11 septembrie 2001 a demonstrat lumii întregi
că teroriştii sunt mult mai bine organizaţi
şi mai capabili să acţioneze la nivel global decât se considera.
Concepţiile despre capabilităţile şi motivaţiile teroriştilor de victimizare
a civililor nevinovaţi s-au schimbat radical.
Nu există nicio îndoială că dacă ar apărea ocazia,
grupările teroriste nu vor ezita să folosească viruşii ca pe o armă împotriva civililor,
să împrăştie agenţi chimici sau să trimită terorişti sinucigaşi, înarmaţi cu bombe radiologice,
pentru a produce durere şi moarte în rândul populaţiei civile nevinovate.

Este posibil să prolifereze terorismul nesângeros,
terorismul cibernetic, cel psihologic şi cel mediatic.
Acest tip de terorism nu mai este arma săracului,
ci, dimpotrivă, arma omului foarte bine instruit, nemulţumit de modul cum evoluează lumea.
De aceea, este posibil ca în procesul globalizării economiei, informaţiei şi culturii,
acţiunile de tip terorist să vină nu numai din partea organizaţiilor teroriste,
ci şi din partea unor grupuri de interese.

După opt ani de la tragicele evenimente care au îndoliat Statele Unite ale Americii,
situaţia a rămas la fel de incertă.
Bilanţul acestor ani de “război antiterorist” este deprimant.
Numărul atentatelor teroriste ale jihadiştilor islamici a crescut în mod alarmant.
Actele de violenţă împotriva populaţiei civile s-au extins.
Terorismul pândeşte de oriunde, iar lumea civilizată se dovedeşte, la rândul ei,
incapabilă să facă faţă unor astfel de „provocări”,
cele mai bune exemple fiind atentatele teroriste, soldate cu sute de morţi,
de la Madrid, Beslan, Londra şi Mumbay (India).