8 decembrie 2016

Super party la birou

„Super party la birou” („Office Christmas Party”) îi readuce împreună pe Jennifer Aniston şi Jason Bateman din 9 decembrie 2016 pe marile ecrane din ţară, într-o comedie care dă cu totul alt sens petrecerilor de iarnă corporatiste, film distribuit de Freeman Entertainment. Din distribuția filmului mai fac parte T.J. Miller, Olivia Munn și Kate McKinnon.



A fost odată ca niciodată o vreme când petrecerea de Crăciun la birou era o tradiție foarte așteptată, o noapte memorabilă a veseliei și a băuturii, care ștergea linia de demarcație dintre coleg și prieten, angajat și angajator.

De vreme ce efectele evenimentelor nestăpânite din timpul nopții duceau frecvent la numeroase mahmureli, procese și săptămâni întregi de scuze dubioase, departamentele de Resurse Umane, în zelul lor nestăpânit, au petrecut zeci de ani înfrânând alcoolicii sălbatici și răgușiți specifici petrecerilor de Crăciun la birou. Asta până când legendara sărbătoare de altădată a devenit o afacere politicoasă și cumpătată, potrivită pentru orice membru al familiei, cunoscută în zilele noastre sub numele de Petrecerea de Sărbători.

„Petrecerea de Crăciun la birou este de fapt o revenire la timpuri mai puțin civilizate. E ca scheletul lupului străvechi pe care-l vezi la La Brea Tar Pits,” spune producătorul Scott Stuber. „Petrecerea „De Sărbători” din zilele noastre e ca un mops dresat… nu va răni pe nimeni și se joacă frumos cu copiii, dar undeva, în străfundul său, încă mai are acel ADN de lup străvechi.”

„O petrecere de Crăciun la birou nu este o celebrare religioasă,” spune T.J. Miller, care-i dă viață lui Clay Vanstone, președintele filialei din Chicago a companiei Zenotek. „E o celebrare a acelui sentiment de dezlănțuire, a curajului de a-i spune șefului tău ce crezi despre el, fără să-ți fie teamă că vei fi concediat.”

Regizorii Will Speck și Josh Gordon au fost imediat atrași de conceptul acestei nopți magice, în care barierele profesionale și sociale sunt mai puțin definite.

„E ca o împlinire a dorințelor la nivel global atunci când ai o noapte pe an în timpul căreia oamenii pot trăi cu sinceritate, poate cu puțin ajutor din partea drogurilor și a alcoolului,” spune Speck.

„Petrecerea de Crăciun la birou distruge complet sistemul castelor,” spune Gordon. „Deodată, toți cei aflați pe diferite trepte ale scării ierarhice sunt aduși la același nivel, ceea ce reprezintă un punct de pornire extrem de amuzant.”

Producătorul Daniel Rappaport adaugă: „Mizele sunt mari la petrecerea de Crăciun. Acolo se creează speranțele și visele, dar tot acolo sunt și spulberate. Ești la un pahar distanță de a-ți distruge viața.”

Ideea inițială a filmului a răsărit după ce un membru al familiei i-a spus producătorului Guymon Casady despre o petrecere de Crăciun decadentă la care participase recent, organizată de angajații unei corporații.

„Pe măsură ce ne încânta vorbindu-ne despre anvergura evenimentului și despre distracția de-acolo, mi-am dat seama că o asemenea petrecere ar putea fi baza unei comedii grozave, nerecomandată minorilor sub 17 ani neînsoțiți de părinți,” spune Casady. „Resimți o emoție indirectă atunci când ești martorul unui asemenea haos ce se petrece într-un film. Lucrurile pot să o ia complet razna, dar nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu consecințele sau cu sesiunea de curățenie de dimineață.”

În ciuda elementelor fantastice ale poveștii, realizatorii au abordat povestea într-un mod realist.

„Am vrut să vedem o echipă de oameni în cele mai disfuncționale momente,” explică Casady. „Să vedem apoi cum dispar barierele, cum se schimbă alianțele și cum își creează oamenii legături pe parcursul unei nopți. Cel mai important era să iasă în față distracția din timpul acestei celebrări de Crăciun fără restricții, în timp ce pe parcurs, apar detalii despre poveștile împletite ale diferitor angajați din birou.”

„Petrecerea este starul filmului,” spune Speck, „dar asta face ca personajele noastre să fie și mai importante. Ele trebuie să fie realiste, personaje cu care publicul să-și dorească să petreacă o noapte nebună. Petrecerile nu sunt distractive dacă nu cunoști pe nimeni.”

„Voiam ca fiecare personaj să pornească în poveste cu picioarele pe pământ,” spune Gordon. „Astfel încât, cu cât lucrurile devin mai ridicole, cu atât ești mai atras în poveste și gata de party.”

Moralul este la pământ în birourile Zenotek din Chicago după ce Carol Vanstone (Jennifer Aniston), pragmatica directoare executivă interimară, anunță, cu câteva zile înainte de Crăciun, că vrea să închidă această filială deoarece nu are rezultate suficient de bune. Dându-și seama că o simplă petrecere „De Sărbători” nu va reuși să le ridice moralul angajaților săi, excentricul președinte al filialei, Clay Vanstone (T.J. Miller), care e și fratele mai mic al lui Carol, se aliază cu Josh (Jason Bateman), directorul tehnic, și Tracey (Olivia Munn), inginera de sistem, pentru a-și crea propriul miracol de Crăciun, organizând o petrecere de Crăciun memorabilă, de neuitat și excesivă, pentru a câștiga de partea lor un client foarte bine cotat (jucat de Courtney B. Vance) și a salva astfel posturile tuturor.

În momentul în care au început să adune o distribuție de cinci stele pentru a da viață angajaților nemulțumiți, Jason Bateman a fost prima piesă din puzzle, acesta urmând să-l intepreteze pe Josh, tutorele desemnat din birou.

„Jason se descurcă cel mai bine când e în mijlocul nebuniei, pentru că știe cum să reacționeze la ce se întâmplă în jurul lui. E o calitate pe care nu mulți actori o au,” spune Speck.

„Jason reprezintă acea combinație reușită a omului care are un simț al comediei excelent și căruia nu-i e rușine să arate caraghios,” adaugă Gordon.

Bateman și Aniston au fost primele variante pe care Speck și Gordon le-au luat în considerare pentru rolurile respective, după ce lucraseră cu ambii actori în 2010, pentru comedia „Schimbul”. „Super party la birou” e a cincea colaborare a lui Aniston cu Bateman și a doua cu regizorii Speck și Gordon.

„Jen și Jason sunt prieteni foarte apropiați,” spune Stuber. „Petrec mult timp împreună și în fața camerelor, și în spatele lor, de aici rezultând chimia grozavă dintre ei. Flexibilitatea relaxată a modului în care-și interpretează rolurile dă tonul și celorlalți membri ai distribuției.”

„Acum suntem ca o familie,” spune Aniston. „Există o anumită încredere în ceea ce privește maniera în care lucrăm împreună. Dacă ai acea încredere, poți imediat să-i spui celuilalt ce a mers bine și ce nu.”

