24 martie 2017

Valeriu Butulescu, în faţa unei noi premiere: Incursiune în geometria şi poezia lumii tătare

Având peste un million de locuitori, Kazan – capitala Republicii Tatarstan este o metropolă importantă a Federaţiei Ruse. Situat într-un loc pitoresc, pe Volga, la poalele Uralilor, Tatarstanul are o populaţie de cca. 3,8 milioane de locuitori, în marea lor majoritate, tătari.

Având o vechime de peste o mie de ani, Kazan a dat de-a lungul timpului personalităţi importante ale istoriei şi civilizaţiei. Un nume de referinţă la nivel mondial este matematicianul Nikolai Lobacevski (1792-1856), părintele geometriei neeuclidiene, care a trăit, a creat şi a murit la Kazan.

Poeta Lilya Gazizova, conform arborelui genealogic, descinde dint-o familie princiară tătară. Ea este organizatorul Festivalului Internaţional de Poezie „N. Lobacevski“ (Kazan), singurul festival de poezie din lume care poartă numele unui matematician. Componenta de bază a festivalului o constituie conferinţa ştiinţifică „Influenţa geometriei neeuclidiene asupra conştiinţei artistice“.

Puţini mai ştiu că Valeriu Butulescu (ale cărui aforisme se traduc în prezent şi în limba tătară) este un împătimit al matematicii, crescut de fratele său (profesorul Ion Butulescu) în climatul riguros al ştiinţelor exacte. Sute de foşti elevi ai scriitorului şi-l amintesc, cum între două aforisme rezolva şi două probleme de geometrie.

Din acest punct de vedere, cel mai bine l-a descris pe autor regretatul poet Augustin Frăţilă, care scria în presa vremii: “…Valeriu Butulescu este un matematician. Se vede profunzimea barbiană de interpretare a realităţii, ambiţia de a concentra toată această evoluţie a umanităţii într-un algoritm care să funcţioneze perfect.”

Valeriu Butulescu urmează să facă, în viitorul apropiat, o deplasare la Kazan, în oraşul marelui geometru Nicolai Lobacevski. Motiv pentru care i-am luat un scurt interviu.

Corneliu Bran: Domnule Valeriu Butulescu, există o legătură între matematică şi poezie?

Valeriu Butulescu: Desigur. Ambele tind către absolut şi ambele recurg la un limbaj abstract. Galilei spunea că, nu doar poezia, ci întreaga Carte a lui Dumnezeu este scrisă în limbaj matematic. Nu întâmplător un mare matematician român (Dan Barbilian), nimeni altul decât scriitorul Ion Barbu (1895 – 1961), este socotit (alături de Blaga, Arghezi, Bacovia) unul din cei mai mari poeţi moderni ai literaturii universale.

Corneliu Bran: Dar aforismul are ceva din matematică?

Valeriu Butulescu: În primul rând rigoarea exprimării, brevitatea, concizia. Lucian Blaga spunea că un aforism trebuie să fie “ceva canonic”, încheiat, o exprimare necesară şi suficientă, strict dozată. Un cuvânt în plus poate nărui micul edificiu al aforismului. Multe aforisme au la bază paradoxuri matematice…

Corneliu Bran: Spuneţi-ne un aforism al dv. bazat pe un paradox matematic.

Valeriu Butulescu: Am foarte multe. Nervul lor constă în transpunerea adevărului matematic în plan etic sau moral. De exemplu: “Consolarea fracţiei algebrice. E infinită înainte de a înceta să mai existe”…

Corneliu Bran: E un aforism doar pentru matematicieni?

Valeriu Butulescu: Nici vorbă. Orice elev de liceu, care şi-a făcut temele la algebră îl va pricepe, şi încă la prima lectură. Se ştie că împărţirea unei cantităţi finite la zero este operaţie imposibilă. Fracţia al cărei numitor e numărul natural zero absolut încetează să mai existe. Dar împărţirea prin aşa-zisul zero de nuanţă (cea mai mică valoare înainte de zero absolut), nu numai că e posibilă, dar dă valori infinite. Aşadar, înainte de a-şi înceta existenţa, fracţia are şansa de a avea ca numitor un zero de nuanţă, iar valoarea ei devine infinită. Proiectat în planul vieţii, omul perseverent, asemenea unei fracţii algebrice, creşte enorm mental înainte de moarte…

Corneliu Bran: Şi un aforism geometric?

