Având drept obiectiv o tematică în premieră legată de Constituţia României, secţiunea drepturilor și libertăților fundamentale, Romfilatelia introduce în circulație, luni, 8 aprilie 2019, emisiunea de mărci poștale „Constituția României, garant al drepturilor cetățenilor români”, în magazinele Romfilatelia.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Paștile, sărbătoarea creștină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar și ritualuri și tradiții religioase, printre care și cea a salutului cunoscut chiar și de cei mici: „Hristos a Înviat!/Adevărat a Înviat!” Emisiunea de mărci poștale „Sfintele Paști 2019” este disponibilă începând de vineri, 22 martie 2019, în magazinele Romfilatelia din țară, precum și în magazinul nostru online.
Continuare »
fără voturiÎncarc...PostModernism Museum propune, în spațiul generos al Castelului Cantacuzino din Bușteni (jud. Prahova), „Women Power in Art”, o panoramă expozițională a contribuției artistelor femei pentru istoria artei din România privind în arcul temporal al ultimei sute de ani. Expoziția este deschisă în perioada 21 februarie – 9 iunie 2019 și este curatoriată de Cosmin Nasui. Vernisajul expoziției care cuprinde 110 artiste din 13 colecții private are loc pe 21 februarie 2019, la ora 16:00.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Editura Humanitas Fiction așteaptă publicul miercuri, 6 februarie 2019, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea romanului „Nimicul” de Hanif Kureishi, în traducerea lui Cristian Ionescu, publicat în colecția Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu. Ana Barton, scriitoare, Cristina Foarfă, jurnalistă, editor coordonator Bookaholic.ro, și Simona Preda, critic literar prezintă cartea. Moderatorul întâlnirii este Raluca Popescu, redactor-șef al Editurii Humanitas Fiction.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Astă-noapte m-am trezit brusc din somn. Un vis straniu mă purtase pe tărâmuri necunoscute, pe care nici nu le-am văzut, nici nu m-am încumetat să le bănuiesc vreodată…
În rama ferestrei împodobite de perdele albe, cerul vânăt se ofilea peste arborii mari și o singură stea, albă ca o crizantemă uriașă, mai licărea stăruitoare departe, peste marea de coperișuri, în afundul nemărginirii.
Natura aevea pe care o priveam acum trezit din somn mi se părea străină. Arborii nu erau așa în visul meu, nici vânătul cer care se ofilea și în nemărginirea căruia înflorea o stea albă ca o crizantemă, nici fața mea pală pe care o resfrângea apa albăstruie a oglinzii în orele acestea târzii de noapte.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc. Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă.
În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca și prin însăși realizarea tehnică, nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv.
Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a spus de atâtea ori că e un fenomen literar straniu, o apariție unică în literatura modernă. Putea oare acest poet să aibă imitatori de talent?… Ca să fie viabilă, poezia coșbuciană de după Coșbuc trebuia să purceadă măcar în parte din complexul acelorași condițiuni multiple și excepționale, cu neputință de regăsit de două ori în același veac. Și nu e nevoie să străbatem șirul de cauze până la nebuloza primitivă, ca să ne dăm seama pentru ce melancolicul și timidul dezrădăcinat care a fost Iosif nu putea să aibă nu numai seninătatea sufletului mândru, sprințar și înalt al țăranului din Năsăud, dar nici cultura lui clasică și gustul lui pentru clasicism. Vioiciunea artistică și temperamentală a lui Coșbuc, neastâmpărul sănătos, copilă resc, strălucitor, nu se găsesc nicăieri în opera unui poet atât de sfătos, de „cuminte”, cum se zicea pe vremuri, și de amărât ca Iosif. Versificația bogată, ritmul săltăreț, rima abundentă, în cascadă, puteau fi mai degrabă imitate.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