„Am creat acest personaj pentru Jennifer pentru că ea este o neînfricată când vine vorba de a juca roluri relativ antipatice în comedii,” spune Gordon. „Pentru ea, cu cât e rolul mai îndrăzneț, cu atât mai bine.”

În loc să o facă pe Carol personajul negativ, Aniston și-a elaborat personajul în funcție de relația sa cu Clay din tinerețe. „Am privit-o pe Carol ca pe un soi de Jeanie Bueller adultă, iar pe Clay un Ferris Bueller,” spune Aniston. „Ea îi poartă pică lui Clay pentru că el e cam vagabond și totuși a avut mereu noroc. Vrea să dovedească tuturor că ea e cea mai deșteaptă și competentă persoană din încăpere. Din păcate, n-a apucat să-și dezvolte latura blândă, pufoasă.”

Pentru personajul lui Clay Vanstone, regizorii aveau nevoie de un actor care putea să producă și un măcel, dar să aducă și legitimitate filmului. Au căzut de acord că actorul și comediantul de stand-up T.J. Miller era cea mai bună alegere.

„T.J. e acel tip de persoană cu care intri într-un bar și zece minute mai târziu, e în centrul atenției a 100 de oameni,” spune Gordon. „E la fel de carismatic precum personajul pe care-l joacă.”

„T.J. îi oferă personajului foarte mult suflet și o umanitate aparte, cum nici nu ne imaginasem,” spune Speck.

„Subconștient, mi-am modelat personajul după o șefă pe care am avut-o eu în realitate, care considera că poți să te distrezi și în același timp să-ți faci și treaba,” își amintește Miller. „Ea nu a văzut niciodată distracția ca pe un impediment în calea productivității, iar eu m-am folosit de această filosofie pentru a contura strategia de management a lui Clay.”

„A fost intimidant să lucrez cu Jason Bateman și Jennifer Aniston,” mărturisește Miller. „Dar sunt amândoi foarte calzi și profesioniști. Deși i-am urmărit toată viața în filme, au fost incredibil de încurajatori cu un actor mai puțin experimentat ca mine.”

Când au ales-o pe Olivia Munn pentru rolul inginerei de sistem Tracey, actrița s-a dovedit a fi chiar foarte calificată pentru rol.

„Olivia simte perfect momentele comice. Știe mereu care-i gluma și cum să-i facă loc în poveste,” spune Gordon. „Cu toate acestea, nu ne-am așteptat să fie la fel de experimentată în ale tehnologiei precum personajul ei.”

„Când i-am trimis câteva pagini din scenariu, ea a reușit cumva să deblocheze și celelalte pagini rămase și le-a citit pe toate înainte să ne întâlnim,” spune Speck.

„Citind scenariul, am apreciat că Tracey era un element esențial din echipă,” spune Munn. „Multe dintre rolurile pentru femei în comedii sunt de plângăcioase sau de tipe care se țin după personajul masculin sau îi spun ce a ratat nefiind cu ele. Mi-a plăcut că Tracey chiar aduce în ecuație o abilitate veritabilă și că e genul de persoană care se gândește la viitor și încearcă să modernizeze compania.”

În film, Tracey inventează un tip de Wi-Fi inovator, care ar putea salva compania, cu condiția ca Zenotek să poată să pună mâna pe un client foarte bine cotat precum Walter Davis (Courtney B. Vance).

„Walter a ajuns într-un moment în care consideră că toate companiile sunt de fapt la fel,” spune Vance. „El ar prefera să facă afaceri cu o companie căreia îi pasă de angajații săi. Personajul lui T.J. înțelege asta și îl invită pe Walter la această petrecere nebunească la birou, pentru a-i demonstra că au o cultură corporatistă pozitivă.”

„Courtney Vance a fost un mare atu în rolul lui Walter,” spune Speck. „Aveam nevoie de cineva care să intimideze personajele și să fie foarte greu de citit, astfel încât fiecare să se străduiască să-și dea seama ce anume îl motivează.”

„Când Courtney se dezlănțuie într-un final, momentul e nebunesc și scandalos,” spune Gordon. „E incredibil cât a fost de dispus să îmbrățișeze personajul și absurditatea sa.”

Odată ce Clay, Josh și Tracey pun la cale planul pentru petrecerea de Crăciun, se lovesc imediat de obstacole, puse de Mary (Kate McKinnon), managerul obsedat de reguli al departamentului de Resurse Umane.

„Mary își ia slujba foarte în serios și vrea ca toată lumea să se simtă în siguranță și confortabil,” spune McKinnon. „Ironia face ca tocmai regulile ei să ducă la disconfortul persoanelor.”

„Prima oară când o vedem pe Mary, ea e destul de încuiată,” explică McKinnon. „Pe măsură ce se desfășoară petrecerea, ea începe să primească încurajări din partea colegilor și face niște lucruri foarte interesante. La un moment dat, am o scenă cu Courtney B. Vance. Tocmai l-am urmărit în serialul „American Crime Story”, în sezonul „The People v. O.J. Simpson” și consider că el e unul din cei mai buni actori ai generației noastre, așa că parcă mă lovesc de o disonanță cognitivă în timp ce îi fac serenedă, anume un cântec popular nemțesc foarte stupid, având pe mine o rochie cu guler fals.”

Speck și Gordon erau fani ai prestațiilor lui McKinnon din „Saturday Night Live” cu mult înainte să fi fost distribuită în film. „În scenetele ei din „SNL”, toate personajele sale sunt foarte speciale. Toate au mai multe straturi și sunt extrem de amuzante, știam că era nevoie doar să-i dăm ideea de bază, iar ea urma să o transforme în ceva grozav,” spune Gordon.

„Prima scenă în care apare Mary, o vedem purtând un pulover cu motive de sărbătoare, fără trimiteri doar la o religie anume, pentru a nu se simți nimeni exclus,” spune Speck. „Din moment ce nu exista un astfel de pulover în lumea reală, a fost nevoie de luni întregi să-l gândim și zile întregi de tricotat manual, dar rezultatul îți spune tot ce trebuie să știi despre Mary ca personaj.”

„Am discutat despre trecutul lui Mary și până la urmă am ajuns la concluzia că probabil provenea din Germania, dacă luăm în considerare dragostea ei pentru reguli,” își amintește Speck. „Am găsit un cântec popular nemțesc pe care să-l cânte și, fără să fi fost tradus realmente, ea a decis că e despre rățuște. L-a acceptat cu totul.”

„Kate a venit cu ideea că Mary are papagali, iar îngrijirea acestor păsări reprezintă motivația ei profesională,” spune Gordon.

La polul opus de codul personal de lege și ordine al lui Mary se află Jeremy (Rob Corddry), umbra omului care și-a început cariera la Zenotek cu mulți ani înainte, ca manager al departamentului de Relații cu Clienții.

„Jeremy este o epavă incredibil de tristă, pentru că el e unul dintre puținii oameni rămași în acest mediu de lucru foarte toxic căruia îi pasă într-adevăr de starea în care se află compania,” spune Corddry. „El se află de prea mult timp în companie și a văzut prea multe, așa că a devenit puțin defensiv și gata de luptă, deși a uitat complet de ce e așa supărat.”

