Zilele regelui
După succesul pe care l-au avut romanele „Degete mici” şi „Băiuţeii„, Filip Florian revine cu o carte deja aşteptată de critica literară şi de public, „Zilele regelui„, un roman în care iubirea şi prietenia, cu nenumăratele lor chipuri, străbat ultima jumătate a secolului al XIX-lea românesc.
Dentistul berlinez Joseph Strauss părăseşte Prusia în primăvara lui 1866 şi îl urmează la Bucuresti pe Carol I, abia urcat pe tronul Principatelor Unite. Dată fiind iminentă războiului în centrul Europei, călătoria e aventuroasă, dar compania motanului Siegfried (un fel de înger păzitor) îl ajută pe dentist să o ducă la bun sfârşit. Joseph leagă o prietenie strânsă cu bărbierul Otto Huer şi reuşeşte, datorită banilor dăruiţi de principe, să deschidă un cabinet. Pasiunea lui pentru târfe, şnaps, cărţi şi discuţii nesfârşite se îmbină o vreme cu relaţia privilegiată pe care o are cu prinţul. Îndrăgostit, motanul Siegfried scrie psalmi, în limba pisicească, pe spătarele scaunelor, în timp ce Joseph se lasă prins la rândul lui într-o poveste de amor şi o ia de nevastă pe Elena Ducovici, dădacă în casa unui baron refugiat la nord de Dunăre, unul din pretendenţii la tronul Serbiei. O poveste surprinzătoare, în care intrigile, obiceiurile orientale, întâmplările mărunte şi faptele consemnate istoric contribuie la o excepţională recreare a atmosferei unei Românii aflate la începuturile modernizării sale.
Tania Radu apreciază că „Filip Florian este probabil cel mai reuşit dozaj de imaginaţie ficţională şi densitate culturală din câte au răzbit la debut după ’89”.
Radu Cosaşu spune despre autor că „are o relaţie de dragoste maternă-filială cu propriile personaje, pe care le urmăreşte cu pasiunea cu care-şi îngrijeşte terrarium-ul un crescător de furnici. Filip Florian e un pigulitor în arta miniaturismului literar şi a exotismului”.
La rândul său, Tudorel Urian punctează calităţile autorului: „Inteligenţa narativă, stilul artist, îndelung şlefuit, problematica foarte complexă abordată şi, dincolo de toate, siguranţa aşezată a scriiturii fac din Filip Florian un autor care devine o certitudine în literatura română a momentului”.
Şi Florina Pîrjol îşi exprimă admiraţia pentru autor: „Filip Florian înscrie literatura pe o nouă orbită: una a scriiturii artiste, departe de fumurile autoficţionale, o scriitură lucrată cu mize mult mai solide decât autenticitatea şi expresivitatea născute din explorarea unor teritorii rămase în umbră din raţiuni istorice”.
fără voturi
Încarc...