în sine au drept consecinţă valoarea unei cărţi, ci modul de a le povesti şi de a construi personaje. Arta unui mare prozator nu este dată (decât parţial) de capacitatea de a inventa evenimente, ci mai ales de talentul de a le relata, de a pune la treabă imaginaţia cititorului prin puterea de sugestie a cuvintelor. În plus, „vizualul” este mult-mult-mult în urma putinţei omului de a-şi „închipui”, prin urmare produsul gata făcut şi redus la imagine, la gest, nu va avea nicidecum forţa insinuării lingvistice.
Să luăm ca exemplu un fragment scurt din „Moromeţii” lui Marin Preda. Iar ca să folosească demonstraţiei, sfatul meu este să vedeţi acum (exact în momentul acesta) pelicula, după care continuaţi să citiţi.
Revista „The Bookseller” continuă tradiţia de a acorda premiul „Diagram” pentru cel mai bizar titlu de carte apărută anul trecut. De această dată, titlul câştigător este „O privire globală asupra cutiilor de 60 de miligrame de brânză proaspătă, între anii 2009–2014”, de Philip M. Parker. Atribuirea premiului pentru această carte este una controversată, deoarece face parte dintre cele aproximativ 200.000 de cărţi publicate de autor, realizate prin metode computerizate, folosind informaţii tematice extrase din baze de date. Philip M. Parker este profesor de management la INSEAD (Institut européen d’administration des affaires) de la Fontainebleau, Franţa.
Mama se apropie de băieţelul ei, care tocmai se băgase în pat, şi-i spune:
– Uite, ţi-am cumpărat o carte cu poveşti…
Băieţelul o ia entuziasmat, o priveşte atent, o întoarce pe toate părţile, apoi întreabă nedumerit:
– Cum se bagă în priză?!
Încarc...