Vanessa Bayer, care joacă alături de McKinnon în „SNL”, îi dă viață lui Allison, asistenta amabilă, dar care vorbește extrem de urât, a lui Clay. Ea încearcă să restabilească echilibrul în viața haotică a lui Clay, în timp ce trebuie să aibă grijă de copiii ei, a căror custodie o împarte cu fostul ei soț, un ratat.

„Bazându-ne pe conversațiile ei telefonice aprinse, ne dăm seama că fostul lui Allison nu-i chiar grozav,” explică Bayer. „Așa că încearcă să-și vadă mai departe de viața sa și crede că a găsit bărbatul perfect: pe Fred (Randall Park), care se dovedește a fi ca un coșmar. În ciuda tuturor dezamăgirilor de care se lovește, Allison rămâne în continuare o persoană destul de optimistă.”

Randall Park („Fresh of the Boat”) îi dă viață lui Fred de la contabilitate, căruia Allison îi face curte deși n-ar trebui.

„Fred și Allison încep să vorbească la petrecere, iar atracția dintre ei e palpabilă,” spune Park. „Apoi… nu vreau să-l judec pe Fred, dar cu siguranță are o problemă… iar când se deschide în fața lui Allison, acesta e un avertisment uriaș pentru ea.”

În ciuda unui program chinuitor în timpul căruia trebuia să filmele za New York pentru „SNL” și în Atlanta pentru „Super party la birou”, Bayer a învățat să se bucure de micile plăceri de pe platou. „Era un bol cu jeleuri pe birou și ne distram furându-le pe ascuns și mâncându-le în pauzele dintre scene, ca ulterior să aflăm că fuseseră stropite cu ceva, așa că noi sperăm să scăpăm cu viață.”

Sam Richardson („Vicepreședinta”) îi dă viață lui Joel, consilierul juridic manierat, dar frustrat, al companiei, care în secret își dorește să devină DJ.

„Joel se teme foarte mult că va fi marginalizat,” spune Richardson. „Când Clay are nevoie de un DJ pe ultima sută de metri, Joel vede acest moment ca pe o șansă de a străluci, iar petrecerea scapă de sub control rapid.”

Jamie Chung îi dă viață lui Meaghan, coordonatoarea activităților de pe rețelele de socializare, o angajată prea puțin apreciată și care nu prea e pusă la treabă, dar care găsește un motiv să-și iubească slujba odată cu răsăritul soarelui.

„Când o întâlnim pe Meaghan, se vede clar că nu respectă regulile impuse de Mary, de la Resurse Umane, pentru că poartă o bluză cu decolteu. Nu o face ca să fie provocatoare, pur și simplu nu-i pasă de regulile impuse și nu e foarte motivată. Spre sfârșitul petrecerii, ea va reuși să-și creeze legături cu colegii săi, devenind astfel parte din familie.”

Karan Soni, cel care i-a furat lumina reflectoarelor lui Deadpool în scena cu taxiul, îl joacă pe Nate, managerul departamentului de IT, care îi păcălește pe ceilalți angajând o escortă care să se dea drept prietena lui la petrecere.

„Tipii cu care lucrează Nate sunt cei mai răi, de aceea el a creat-o pe Becca, iubita lui imaginară, ca un fel de mecanism de apărare împotriva lor,” spune Soni. „În loc să o descrie pe Becca drept o persoană normală, el pretinde că aceasta ar fi model și actriță. Colegii nu-l cred, desigur, așa că el sfârșește prin a angaja o escortă sofisticată pe nume Savannah care să-i intre în joc.”

Apariția lui Savannah (Abbey Lee) și a Trinei, proxeneta sa, jucată de Jillian Bell („O altă adresă de pomină”) reprezintă, metaforic vorbind, scânteia care va aprinde butoiul cu pulbere, adică petrecerea de Crăciun de la Zenotek.

„Personajul meu e o proxenetă scandalagie, care face și trafic cu droguri,” spune Bell. „Mi-am conturat personajul inspirându-mă din Drexl („Iubire adevărată”), unul dintre proxeneții mei favoriți din toate timpurile. Era important pentru Will și Josh ca Trina să fie înfiorătoare, pentru a furniza astfel o amenințare reală la adresa celorlalte personaje. Mi s-a părut amuzant să o înzestrez și cu câteva tulburări de anxietate, ceea ce nu a apărut prea des în proxeneții din alte filme.”

„Rolul lui Jillian a fost, la început, scris pentru un bărbat,” explică Stuber. „Dar ne-a plăcut la nebunie cum a modelat Jillian personajul. Ea i-a oferit o notă de prospețime, e ceva ce n-ați mai văzut până acum.”

„Toți acești comedianți sunt atât de talentați, încât nu vrei să te rezumi doar la ce scrie în scenariu,” scrie Stuber. „Au instincte grozave, așa că atunci când le veneau idei despre glume noi, le dădeam libertatea de a filma încă o dată scenele, și astfel noi am avut foarte mult material cu care să ne jucăm în etapa de post-producție.”

„Distribuția este formată din niște actori și comedianți incredibili,” spune Rappaport. „E de parcă am combinat toate aceste ingrediente grozave pentru a face o mâncare foarte îndestulătoare.”

„Știam de la început că vrem ca acțiunea filmului să se desfășoare la Chicago,” spune Gordon. „Câteva dintre producțiile noastre preferate au fost filmate acolo, multe filme clasice de Crăciun și filmele de debut ale lui John Hughes.”

„Am vrut să aducem această sensibilitate clasică filmului astfel încât acesta, deși e nou, să aibă un aer de familiaritate” adaugă Speck. „Am vrut să surprindem acel Chicago emblematic din „Avioane, trenuri și automobile”, cu care am crescut.”

Etapa de producție a început în data de 2 aprilie 2015, la clădirea Federal Plaza din Chicago. Zeii responsabili cu vremea le-au zâmbit realizatorilor în acea zi, deoarece scena presupunea ca Josh (Bateman) să treacă pe lângă niște colindatori, în timp ce zăpada cădea peste oraș. Deși echipa de efecte speciale era pregătită să furnizeze niște zăpadă artificială, cerurile parcă s-au deschis și au bucurat locuitorii cu o ninsoare târzie.

„În următoarele zile, de fiecare dată când filmam afară, aveam parte de zăpadă,” își amintește Gordon. „A fost destul de incredibil.”

La un moment dat în film, Clay (Miller) cutreieră State St. Bridge și îi spune lui Josh că n-are nevoie de prea multe haine iarna deoarece el are în plus vreo 13 kg, care-i conferă „izolație termică”. În realitate, Miller a purtat pe el mai multe straturi de haine, din cauza unei schimbări bruște de temperatură din Chicago, care a făcut ca termometrele să scadă sub 6ºC. Zăpada naturală și vântul au făcut ca scena să fie mult prea reală pentru actori.

După ce s-au finalizat filmările la Chicago, echipa de producție s-a mutat în Georgia, unde Bateman, Munn și Miller au avut de mânat reni într-un ascensor de mărfuri cu rampă de încărcare din clădirea AT&T din centrul Atlantei.

