Poezie de Lelia Mossora, recitată de Alina Arbajter

Suntem culoare
şi suntem lumină,
suntem depărtare
şi suntem şi vină.

Suntem înaltul
bătut iar de ploi
dar nu mai suntem
aceiaşi noi doi.

Suntem alergare
desculţă pe-o plajă,
suntem destinul
pierdut într-o vrajă.

Suntem catargul
care se duce
înspre înaltul
lumii năuce.

Suntem ametist
tăiat din durere,
suflet de-artist
mestecând numai fiere.

Suntem astăzi floare
şi mâine genune,
iubire ce doare
şi gestul ce-apune.

Într-un colţ de batistă
mângâieri am cusut,
o lume prea tristă
şi-un nod nevăzut,

cuvinte nescrise
ce ne-au spălat
gândul de vise
din nou vinovat.

Suntem amintire
fără de azi
sau şoaptă ce cade
tăcând printre brazi,

Plutire nătângă
în ape străine.
Aripa-i prea stângă
şi haruri divine

trec iarăsi pe lângă
noi, fără de scut.
Nu poate să plângă
ochiul lunii născut

dintr-o lacrimă oarbă
sau dintr-un sărut
ce stă să ne soarbă
în cântecul mut.

Suntem alergare
desculţă pe-o plajă,
suntem destinul
pierdut într-o vrajă.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lelia Mossora in Poezii, Video
1 comentariu »