Vineri, 12 martie 2010, continuă la Uniunea Scriitorilor din România seria de conferinţe “Mitologii urbane. Oraşul şi literatura”, de această dată cu Doina Ruşti, vorbind şi despre cartea sa “Cămaşa în carouri şi alte 10 întâmplări din Bucureşti”.
După cum aprecia Dr. Nicolae Moisiu, (în „Cincinat… Everestul epigramei româneşti”, Rm. Vâlcea, 1996, p 6-7, citat de Elis Râpeanu, în vasta sa lucrare „Epigrama în literatura română”, pg. 255) „Femeile s-au bucurat de nemăsurata lui stimă, fie că erau celebre…, fie că erau simpli pioni în câmpul vast al literelor. A apreciat şi a înnobilat, prin felul său de a fi, prieteniile cu marii scriitori ai vremii, cu marii oameni de teatru şi de artă.”
Creaţiile sale confirmă aprecierea de mai sus:
Răspuns [la rugămintea celor două domnişoare din tren care, în timp ce mâncau, una l-a rugat să facă o epigramă pentru a le dovedi că într-adevăr e Cincinat Pavelescu]
Cum o fi la trup duduca?
Mijloc strâmt sau spete largi?
O fecioară e ca nuca:
Ca s-o guşti, trebui s-o spargi!
- Ce impresie ţi-a făcut actriţa pe care ţi-am recomandat-o?
- Hm, cum să-ţi spun, are şi minusuri, şi plusuri. Cu vocea e la pământ, se mişcă pe scenă ca o momâie, încurca textele, iar de dansat…
- Vorbeai şi de plusuri.
- Da. Ce are în plus, ba chiar cu prisosinţă, sunt anii.