„E greu să filmezi reni în mijlocul verii, când își pierd blana și coarnele,” își aduce aminte Gordon. „Chiar a trebuit să creăm noi coarnele potrivite pentru fiecare ren. A fost mult de muncă, dar a meritat efortul.”

Scenele din interior au fost filmate la studioul de film Atlanta din Hiram, Georgia, unde Andrew Laws, scenograf, construise platoul principal pentru birou, pe baza modelelor arhitectului germano-american Ludwig Mies van der Rohe.

Stuber a fost încântat să lucreze cu Laws și echipa sa după ce aceștia colaboraseră anterior pentru filmul „Despărțiți, dar împreună” (2006). „La fel ca în cazul peliculei „Super party la birou”, majoritatea filmărilor pentru „Despărțiți, dar împreună” au avut loc într-o singură locație,” își amintește Stuber. „Andrew este extraordinar de talentat când vine vorba să-ți ofere un spațiu care să cuprindă cotloanele necesare, astfel încât platoul nu a părut niciodată doar un birou cu patru pereți. A fost o plăcere să facem din nou echipă, deoarece fiecare aspect al decorurilor create a fost de o calitate extraordinară.”

Laws a folosit modelul pentru a crea o clădire de birouri care să pară mai veche, acolo unde urma să aibă loc cea mai mare parte a acțiunii. Laws și echipa sa s-au inspirat mai ales din modelul clădirii Dominion Centre din Toronto, proiectată de Mies van der Rohe. „Aspectul acelei clădiri chiar i-a stimulat pe toți în ceea ce privește tipul companiei pe care voiau să o reprezinte și tipul de clădire în care urmau să se afle,” spune Laws.

„Ne-am gândit să filmăm scenele chiar în câteva din clădirile proiectate de Mies van de Rohe, dar costurile ar fi fost prea mari pentru o serie de acțiuni pe care le plănuisem,” își amintește Rappaport. „Câteodată, cea mai bună metodă de a filma într-un loc e de a crea o copie.”

După cum era de așteptat, exteriorul birourilor Zenotek a fost filmat în Chicago, la Federal Building, o altă clădire proiectată de Mies van der Rohe. Holul acestei clădiri poate fi observat până în dreptul lifturilor, după care cadrele au fost combinate cu cele de pe platoul mai extins din Atlanta.

Laws și echipa sa au creat un spațiu de birouri uriaș, de aproximativ 9000 de metri pătrați, pe două niveluri, care cuprindea două platouri izolate fonic (echipa de producție a dărâmat peretele despărțitor dintre platouri, pentru a construi spațiul de birouri) și un atriu pe două etaje în centru, înconjurat de birouri pe trei părți și o scară proeminentă.

„Era important ca acțiunea să aibă acea aură cinematografică, iar pentru asta aveam nevoie de un spațiu foarte extins,” spune Laws.

„Platoul a fost construit în așa fel încât să satisfacă cerințele de ordin vizual: filmarea scenelor cu lentile anamorfice,” spune Gordon. „Atunci când se dezlănțuie nebunia în poveste, acțiunea are loc pe o scenă, care are un aer de film. Platoul trebuia să fie suficient de mare cât să se adapteze imaginației nebune a lui Clay, care în acest caz presupunea să fie suficient de mare încât Iisus să se plimbe călare pe un armăsar alb prin birou, în timp ce petrecerea se desfășura în continuare în ritmul său.”

Speck și Gordon au citat petrecerea de Crăciun de la Nakatomi din „Greu de ucis” ca o altă sursă de inspirație pentru aspectul locației, care presupunea transformarea acesteia într-unul din personajele filmului.

Platoul a fost încercuit de fundaluri luminoase de aproximativ 76 de metri lungime, reprezentând cartierul Near North din Chicago, mai ales zona dintre State și Wabash.

„De vreme ce platoul este un spațiu atât de mare, cu ferestre peste tot, nu am vrut să apelăm la varianta ecranului verde,” spune Stuber.

„Cu fundalurile luminoase reprezentând orașul, distribuția nu a mai trebuit să-și imagineze că e la o petrecere în oraș, pe timp de noapte. Chiar te simțeai de parcă erai acolo,” își amintește Speck.
„Dacă am fi trișat și am fi folosit efecte vizuale, nu cred că atmosfera ar mai fi părut la fel de reală.”

Platoul era atât de extins și de confortabil, încât mulți membri ai echipei mai adormeau pe canapele în timpul prânzului, iar actorii au reușit să-și găsească zonele lor speciale în care să-și petreacă timpul în pauze.

„E incredibil cât de repede a început să se instaleze o atmosferă de birou veritabil,” își amintește Gordon. „Fiecare a început să petreacă tot mai mult timp în zona care îi corespundea. T.J. a petrecut multe ore în biroul și în baia lui Clay, chiar dacă nu tot timpul pentru filmări.”

După ce a explorat prima dată platourile, Jennifer Aniston s-a arătat impresionată de anvergura acestora și de detalii. „Părea atât de real… De mult timp n-am mai fost pe un platou ca ăsta.”

„E frumos să auzi asta de la actori, deoarece în acel moment ei se simt într-un mediu în care pot da tot ce au mai bun,” spune Speck. „Când toată lumea se fixează pe poziții, procesul se simte foarte natural.”

„După ce am terminat filmările, a fost destul de trist să ne despărțim de birou,” spune Gordon. „Am petrecut atât de multe zile în acest spațiu grozav, încât deja începusem să ne simțim ca acasă.”

Despre distribuţie

Jason Bateman (Josh Parker) a dobândit un statut foarte important la Hollywood, atât ca actor, cât și ca realizator. În 2003, Bateman a primit laude din partea criticilor pentru prestația ireverențioasă din serialul de comedie „Situație de criză”, premiat la diferite gale și evenimente. În producția creată de Mitch Hurwitz, Bateman i-a dat viață lui Michael Bluth. Rolul acesta i-a adus actorului un Glob de Aur la categoria „Cel mai bun actor într-un serial de comedie.” În 2013, Netflix a adus din nou serialul în prim plan, cu un al cincilea sezon de 14 episoade, Bateman reluându-și rolul obișnuit. Interpretarea sa i-a adus nominalizări la categoria „Cel mai bun actor” la premiile Emmy și SAG, dar și la Globurile de Aur.

Actorul, care e și producător și regizor, a evoluat ulterior, reușind să obțină roluri în filme importante, de la un an la altul. În 2007, Bateman a avut un rol esențial în pelicula „Juno”, în care i-a dat viață potențialului tată adoptiv al copilului personajului principal. Această peliculă a fost una dintre cele mai mari succese din istoria filmelor independente. „Juno” a primit nominalizări la categoria „Cel mai bun film” la majoritatea galelor organizate de asociațiile de critici de film importante, cât și din partea Asociației Jurnaliștilor Străini de la Hollywood și a Academiei de Arte și Științe Cinematografice. Spre sfârșitul aceluiași an, Bateman a apărut în filmul de fantezie „Imperiul magic al domnului Magorium”, regizat de Zach Helm, jucând alături de Dustin Hoffman și Natalie Portman, dar și în thrillerul de acțiune „Regatul”. Anul următor, Bateman a apărut alături de Will Smith și Charlize Theron în comedia cu accente dramatice „Hancock”, regizată de Peter Berg.

