Frumoasele străine
„Frumoasele străine„, un nou volum de Mircea Cărtărescu, publicat la Humanitas, se găseşte pe rafturile librăriilor.
Umorul, satiricul şi grotescul au fost dintotdeauna, în volumele sale de versuri, în „Levantul” şi în „Orbitor”, în „Enciclopedia zmeilor” şi în „De ce iubim femeile”, a doua coardă la arcul lui Mircea Cărtărescu, alături de cea onirică şi vizionară. În „Frumoasele străine” ele sunt coarda dintâi. Puţine cărţi din literatura română de azi îi pot sta alături ca naturaleţe a povestirii şi ca ubicuitate a comicului, întins pe toate registrele, de la zâmbetul discret la râsul cu lacrimi. Cele trei povestiri unite de aceeaşi voce narativă, destinsă şi firească, sunt filme cu camera în mână, fără nicio emfază, mizând pe sinceritate şi simplitate.
Mircea Cărtărescu declară: „Sper că nu am sărit calul, iar dac-am făcut-o, îmi cer iertare. Căci am făcut-o nu din cruzime sau răzbunare, ci din dorinţa mea de a râde şi de a auzi oameni râzând, curat şi destins, împrejurul meu. Râdem tot mai puţin, dispreţuim tot mai mult râsul, şi-n viaţa, şi-n artă, deşi până la urmă ne putem defini ca animale care ştiu să râdă…”
Continuare »
2 voturi
Încarc...