„Aripa dreaptă„, ultima parte a trilogiei „Orbitor”, lansată în limba suedeză la începutul lunii noiembrie 2008, a fost întâmpinată cu elogii de presa din Suedia.

Este interesant faptul că majoritatea celor care recenzează romanul lui Mircea Cărtărescu sunt la rândul lor scriitori recunoscuţi: Malte Persson, Eva Ström, Steve Sem-Sandberg sau Thomas Kjellgren. Mircea Cărtărescu s-a făcut cunoscut în Suedia încă din 2002, cu romanul „Nostalgia”. Între timp au mai apărut în limba suedeză primele două volume din „Orbitor”: „Aripa stângă” (2004) şi „Corpul” (2006), toate în traducerea lui Inger Johansson, precum şi volumul de versuri „O zi fericită din viaţa mea” (2008), în traducerea lui Dan Shafran.

„Aripa dreaptă” a fost publicată în limba suedeză la prestigioasa editură Albert Bonniers Förlag, cu sprijinul Institutului Cultural Român.

Criticul literar Ingrid Elam a spus în emisiunea literară „Kulturnyheterna” a Televiziunii suedeze, din 4 noiembrie 2008, că este „un roman excepţional, scris de unul din principalii scriitori ai Europei”.

Scriitorul Malte Persson şi-a prezentat părerea admirativă în „Expressen” din 6 noiembrie 2008: „Trilogia Orbitor a lui Mircea Cărtărescu este unul dintre romanele cu adevărat măreţe ale timpului nostru, din acest motiv fiind şi dificil de cuprins într-o recenzie. Este un roman total, despre o conştiinţă (a lui Mircea), un oraş (Bucureştiul), o ţară (România) şi un univers (Cartea). Despre spaţiu şi timp şi despre ce ne putem închipui că există dincolo de ele, într-un intricat joc de oglinzi cu simetrii şi simetrii rupte. Şi a cărui proză acoperă pe nesimţite întreg spectrul literar, de la un realism cotidian bogat în detalii, la descărcări explozive de proză lirică metafizică. Într-un plan, Orbitor este o descriere autobiografică a copilăriei şi adolescenţei unui scriitor care, în spiritul lui Proust – şi uneori cu un limbaj care reaminteşte de acesta – re-creează trecutul. Sau, în acest caz, pur şi simplu creează trecutul.
(…) Privit în ansamblul său, este o operă monumentală, un triumf al reprezentării scriitorului ca un creator suveran. Pentru cel ce se lasă purtat de lectură, este o experienţă ameţitoare. (…) Totuşi, nu se poate spune că Orbitor este o carte pentru toată lumea. Cele 1400 de pagini ale sale merită o lectură atentă: în aproape fiecare frază stau ascunse mici comori. (…)”

Şi scriitoarea Eva Ström şi-a exprimat admiraţia, în articolul „Amplitudine monumentală”, apărut în „Sydsvenskan” din 6 noiembrie 2008: „Prin monumentala sa trilogie Orbitor, românul Mircea Cărtărescu a devenit un nume de senzaţie în lumea literară. (…) Orbitor este visul oricărui scriitor de a produce o lucrare totală, care să cuprindă totul, să zugrăvească totul, cartea ca fluture ce-şi ia zborul din materie, asemenea unei viziuni. Astfel, Orbitor devine cartea ca lume, lumea ca o carte, cartea ca extaz, literatura atât ca foame, cât şi ca stare de saturaţie. (…) După părerea mea, energia şi încărcătura pe care o radiază această carte nu au corespondent în literatura contemporană.”

La rândul său, Christian Swalander a scris în articolul „Din aceeaşi clasă ca Dante”, apărut în „Borås tidning” din 7 noiembrie 2008: „Cu siguranţă se va scrie, mai devreme sau mai târziu, un tratat despre simbolistica fluturelui în Orbitor; atât de versatil şi de încărcat de semnificaţii este acest simbol, încât trebuie să te întorci la Divina comedie a lui Dante pentru a găsi o carte care să suporte comparaţie. Dar şi atunci trebuie să te gândeşti la faptul că Dante este ucigător de sistematic, în timp ce Cărtărescu foloseşte imaginile care lasă cititorul cu respiraţia întretăiată cu o stringenţă aparent haotică, dar cu un fler care ţinteşte la fix. (…) Cărtărescu îşi are locul printre candidaţii la Premiul Nobel pe cale să devină la fel de permanenţi ca secretarul permanent al Academiei. Se poate spune că ar merita cu prisosinţă premiul. Pentru valoarea lui ca scriitor asta n-are însă nici o semnificaţie, căci valoarea nu e atinsă de decizia Academiei.”

Scriitorul Thomas Kjellgren şi-a exprimat admiraţia în articolul „Colecţionarul de viaţă”, apărut în „Kristianstadsbladet” din 7 noiembrie 2008: „un roman total, cu o admirabilă construcţie enciclopedică, în care viaţa este colecţionată/colectată în simultaneitatea ei subiectivă. Este greu să vezi acest roman altfel decât ca un important reper al literaturii sec. XXI.”

Şi scriitorul Steve Sem-Sandberg a vorbit la superlativ în articolul „Întreaga lume într-o trilogie”, apărut în „Dagens Nyheter” din 7 noiembrie 2008: „Cel de-al treilea volum este o operă de o virtuozitate orbitoare. (…) Pe scurt, este un roman care nu se regăseşte în forma sa, ci vrea să spargă toate formele, preschimbându-se la propriu sub privirea cititorului.”

Jeana Jarlsbo a punctat în articolul „Vizionar cu aripi de poet”, apărut în „Svenska Dagbladet” din 7 noiembrie 2008: „un proiect impunător, fără egal în literatura română de după 1989. Cu întreaga deschidere a aripilor sale poetice, misticul vizionar Cărtărescu se ridică tot mai mult deasupra realităţii, spre miraculoasa ”apocalipsă a genezei sau geneză a apocalipsei”, spre înălţimi divine, unde spaţiile şi timpurile se întrepătrund în covorul universului.”

Tore Winqvist a scris în articolul „Un roman strălucitor de original”, apărut în „Uppsala Nya Tidning” din 7 noiembrie 2008: „Aripa dreaptă, volumul final al trilogiei Orbitor, este la fel de ambiţios, captivant şi plin de viaţă ca precedentele. (…) impresia de ansamblu este aceea că avem de-a face cu una dintre marile opere în proză ale noului secol.”

Iar Ola Gustafsson a subliniat în articolul „Sufletul este mai mare decât lumea”, apărut în „Norrköpings tidning” din 7 noiembrie 2008: „Nu m-ar surprinde dacă, în deceniile următoare, Cărtărescu ar primi cel mai însemnat dintre premii – conjunctura se schimbă şi în literatură – aşa că acum e momentul unei lecturi egale cu o probă de rezistenţă pe cât de remarcabilă, pe atât de solicitantă. Măcar pentru a putea, într-o bună zi, să spuneţi distrat: „Da, Cărtărescu, pe el l-am citit când secolul era încă tânăr.””

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
1 comentariu »