În 2010, Bateman a jucat alături de Jennifer Aniston în comedia romantică „Schimbul”. Actorul a strălucit în rol secundar în pelicula „Sus, în aer”, regizată de Reitman, jucând alături de George Clooney; filmul a primit multiple nominalizări la premiile Oscar și a Globurile de Aur. De asemenea, el a apărut alături de Vince Vaughn și Kristen Bell în „Vacanță All Inclusive”. În 2009, Bateman a avut rolul principal în pelicula „Gustul fructului oprit”, regizată de Mike Judge; actorul a și produs filmul, sub egida companiei sale, F+A Productions. Acesta a avut și o apariție scurtă memorabilă în comedia „Inventarea minciunii”, regizată de Ricky Gervais, având apoi o interpretare emoționantă în drama „Jocuri la nivel înalt”, regizată de Kevin Macdonald.

În martie 2011, Bateman a apărut în comedia „Paul. Un extraterestru fugit de-acasă”, regizată de Greg Mottola, în care au mai jucat Nick Frost și Simon Pegg (cei care s-au ocupat și de scenariul peliculei). El a avut roluri de protagonist în filmele „Dacă aș fi… tu?”, comedia regizată de David Dobkin în care joacă și Ryan Reynolds, și populara comedie „Șefi de coșmar”, pentru care a colaborat din nou cu regizorul Seth Gordon.

În februarie 2013, Bateman a jucat alături de Melissa McCarthy în „Hoața de identitate”, peliculă regizată tot de Seth Gordon. În luna aprilie a aceluiași an, actorul a apărut în drama „Detașare”, regizată de Henry Alex Rubin, jucând alături de Paula Patton, Alexander Skarsgard, Frank Grillo și Max Thieriot. În luna martie a anului 2014, actorul a apărut în „Vorbe grele”, o comedie neagră care a reprezentat și debutul său regizoral în materie de filme artistice; pelicula a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 2013. Tot în același an, Bateman a jucat în „O săptămână nebună”, peliculă regizată de Shawn Levy, din distribuție făcând parte și Tina Fey, Rose Byrne, Timothy Olyphant, Adam Driver și Corey Stoll.

În noiembrie 2014, Bateman a apărut în „Șefi de coșmar 2”, reluându-și rolul și jucând alături de Jennifer Anistor, Kevin Spacey, Charlie Day, Jason Sudeikis, Chris Pine și Christoph Waltz. În august 2015, Bateman a jucat alături de Joel Edgerton și Rebecca Hall în „Darul”, un thriller psihologic americano-australian scris, regizat și produs de Edgerton. În 2016, el și-a împrumutat vocea unui personaj din populara animație Disney „Zootropolis”, filmul fiind un succes atât în rândul fanilor, cât și al criticilor.

Bateman a regizat „The Family Fang”, în care a jucat alături de Nicole Kidman; bazată pe bestsellerul lui Kevin Wilson, comedia spune povestea a doi artiști nonconformiști ai căror copii îi învinuiesc pentru felul în care le-au dat peste cap viețile. „The Family Fang” a avut premier la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 2015, fiind distribuit în cinematografele din SUA de Starz, începând cu luna mai a acestui an. Pelicula a fost produsă sub egida companiei de producție a lui Bateman: Aggregate Films.

În martie 2016, Bateman a început să lucreze la serialul MRC „Ozark” în calitate de actor, regizor și producător, producție care va fi difuzată de Netflix începând cu anul viitor. Bateman va juca și în „Felt”, viitorul thriller cu spioni inspirat din evenimente reale, în care vor apărea Liam Neeson și Diane Lane. În această producție, Bateman va da viață unui agent FBI. Peter Landesman este scenaristul și regizorul peliculei.

Printre celelalte filme în care a apărut Bateman se numără și „The Ex”, „Despărțiți, dar împreună”, în care joacă Jennifer Aniston și Vince Vaughn, „Păzea la minge!”, în care joacă Vince Vaughn și Ben Stiller, „Starsky și Hutch”, în care joacă și Ben Stiller, Owen Wilson și Vince Vaughn, și comedia romantică „Puicuțe bune”.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Bateman a semnat o înțelegere cu canalul de televiziune FOX în numele companiei sale, F+A Productions, pentru a dezvolta, regiza și scrie proiecte cu conținut original. Înțelegerea a fost semnată după ce Bateman a regizat episodul pilot al serialului de comedie „Do Not Disturb”, în toamna anului 2008. El a făcut din nou echipă cu Mitchell Hurwitz, creatorul serialului „Situație de criză”, pentru a da viață unui personaj din serialul de animație FOX „Stai jos și taci din gură!”, în aprilie 2009. În vara aceluiași an, el a regizat și produs pentru FX episodul pilot al serialului „The Merger”.

În adolescență, maniera șarmantă în care l-a portretizat pe intrigantul Derek Taylor din „Silver Spoons” i-a făcut pe cei de la NBC să creeze un serial spin-off, „It’s Your Move”, avându-l pe Bateman în rol principal. Ulterior, el a apărut în serialul „Valerie”, reintitulat apoi „Valerie’s Family” și „The Hogan Family”, alături de Valerie Harper, între 1986 și 1991. Înainte de acest proiect, el jucase regulat în emblematicul serial devenit un adevărat tezaur american – „Little House on the Prerie”. În această serie actorul a apărut alături de Michael Landon.

În ianuarie 2010, Bateman și Will Arnett, colegul său din „Situație de criză” și bun prieten, au pus bazele companiei de producție DumbDumb Productions, pentru a produce reclame, filme de scurtmetraj și conținut original pe care să-l distribuie pe internet. Ulterior, Bateman a pus bazele companiei Aggregate Films, semnând un parteneriat de doi ani cu Universal Pictures și Universal Television. În februarie 2014, NBC a difuzat în premieră comedia „Growing Up Fisher”, produsă de Aggregate Film și Universal Television. Bateman a contribuit la realizarea proiectului în calitate de producător executiv.

Olivia Munn (Tracey Hughes) a devenit una dintre cele mai căutate actrițe de la Hollywood, cel mai recent putând fi urmărită în rolul lui Psylocke în „X-Men: Apocalypse”. Munn a mai jucat și în popularul serial dramă difuzat de HBO „Redacția”, creat de Aaron Sorkin, dându-i viață lui Sloan Sabbith. Serialul urmărește evenimentele din spatele scenei care se petrec la canalul de televiziune fictiv Atlantis Cable News (ACN). Recent, ea a făcut din nou echipă cu The CW pentru a dezvolta un serial dramă despre o reporteriță sportivă din anii ’70, care va fi produs de compania sa, parteneră cu CBS Television Studios. Ulterior, ea va apărea în reboot-ul „The Predator” regizat de Shane Black, marca Twentieth Century Fox, care se va lansa în luna februarie a anului 2018 în România.