Valeriu Butulescu: “Din fericire, încălcăm geometria. Suntem egali, fără a fi asemenea.” Altfel spus, egalitatea geometrică (congruenţa) presupune asemănare. În viaţă, din fericire e invers. Putem fi egali (în drepturi, bunăoară), fără însă a fi asemenea. Pentru că asemănarea ar conduce la uniformizarea, la aplatizarea societăţii. Ar fi contrar principiului “unitate în diversitate”, atât de vehiculat azi.

Corneliu Bran: Aţi scris şi paradoxuri fizice, din câte ştiu…

Valeriu Butulescu: Unul din cele mai traduse aforisme ale mele este: “Prostia e mai puţin densă decât inteligenţa. De aceea e tot timpul deasupra.” Plec de la Legea lui Arhimede. Lucrurile uşoare sunt împinse de jos în sus cu forţe puternice. Cu cât e mai uşor un lucru, cu atât mai repede ajunge la suprafaţă. Fizica s-ar părea că justifică promovarea masivă a prostiei. Dar acest aforism l-am publicat pe vremea comunistă; atunci avea valoare. Azi, vedem cu toţii, sunt promovaţi numai oamenii competenţi şi deştepţi…

Corneliu Bran: Vedeţi o legătură între geometria lui Lobacevski şi poezie?

Valeriu Butulescu: Geometria neeuclidiană pare ea însăşi ceva sublim, adică poezie. Timp de două milenii, Postulatul 5 al lui Euclid a fost de neclintit, adică un adevăr atât de evident, că nici nu mai trebuia demonstrat. Grecul afirma exact ceea ce simţurile ne spun: printr-un punct exterior putem duce o singură paralelă la o dreaptă dată. Aceasta e realitatea nostră palpabilă. Dar afirmaţia se poate generaliza. Şi asta face Lobacevski, care afirmă: “printr-un punct exterior, putem duce o infinitate de paralele la dreapta dată.” Şi aici, instrumentele noastre senzoriale nu ne mai ajută. Simţurile percep doar cazul particular al bătrânului Euclid. Plecând de la această metaforă, Lobacevski creează o nouă ştiinţă a geometriei, pe care se bazează o bună parte din mecanica cerească.

Corneliu Bran: Veţi ajunge la Kazan, în oraşul lui Lobacevski?

Valeriu Butulescu: Da. Am fost invitat. Lucrez la un eseu despre dimensiunea spaţială a paradoxului poetic. Probabil voi merge în Tatarstan, cu ocazia promovării aforismelor mele în limba tătară…

Corneliu Bran: Aforismele dv. circulă bine în fostul spaţiu ex-sovietic…

Valeriu Butulescu: Tonul l-a dat Editura “Jeci” din Sankt Petersburg, care mi-a publicat prima carte, în limba rusă, în 2003. Apoi au fost traduse, pe rând, în ucraineană, armeană, georgiană, estoniană, belarusă, lituaniană etc. Acum a venit rândul limbii tătare…

Corneliu Bran: Daţi-ne în final o mostră de poezie matematică.

Valeriu Butulescu: Vă ofer cu mare plăcere poezia “Iubirea şi matematica”, semnată de poeta Lilya Gazizova, prinţesa din Tatarstan, organizatoarea Festivalului Lobacevski…

Iubirea şi matematica

Eşti o complicată problemă de matematică.
Aş dori să te rezolv empiric.
Aleg formulele.
Schimb între ei
termenii cu factorii –,
Dar de-a lungul zilei se schimbă datele problemei.
Şi răspunsul îmi scapă,
Iar noaptea din nou
Sunt foarte aproape de rezolvare.
Însă spre dimineaţă tu te prefaci
Într-o nouă problemă de matematică.
Şi iar încep să te rezolv…

SlabAcceptabilOKBunExcelent 6 voturi
Se încarcă...

Un comentariu la Valeriu Butulescu, în faţa unei noi premiere: Incursiune în geometria şi poezia lumii tătare

  1. Simona E. a spus:

    Sincere și calde felicitări atât pentru interviu cât și pentru bogata și variata creație literară!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole pe subiecte similare



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook