Într-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie însemnată; sunt neajunsuri fatale care țin de marginile restrânse ale unui articol. Foarte des se întâmplă să nu fii înțeles așa cum ai fi dorit, pentru că n-ai avut destul spațiu pentru a-ți explica gândirile în toată întinderea lor. De altmintrelea nu numai sriitorul și spațiul restrâns al unui articol sunt de vină, ci de multe ori și nebăgarea de seamă a cititorului. Toate acestea împreună sunt pricina pentru care articolul meu Decepționismul… din volumul întâi a fost de mulți înțeles foarte greșit.

Așa, spre pildă, dl Petrașcu, într-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice următoarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguranță că pricina acestui decepționism, cum îl numește domnia sa, ar sta în disproporția dintre făgăduințele mari și actele mici ale revoluției noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai întâi de vorbe, în urmă desiluzionate de fapte, și astăzi ele respiră în această deziluzie.” Ceea ce pot zice cu siguranță e că dl Petrașcu nu m-a priceput, poate din cauza mea. În orice caz pentru mine pricina hotărâtoare a decepționismului ori pesimismului e alta. În articolul meu Decepționismul etc. am formulat în căteva rânduri părerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. Și aceste rânduri, pentru mai mare siguranță, le-am subliniat. Iată-le: „Pricina decepționismului nostru, a decepționismului poeților noștri, obârșia lui, sunt anomaliile societății burgheze. Pricina boalei veacului e starea patologică a civilizațiunii burgheze”.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
Comenteaza! »

Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era femeie frumoasă. Drept este că și disprețuia adânc tot ce este exterior. Se îmbrăca așa, încât parizienii o luau drept o bătrână sărmană, dintre acele care, pe piețe și în grădini publice, închiriază scaune la lumea care se plimbă. Măritată cu un teolog blând și studios, își pierduse bărbatul de tânără; dragostea însă pentru cărți și învățături serioase și-a păstrat-o întreagă pân’ la moarte. Rare au fost, cred, femeile atât de perfect filozoafe ca dânsa; sufletul ei era o severă poemă didactică. Ca o alegorie gravă și cenușie a stoicismului se arată cărunta poetă în mascarada cheflie și pitorească a imperiului al doilea.

Totuși, madame Ackermann s-a supărat rău când Anatole France, cu perfida lui modestie, i-a spus că poeziile ei sunt foarte frumoase, dar n-au imagini… „Elle demeura un moment stupefaite. Puis, dans l’exces de l’etonnement, elle s’ecria: „Pas d’images! Que dites-vous la? Je n’ai pas d’images! Mais j’ai l’esquif. L’esquif n’est-ce pas une image?… L’esquif sur une mer orageuse, l’esquif sur un lac tranquille!… Que voulez-vous de plus?”” Oricum, o asemenea supărare trădează, pare că, oarecare ambiții frivole, nu prea de înțeles la o persoană atât de serioasă…

1 voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

I

D-a stânga Râului Doamnei, razna de satul Domnești, se vede o casă, albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei – curate ca un pahar; prispa din față – lipită cu pământ galben; pe creasta casei, d-o parte și de alta, scârție, la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase.

Ăst cămin fusese odinioară cu rost pe când trăia jupân Kivu. Fusese chiabur răposatul, dar biata Kivuleasă, rămasă singură, ca femeia, a luptat cu inima, iar nu cu gândul. S-a prăpădit cu firea, că Sultănica ajunsese fată mare.

Dar când e să-i meargă rău omului, pe orice-o pune mâna să sparge.

De câte ori n-o podideau lacrămile pe biata bătrână, privind acareturile mari, dar pline de sărăcie și de pustiu… Nu cerea de pomană… da’ și viața de azi până mâine viață e, or foc?

Doi juncănași, o vacă, doi cârlani, zece oi ș-un berbec e sărăcie lucie la o vatră de care alt’dată țineau opt perechi de boi ungurești, șase vaci cu ugerul cât căldarea, nouă cai iuți ș­o turmă de oi, ce umplea valea râului de behăit când coborau dinspre munte.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
Comenteaza! »

Este deja de notorietate succesul pe care îl are site-ul Citatepedia.ro, cel puţin în spaţiul virtual cultural-literar. Practic, se întrece doar cu sine însuşi. Şi se autodepăşeşte.

Iată că în luna noiembrie 2017, audienţa a fost de 601.800 de utilizatori diferiţi! Este cu 25% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, o creştere spectaculoasă.

Numărul de pagini afişate este de aproape 2 milioane (1.946.792, pentru exactitate). În medie, asta înseamnă cam o pagină/secundă. Desigur, la orele de vârf sunt mai multe pagini/secundă.

Am ajuns aici cu resurse minime, dar cu pasiune şi perseverenţă. Nu avem o redacţie mare, dar avem mulţi prieteni. Mulţumiri tuturor! Aveţi de ce să fiţi mândri.

Citatepedia poate creşte în continuare. Şi va creşte. O va face din ce în ce mai bine, avem datoria şi bucuria de a îndeplini asta. Pentru toţi românii.

La mulţi ani, România!

5 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
Comenteaza! »

Continuând seria emisiunilor filatelice dedicate relațiilor diplomatice, timbrul românesc promovează, în cadrul celui mai recent proiect, relațiile de colaborare și prietenie dintre România și Estonia. România a stabilit relaţii diplomatice cu Estonia în anul 1924. Statul baltic a fost ocupat de Uniunea Sovietică în 1940, contactele oficiale fiind restabilite în septembrie 1991, când România a recunoscut independenţa Estoniei. Romfilatelia introduce în circulație emisiunea comună de mărci poștale România – Estonia, având ca temă „Aurul pădurilor, specii forestiere”, vineri, 24 noiembrie 2017, fiind disponibilă în magazinele Romfilatelia.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »

Muzeul Național al Literaturii Române, împreună cu Academia Română – Secția de Filologie și Literatură și Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual, Institutul Cultural Român, Departamentul de Filologie, Literatură şi Lingvistică de la Universitatea din Pisa, Facultatea de Litere – Universitatea din București și Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, organizează la București, între 23-24 noiembrie 2017, un simpozion științific internaţional dedicat relațiilor dintre cultura română și culturile europene cu care aceasta s-a aflat în contact (in)direct și s-a sincronizat de-a lungul timpului. Intervențiile oferă o perspectivă transversală și interdisciplinară asupra a ceea ce numim proiecțiile limbii, literaturii și culturii române în Europa. Simpozionul debutează cu o avanpremieră, pe 22 noiembrie 2017 la MNLR. În cadrul simpozionului „Proiecții ale culturii române în cultura europeană” susțin comunicări reprezentanți de primă mărime ai mediului intelectual și academic românesc și european: istorici și critici literari și de artă, profesori, cercetători.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
Comenteaza! »