În anul 2014, Mun a câștigat un premiu la galele „Breakthrough of the Year” organizate de Variety. Printre filmele în care a jucat se numără și „Un polițist și trei sferturi!”, „Mortdecai”, „Deliver Us From Evil”, „Mike meseriașu’” și „Iron Man – Omul de oțel 2”. Munn a mai apărut în serialul de comedie FOX „New Girl”, nominalizat la premiile Primetime Emmy și la Globurile de Aur, și în serialul documentar despre mediu „Ani de răscruce”, marca James Cameron și Jerry Weintraub. Producția, difuzată de Showtime, a fost premiată la galele Primetime Emmy. Munn este purtătoare de cuvânt și activistă în ceea ce privește chestiunile ce țin de mediu, ea colaborând inclusiv cu Agenția Americană pentru Protecția Mediului și DoSomething.org în cadrul proiectului „Green Your School Challenge”, dar și cu Sierra Club.

Născută în Oklahoma, Munn și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Tokyo, Japonia, astfel încât ea vorbește fluent japoneza. A urmat studiile la Universitatea Oklahoma după ce s-a mutat înapoi în Statele Unite. În 2006, Munn a fost distribuită ca una din gazdele popularului serial „Attack of the Show!”, difuzat de G4. În 2010, ea s-a alăturat serialului „The Daily Show”, difuzat de Comedy Central și premiat la galele Primetime Emmy, în calitate de corespondent, devenind una din cele cinci actrițe care au apărut vreodată în serial. Prima sa carte, „Suck It, Wonder Woman!: The Misadventures of a Hollywood Geek” a fost lansată în același an, clasându-se pe locul I pe listele de bestselleruri ale The New York Times și Los Angeles Times.

T.J. Miller (Clay Vanstone) este unul dintre cei mai căutați comedianți în industria comediilor, fiind inclus de Variety în „Top 10 comedianți de urmărit” și de EW în „Viitoarele staruri ale comediei”. Vocea lui Miller poate fi auzită și în animația Disney „Cei 6 super eroi”, laureată a premiului Oscar. Actorul a putut fi urmărit în „Deadpool”, film marca FOX bazat pe benzile desenate cu același nume, care a devenit producția cu cele mai mari încasări la categoria rating R – nerecomandat minorilor sub 17 ani neînsoțiți de părinți. De asemenea, el a jucat în popularul film independent „Transformers: Exterminare” (2014) și în serialul de comedie HBO „Silicon Valley”, creat de Mike Judge, aflat acum la al treilea sezon.

Rolul său din serie i-a adus un premiu Critics’ Choice la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar într-un serial de comedie.” Emisiunea sa online „Cashing in with T.J. Miller” de pe nerdist.com are o medie de ascultători de 12,5 persoane pe zi, Miller fiind un artist de stand-up care pleacă în turnee la nivel național, traversând țara în lung și în lat ascultând Kris Kross (actorul a făcut spectacole și în Marea Britanie și Puerto Rico – deși în Puerto Rico, treaba nu a mers prea bine).

Spectacolul special de stand-up de pe Comedy Central „T.J. Miller: No Real Reson” și albumul său muzical cu influențe hip-hop, pop și folk „The Illegal Art Remixtape” (un extended-play cu 41 de piese) sunt disponibile acum online. Actorul a fost gazda „Mash-Up” de pe Comedy Central, o combinație de stand-up și scenete, și a apărut la „Chelsea Lately” mai des decât majoritatea femeilor de înălțimea lui. El a debutat mergând în turneu cu Secondy City, un club de comedie din Chicago, și făcând improvizație cu Annoyance Theater, motiv pentru care managerii de la magazinele de electronice în care lucra îl întrebau de ce întârzie și de ce vine mirosind a gin.

Miller a jucat într-o serie de filme realizate de studiouri importante, printre care și „Monstruos”, „Nu-i de nasul meu”, „Caut prieten pentru sfârșitul lumii”, „Rock pentru totdeauna”, „Oaia neagră a familiei”, „Ursul Yogi” (în rolul pădurarului Jones, cel mai important rol de până acum)¸ „De neoprit” și „Adu-l urgent pe scenă!”. Miller îi dă viață și personajului Tuffnut în animațiile nominalizate la Oscar „Cum să îți dresezi dragonul” și „Cum să îți dresezi dragonul 2”, vocea sa sunând ca a unui travestit bătrân care a petrecut o noapte fumând încontinuu.

El își împrumută vocea și lui Robbie în serialul Disney „Ciudățeni”, lui Tuffnut în serialul „Cum să îți dresezi dragonul” de pe Netflix, și lui Gorburger, în show-ul cu același nume, un proiect foarte bizar pe care trebuie să îl cauți pe Google pentru a înțelege despre ce-i vorba. În curând, actorul va putea fi urmărit în peliculele „Super party la birou”, alături de Jason Bateman și Jennifer Aniston, și „Ready Player One”, în regia lui Steven Spielberg. Actorul locuiește la Hollywood, California, unde se străduiește să găsească sensul acestei lumi nesigure. El este comediant.

Jennifer Aniston (Carol Vanstone) s-a născut în Sherman Oaks, California. Familia ei s-a mutat la New York atunci când tatăl ei a primit un rol în serialul dramă „Love of Life”. Pe când era avea 11 ani și studia la școala Rudolf Steiner din New York, Aniston s-a înscris în clubul de teatru, iar experiența trăită acolo a încurajat-o să transforme actoria într-o carieră. Ulterior, ea a studiat la Liceul de Arte Performative din New York, iar după ce a absolvit în 1987, a obținut roluri în producțiile off-Broadway „For Dear Life”, piesă jucată la Public Theater, și „Dancing on Checker’s Grave”.

În timpul perioadelor când nu filma pentru „Prietenii tăi”, Aniston și-a pus bazele unei înfloritoare cariere în domeniul filmelor artistice. Ea a jucat în „Cu dragostea pe urme”, „Partenerul ideal”, „Între vis și insomnie”, „Ea e aleasa”, „Rock Star”, „Prieten sau iubit” – primul dintre rolurile sale cu Paul Rudd – și „Dumnezeu pentru o zi”, în care apare alături de Jim Carrey. Una dintre cele mai lăudate prestații ale sale a fost cea din „Fata bună” (2002), film în care apare alături de Jake Gyllenhaal; rolul din acest film i-a adus lui Aniston o nominalizare la premiile Independent Spirit.

După emoționantul final al seriei „Prietenii tăi” și al rolului său ca Rachel Green, Aniston s-a devotat complet filmelor artistice. Ea a avut roluri principale în pelicule precum „Secrete de familie”, în care joacă alături de Kevin Costner și Shirley Maclaine, „Fără control”, alături de Clive Owen, și „Despărțiți dar împreună”, comedie extrem de populară în care apare alături de Vince Vaughn. Pentrul rolul său de menajeră deprimată din filmul „Prieteni cu bani”, în regia lui Nicole Holofcener, Aniston a primit câteva dintre cele mai bune recenzii din întreaga carieră; din distribuția filmului au mai făcut parte și Frances McDormand și Catherine Keener.

