Citatepedia.ro evoluează rapid: în doar 10 zile, mai marcăm o mie de citate. Este de reţinut şi că am depăşit 10.000 de autori, un număr impresionant – ca imagine, ar putea umple un stadion. Desigur, există o mare diversitate, din multe puncte de vedere, şi tocmai de aceea în perioada următoare vor apărea mai multe noutăţi care vizează o cât mai bună clasificare, care să scoată în evidenţă ce e mai valoros pe câte o nişă.
Salutăm participarea intensă din ultima vreme a lui Dan Costinaş. Se remarcă nu doar prin adăugarea unor citate inedite în limba română, dar ne ajută şi să punem în mişcare partea de limbă spaniolă, care este acum în plină dezvoltare. Prima pagină de la Citatepedia.net a fost reorganizată şi mai multe idei noi se conturează în ceea ce priveşte multilingvismul.
Numărul comentariilor a ajuns la 20.000, cu o intensificare în ultima perioadă. Pentru a asigura un cadru cu cât mai puţine derapaje, am efectuat unele schimbări în sistem. Numele celui care semnează un comentariu nu se mai poate schimba cu aceeaşi uşurinţă (dacă de la acelaşi computer doresc să scrie comentarii mai mulţi utilizatori, îşi pot face cont pe site). Moderarea automată este de acum la nivel de pagină, nu de citat, astfel încât să nu apară neclarităţi în discuţii. Şi mesajele informative sunt mai clare. Toate acestea vizează încurajarea discuţiilor echilibrate, civilizate, dând în acelaşi timp ocazia vizitatorilor ocazionali sau mai puţin pricepuţi în ale calculatoarelor să comenteze fără bătăi de cap.
De vineri, 15 octombrie 2010, poate fi vizionat în cinematografele din România filmul „Contesa însângerată” („The Countess”), scenariul şi regia Julie Delpy, tot ea deţinând şi rolul titular, alături de Daniel Bruhl, William Hurt, Tom Wisdom şi Anamaria Marinca.
Revista lunară de satiră şi umor „Haz de Necaz” publică, în numărul 14 din iunie 2001, pe o pătrime de pagină, următoarele precizări ale lui George Corbu:
Prietenia (nu doar literară) ce m-a legat de emeritul umorist şi epigramist Mircea Trifu (24.02.1922 – 20.06.1994) stă la originea a ceea ce avea să devină „Războiul (duelul) sutei de sonete”. În compania, ilustră, a mult talentatului coleg, am purtat cea mai paşnică bătălie de-a lungul primelor trei luni ale anului 1970. Cele 101 sonete scrise atunci – probabil, cel mai lung duel de acest gen din literatura română – au avut ca martori pe Tudor Muşatescu şi Mircea Pavelescu, iar ca arbitru pe Victor Eftimiu. Ele îmbracă astăzi haina tiparului, înainte ca vreun editor, în a cărei venire mai sper, să le ofere veşmântul aristocratic al unei cărţi, aşa cum, de altfel, şi-au dorit protagoniştii acestei confruntări ironico-umoristice.
Meritul esenţial în acest inedit încă fapt literar – din care antologia umorului liric îşi va recruta, poate, unele piese de rezistenţă (modestia este virtutea mediocrilor), revine strălucitului confrate Mircea Trifu care, lansând provocarea, a dat startul impresionantei competiţii.
Să mi se îngădue, până la împlinirea sorocului strângerii acestor creaţii într-un volum, a-i aduce încă şi încă, omagiul meu devotat incomparabilului Mircea Trifu, pentru strălucirea cu care a slujit decenii de-a rândul epigrama românească.
Nu este, cred, lipsit de interes să amintesc faptul că despre existenţa acestui virtual volum făcea referire însuşi Mircea Trifu, anunţându-l, printre cărţile în pregătire, pe clapeta copertei primului său volum („Epigrama”, Bucureşti, Editura LITERA, 1976).
De fiecare dată când am fost întrebată dacă regret vreo experienţă de viaţă, am răspuns cu mâna pe inimă că nu. Într-adevăr, nu am regretat că am ajuns într-un loc unde nu voiam să fiu, într-o situaţie neplăcută, că am spus un cuvânt sau am făcut un gest care au rănit. Nu mi-a părut rău că lucrurile s-au întâmplat ca atare, ci, puţin timp după aceea, mi-a părut rău că nu am încercat să plec din acel loc, să depăşesc acea situaţie, să spun cuvântul de iertare. Apoi, nu ştiu prin ce firesc, nu am mai regretat nici asta.
Privite dintr-o anumită perspectivă, chiar eu aş putea zice că am făcut o mulţime de greşeli regretabile. Însă viaţa mea n-a fost întotdeauna un răspuns la o întrebare, o reacţie la mediul înconjurător, n-a fost o lecţie de învăţat. Am lăsat fiecare clipă să se prefacă într-un firicel de nisip cu care vântul destinului a sculptat pe „columna” vieţii mele o poveste. O poveste numai pentru mine însămi.
Fabrizio Caramagna, născut la 20 septembrie 1969, la Torino, în Piemont, Italia, este un scriitor de aforisme. Este licenţiat în Literatură italiană la Universitatea de Litere şi Filozofie din Torino, cu o teză despre poeziile inedite ale lui Guido Gozzano, poet crepuscular de la începutul anilor 900. În ultimii zece ani se dedică literaturii aforistice (forme de limbaj aforistic, paradox şi inversare), încercând să constituie o istorie a aforismului contemporan european. În decembrie 2009 publică volumul „Contagocce”, care conţine o selecţie de aforisme inedite, fiind prima sa publicaţie de acest gen. În curând, o selecţie din aforismele sale, va fi tradusă în limba sârbă. În ianuarie 2010, şi-a deschis un blog de literatură, cu scrieri aforistice, fabriziocaramagna.blogspot.com, şi care foarte recent a devenit aforisticamente.wordpress.com.
Unul dintre cei mai populari actori ai momentului şi deopotrivă un adevărat simbol al anilor ’80, John Cusack revine pe marile ecrane din întreaga lume în comedia „Teleportaţi în adolescenţă” („Hot Tub Time Machine”). Filmul este prezentat de MediaPro Distribution din 2 aprilie 2010 în cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Starplex, Odeon Cineplex (Cluj) şi Cinema City (Cotroceni, Cluj, Timişoara şi Bacău).
Încarc...
