Am în faţă un nou număr al revistei Epigrama, cel din iunie 2011. Prin munca tânărului octogenar Valerian Lică, ea încă apare, spre exasperarea unor cârcotaşi care, mamă-mamă ce-ar face ei dacă nu i-ar oprima dictatura lui Corbu sau Şarona sau Băsescu sau Kim Jong Il.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Însoţiţi-l pe John Hardy în turul Şcolii Verzi, şcoala lui ieşită din tipare, în Bali, care învaţă copiii cum să construiască, grădinărească, creeze şi să intre la facultate. Piesa centrală a campusului este Inima Şcolii, în formă de spirală, poate clădirea cea mai mare din lume din bambus fără sprijin.
3 voturiÎncarc...Teatrul de Comedie şi ARCUB prezintă miercuri, 26, şi joi, 27 ianuarie 2011, de la ora 19:30, la Sala Studio avanpremiera spectacolului „Visul lui Don Quijote”, pe un text de Dan Tudor, inspirat din dramatizarea lui Mihail Bulgakov (traducerea realizată de Maria Dinescu) după romanul “Don Quijote” de Miguel de Cervantes.
Continuare »
4 voturiÎncarc...Fragmente din capitolul I „Premise istorice ale lingvisticii moderne” ce deschide lucrarea „Lecţii de lingvistică generală” aparţinând lui Eugeniu Coşeriu (născut pe 27 iulie 1921, filolog romanist de origine română) – s-a folosit o ediţie apărută la Editura ARC, 2000, constituind o traducere din limba spaniolă realizată de Eugenia Bojoga:
„Pentru a oferi o imagine completă a lingvisticii moderne e necesar să o situăm întâi de toate în contextul ei istoric atât imediat, cât şi mediat. În acest sens, vom examina motive şi intuiţii din trecut care constituie fundamentul unor teorii şi orientări actuale şi vom prezenta apoi o sinteză organică a acestora din urmă, ceea ce ne va permite să formulăm o serie de sugestii cu privire la problema noastră majoră: ‚Cum sunt înţelese şi cum se cuvine să fie înţelese astăzi limbajul şi limbile?’.”
Continuare »
fără voturiÎncarc...Viaţa mea… poveste nesfârşită, scrisă cu vise de-a lungul timpului. În copilărie, visele aveau gust de ciocolată… bucăţele mici, rupte din sufletul mamei şi mângâiate de mâinile ei calde. Ce dor îmi e de copilărie… când visele mele aveau aripi de fluturi… fluturi de catifea poleită de aurul speranţelor din sufletul meu. Totul avea iz de poveste cu feţi frumoşi şi ilene cosânzene… pană când visul iubirii s-a destrămat. Avea aripi de carton, muşcate de vânt şi arse de soare, iar lacrimile mele nu au reuşit să-l salveze.
Am vrut să mă răzbun şi am zburat pe un câmp numit viaţă… iar câmpul s-a umplut cu maci… Părea că pe cer o altă stea răsărea… era steaua mea. A luminat ani de-a rândul obrazul tău. Aripile mele ţi-au mângâiat adesea visele. De ce oare nu mai găsesc puterea de a zbura, de ce aripile mele sunt atât de grele? De ce iubirea din sufletul meu nu mai umple câmpul cu maci?
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