Demonstrându-și abilitatea de a contribui atât la filme independente, cât și la pelicule finanțate de studiouri, Aniston a apărut în extrem de popularele producții „Eu și Marley”, alături de Owen Wilson, și „Despre bărbați și nu numai”. De asemenea, actrița a jucat în filmele „Recompensă cu bucluc”, alături de Gerard Butler, „Dragoste fără preaviz”, alături de Aaron Eckhart, și „Nevastă de împrumut”, alături de Adam Sandler. După ce a jucat în primul său film alături de Jason Bateman, „Schimbul”, cei doi au colaborat din nou, de data aceasta pentru pelicula „Șefi de coșmar”, un succes la box office la care au contribuit și Jason Sudeikis și Charlie Day; în acest film, Aniston îi dă viață unei dentiste cu un apetit sexual de nesăturat. Ulterior, ea a jucat din nou alături de Rudd, în „Cu lumea-n cap”. În 2014, Aniston a apărut în popularele comedii „Noi suntem familia Miller” și „Șefi de coșmar 2”.

Filmul al cărei producător executiv a fost, „Fericire cu orice preț”, în regia lui Daniel Barnz, a avut premiera în 2014 la Festivalul de Film de la Toronto. Aniston a primit nominalizări la Globurile de Aur, premiile SAG și Critics’ Choice pentru maniera în care a interpretat-o pe Claire, o femeie care suferă de dureri cronice. În 2015, Aniston a primit premiul Montecito pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Santa Barbara. În 2016, ea i-a dat voce personajului Sarah din animația Warner Brothers „Berzele”. Recent, actrița a finalizat filmările pentru drama de război „The Yellow Birds”. Ea va putea fi urmărită anul acesta și în „Super party la birou”, în regia lui Josh Gordon și Will Specks, filmul urmând să apară în cinematografele din România în data de 9 decembrie.

Pe lângă actorie, Aniston și-a manifestat interesul și în domeniul regiei. Primul său proiect a fost scurtmetrajul „Room 10”, care a făcut parte dintr-o serie de scurtmetraje premiată la diferite gale. Recent, ea a regizat scurtmetrajul „Project Five”, care face parte dintr-o antologie de 5 producții și explorează impactul pe care îl are cancerul la sân asupra vieților oamenilor. Aniston a produs și „Cinci Povești”, peliculă marca Project Five care a fost difuzat de Lifetime în luna aprilie 2013. În prezent, ea se află în etapa de pre-producție a peliculei „Goree Girls”, pe care o va și produce.

Despre realizatori

Will Speck și Josh Gordon (regizori) s-au cunoscut la Școala de Film din cadrul Universității New York, unde au devenit rapid prieteni datorită gusturilor similare în materie de cinematografie. Încă de-atunci s-au decis să lucreze împreună.

Primul lor proiect de după absolvire a fost un scurtmetraj pe care l-au scris și regizat împreună, intitulat „Culture”. Din distribuție a făcut parte și Philip Seymour Hoffman, producția fiind nominalizată la un premiu Oscar. Ulterior, ei au semnat un contract cu RSA Films, compania lui Ridley și Tony Scott, punând astfel bazele unei cariere de succes în calitate de regizori de reclame.

Dintre primele lor proiecte s-au remarcat reclama la Levi’s, pentru agenția BBH London (care a câștigat patru premii British Arrows, inclusiv Aur la categoria „Cea mai buă campanie publicitară”) și reclamele la Geico (ei fiind cei care au creat și conceptualizat emblematicele personaje „Caveman” și „Gecko”). Acestea din urmă au primit numeroase premii și au câștigat inclusiv premiul AICP la categoria „Cea mai bună campanie publicitară a anului”.

În 2007, ei au fost doi dintre regizorii care au pus bazele companiei de producție publicitară Furlined. Cu sediul la Santa Monica, Furlined s-a extins ulterior până în Marea Britanie, la Londra, fiind inclusă în „Topul companiilor de producție din lume” de către revista Campaign.

Cei doi s-au ocupat recent și de popularele reclame pentru Donate Life (în care apare Thomas Jane) și pentru Prop 8 (în care apar Mike White și Justin Long), ambele din categoria publicității noncomerciale. Tot ei au regizat filmulețul de la deschiderea evenimentului WWDC , în care apare Bill Hader, dar și reclamele pentru Moto X, în care apare T.J. Miller, și pentru Century Link, în care apare Paul Giamatti, cât și mini-seria „The Power Inside”, nominalizată la premiile Emmy, în care apare Harvey Keitel.

Recent, ei au mai regizat câteva episoade din serialul Netflix „Flaked”, creat de Will Arnett.

Primul lor film artistic a fost „Tăișul gloriei”, produs de DreamWorks și Red Hour Films (compania lui Ben Stiller), din distribuție făcând parte Will Ferrell, John Heder și Amy Poehler. Pelicula a avut foarte mult succes la box office, având încasări mai mari de 100 de milioane de dolari la nivel intern. „Tăișul gloriei” a fost nominalizat la trei premii MTV Movie, inclusiv la categoria „Cel mai bun film” și „Cel mai bun sărut”.

Cel de-al doilea film regizat a fost „Schimbul”, bazat pe povestirea scurtă „The Baster” scrisă de Jeffrey Eugenides; din distribuție au făcut parte Jason Bateman, Jennifer Aniston, Jeff Goldblum, Patrick Wilson și Juliette Lewis, pelicula fiind lansată de Miramax Films și Lionsgate.

Cel mai recent film al lor, „Super party la birou”, este produs în colaborare cu DreamWorks, fiind distribuit de Paramount Pictures, din distribuție făcând parte Jason Bateman, Jennifer Aniston, T.J. Miller, Olivia Munn, Kate McKinnon și mulți alți actori talentați.

Scott Stuber (producător) este fondatorul și directorul executiv al Bluegrass Films, companie parteneră a Universal Pictures din 2006.

Printre cele mai recente filme produse de Bluegrass Films se numără și populara comedie „Agenți aproape secreți” (2016), în care apar Dwayne Johnson și Kevin Hart și care a avut încasări de peste 200 de milioane de dolari în întreaga lume. Anterior, compania a produs „Ted”, comedia cu scenariu original și rating R având cele mai mari încasări din toate timpurile, scrisă și regizată de Seth MacFarlane. Tot Bluegrass Films a produs și sequel-ul, „Ted 2”.

Cele mai noi producții marca Bluegrass Films sunt „Super party la birou”, care va apărea în luna decembrie, avându-i în distribuție pe Jason Bateman, Jennifer Aniston, T.J. Miller, Kate McKinnon și Olivia Munn, și „Patriots Day”, peliculă despre bombardamentele de la maratonul din Boston, avându-l în distribuție pe Mark Wahlberg și pe Peter Berg ca regizor.

În prezent, compania se află în diferite stadii de producție în ceea ce privește o serie de filme, printre care comedia horror marca Netflix „Little Evil”, în care apar Evangeline Lilly și Adam Scott, „Gears of War”, bazat pe impresionant de popularul joc video, „Scarface”, Antoine Fuqua urmând să regizeze un scenariu scris de Terrance Winter, „The Prisoner”, care va fi regizat de Ridley Scott, și „Bad Monkeys”, pe baza cărții cu același nume, Margot Robbie urmând să facă parte din distribuție.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Bluegrass Films a fost producătoarea executivă a serialului de comedie NBC „Whitney”, creat de comedianta Whitney Cummings, care joacă și rolul principal. Recent, compania a făcut echipă cu veteranul producător TV Jamie Tarses pentru a pune bazele Bluegrass FanFare, o companie de producție TV, parteneră a studiourilor ABC.

Bluegrass a mai produs și filmele „Despărțiți, dar împreună”, aclamatul „Regatul”, în regia lui Peter Berg, popularele comedii „Prieteni model” și „Hoața de identitate”, și „Casa conspirativă”.

În cei opt ani petrecuți la Universal – dintre care cinci a colaborat cu Mary Parent – el a fost responsabil pentru multe dintre cele mai aclamate și de succes filme ale studioului, printre care franciza „Furios și iute”, „O minte sclipitoare”, „Cursa Secolului”, „Munchen, „Renăscut din cenușă”, „Pușcași marini”, „8 Mile”, „Identitatea lui Bourne”, „Supremația lui Bourne”, „Vis împlinit”, „Totul despre băieți”, „Un socru de coșmar”, „Doi cuscri de coșmar”, „Virgin la 40 de ani”, „Spioni de elită”, „O altă șansă”, „Profesorul Trăsnit și Clanul Klump”, „King Kong”, franciza „Mumia”, franciza „Plăcintă americană” și „Majoretele”. Mai bine de 20 dintre filmele supervizate de Stuber au avut încasări de peste 100 de milioane de dolari la nivel intern.

Guymon Casady (producător) este producător în cadrul Entertainment 360, branșă care se ocupă cu producțiile a Management 360, companie al cărei cofondator este din 2002. Casady a primit două nominalizări la premiile Emmy în calitate de producător executiv al serialului HBO „Urzeala tronurilor”, serialul cu cele mai multe premii Emmy din istorie.

Casady a produs „Terapie de cuplu”, peliculă nominalizată la Globurile de Aur în care apar Meryl Streep și Tommy Lee Jones, dar și pelicula „Steve Jobs,” regizată de Danny Boyle pe baza unui scenariu scris de Aaron Sorkin. Pentru rolurile lor din film, Michael Fassbender a fost nominalizat la premiile Oscar la categoria „Cel mai bun actor”, iar Kate Winslet a primit o nominalizare la categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar.”

În prezent, Casady se ocupă de o serie de proiecte de televiziune, printre care serialul dramă „Damnation”, difuzat de USA și creat de Tony Tost, acțiunea petrecându-se în anii ’30; un serial AMC bazat pe bestsellerul lui Dan Simmons, care urmează să fie lansat anul viitor, și „Mary+Jane”, un serial MTV în care joacă Scout Durwood și Jessica Rothe și care a avut premiera în SUA anul acesta, în luna septembrie.

Producătorul și-a obținut diploma de licență la Universitatea Pennsylvania; în prezent, el locuiește în Santa Monica Canyon, alături de soția sa, Robin, și de fiii săi, Ford și Boone.

Daniel Rappaport (producător) este unul din partenerii fondatori ai Management 360, el producând filme artistice și proiecte de televiziune sub egida Entertainment 360.

Rappaport a produs filmul cult „Rutina, bate-o vina!”, scris și regizat de Mike Judge, fiind și producătorul executiv al peliculei „Gândăcelul”, debutul regizoral al lui Phil Morrison, film care i-a adus lui Amy Adams o nominalizare la premiile Oscar. În prezent, acesta se află în diferite stadii de producție cu o serie de proiecte, inclusiv „Parents Weekend”, pentru STX, „California Split”, pentru Showtime, și „Damnation”, pentru USA Network, scris de Tony Tost și regizat de David Mackenzie, Rappaport ocupându-se de producție alături de James Mangold și Guymon Casady.

Originar din Santa Barbara, Rappaport și-a început cariera la ICM și a fost manager de dezvoltare la Sandollar Productions, ca urmare a unor populare producții precum „Tatăl miresei”. Rappaport este absolvent al Universității California, din Berkeley.

Jon Lucas și Scott Moore (scenariști) sunt cunoscuți mai ales pentru scenariul peliculei „Marea mahmureală”, în care apar Bradley Cooper, Ed Helms și Zack Galifianakis. Premiată cu Globul de Aur la categoria „Cea mai bună comedie” în 2010, „Marea mahmureală” a avut încasări de peste 275 de milioane de dolari la nivel intern, devenind comedia cu rating R cu cele mai mari încasări din toate timpurile. Scenariul le-a adus lui Lucas și Moore nominalizări la categoria „Cel mai bun scenariu original” atât la galele WGA, cât și BAFTA.

Recent, Lucas și Moore au scris și regizat populara comedie „Mame bune și nebune”, în care apar Mila Kunis, Kristen Bell, Kathryn Hahn și Christina Applegate. Având costuri de producție de doar 20 de milioane de dolari, filmul a reușit să încaseze peste 175 de milioane de dolari la nivel internațional, devenind comedia cu rating R cu cele mai mari încasări din 2016. Filmul a primit și o nominalizare la premiile People’s Choice, la categoria „Cea mai bună comedie a anului 2016”.

Lucas și Moore au mai contribuit și la alte filme, printre care populara comedie de sezon „De Crăciun nu stăm acasă!”, în care joacă Vince Vaughn și Reese Witherspoon, comedia romantică „Fantomele fostelor iubite”, în care apar Matthew McConaughey, Jennifer Garner și Michael Douglas, „Dacă aș fi… tu?”, în care joacă Ryan Reynolds și Jason Bateman, și „Marea matoleală”, în care apar Miles Teller și Skylar Astin (comedie pe care au și regizat-o).

Lucas și Moore s-au cunoscut în 1999, pe când lucrau pentru Daniel Petrie Jr., scenaristul nominalizat la premiile Oscar, care s-a ocupat de „Polițistul din Beverly Hills 1” și de „Polițiști murdari”. De atunci, cei doi lucrează împreună. În 2013, cei doi au creat și scris scenariul pentru primul lor serial de televiziune, „Mixology”, care a fost difuzat de ABC începând cu anul 2014.

Timothy Dowling (scenarist) a fost inclus de Variety pe lista „Zece scenariști de urmărit în 2010”, el fiind scenaristul unui număr de comedii de succes, printre care și „Nevastă de împrumut”, în care apar Adam Sandler și Jennifer Aniston, și „Prieteni model”, în care joacă Paul Rudd și Sean William Scott. Tot el s-a ocupat de scenariul popularei comedii romantice „Să fie război!”, în care apar Reese Witherspoon, Chris Pine și Tom Hardy. La scurt timp după aceasta, Dowling a scris scenariul pentru comedia animată de acțiune „Pixels: O aventură digitală”, marca Sony, în care joacă Adam Sandler și Kevin James.Office Christmas Party

Mai multe imagini »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook