23 august 2007

Pacientul meu, Sigmund Freud

Pacientul meu, Sigmund FreudOricine este interesat de psihanaliză ştie că documentele autentice despre Sigmund Freud nu pot fi consultate – unele având interdicţie chiar până în 2113: notele sale clinice, scrisorile, toate sunt păstrate la Washington, în seifuri, sub cheie. Aceste arhive sunt tratate ca şi cum ar conţine un secret militar de primă importanţă, ca şi cum salvarea Occidentului ar depinde de menţinerea acestei interdicţii.

De curând, Pro Editură şi Tipografie a editat cartea „Pacientul meu, Sigmund Freud”, scrisă de Tobie Nathan. Romanul povesteşte viaţa lui Freud, naşterea psihanalizei, intrigile, conflictele, dar şi descrie cafenelele vieneze, efervescenţa intelectuală şi artistică a epocii, libertatea sexuală şi revoluţia care se pregătea.

În Viena anului 1908, Isaac Rabinovici, student la medicină, îl întâlneşte pe Sigmund Freud. Marele profesor, deja celebru, se ataşează de acest Candide şi îi vorbeşte fără reţineri: iubiri, aversiuni, gelozii – confidenţe pe care Isaac le consemnează într-un jurnal. Zi de zi, tânărul povesteşte faptele maestrului, dar şi viaţa Vienei. Şi dezvăluie tot ceea ce nu s-a spus despre psihanaliză, despre viaţa privată a lui Freud, despre excesele şi nebuniile revoluţiei din acel secol.

Într-o zi de decembrie a anului 2003, acest document, căruia nimeni nu-i bănuia existenţa, cade în mâinile unui cercetător expatriat, Leopold Caro. Dar cu cât cititorul pătrunde mai profund în viaţa necunoscutului ivit din trecut, cu atât se înmulţesc necazurile care cad pe capul lui Caro, ca şi cum documentul ajuns la el dintr-o întâmplare ar fi fost legat de un blestem. Îmbinând trecutul cu prezentul, adevărul cu ficţiunea, Tobie Nathan a reuşit un roman de o libertate şi îndrăzneală uluitoare.

Reputat pentru lucrările sale în domeniul etnopsihiatriei, Tobie Nathan a scris şi numeroase romane (dintre care unul ecranizat, „Saraka Bo”), şi o piesă de teatru („Damnaţiunea lui Freud”). În 2005, a colaborat la „Cartea neagră a psihanalizei”.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

4 thoughts on "Pacientul meu, Sigmund Freud"

  1. Dan Lucian ALBU spune:

    Fascinatie data de necunoscut sau poate presiunea frustrarii de a nu cunoaste, ca si Triunghiul Bermudelor, poate ca, totusi, marele secret sa fie ca nu e nici un secret, ori ca derizoriul contemporan sa ascunda de fapt implicatii in viitor pe care omenirea nu este pe care omenirea nu este pregatita inca sa le primeasca…
    Juridic, ar putea sa fie pur si simplu o perioada de prescriptie la crime condamnabile intr-un fel sau altul de catre viziunea juridica contemporana.
    Oricum ar fi, secretizarea asta fatisa poate comunica pur si simplu ca nici detinatorii secretelor nu stiu inca ce sa faca cu ele.
    Nu este foarte clar nici daca maestrul insusi sa fi dorit sa fie trecute sub tacere, ori tacerea s-a asternut post-mortem, fie din lipsa cercetatorilor capabili sa continue (personal, mi se pare asta putin probabil, pentru ca nu stim niciodata ce ne rezerva viitorul), fie din lipsa de aplicatie imediata, cum sugeram mai sus.
    Incontestabil, interesul este enorm, atat din partea specialistilor, cat si din partea nespecialistilor, intrigati de zeci de ani de teoriile controversatului savant: sustinatorii, pentru persuasiunea argumentatiei pro, adversarii, pentru a verifica temeinicia contestatiilor si controverselor.
    Sa avem rabdare pana in 2013!

  2. maria spune:

    Chiar nu stiu ce sa spun. Este prima data cand aud aceasta stire. Am lucrat 6 ani in domeniul educatiei speciale, sunt studenta la psihologie, dar nimeni din jurul meu nu a pomenit niciodata de existenta unor scrieri sau documente secrete cu privire la Freud sau la psihanaliza. Oricum am sa cercetez sa vedem ce iese la iveala. As fi curioasa sa stiu de unde stie autorul articolului acest lucru. Maria

  3. Lucian Velea spune:

    Mie mi se pare că este chiar normal să existe astfel de documente secrete, fie şi numai însemnările despre pacienţi, care nu pot fi făcute publice oricând şi oricum. Se pare însă că mai există şi altele, iată un articol din The New York Times:

    http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9D03EFD91F38F937A15752C0A962948260&sec=health&spon=

    Autorul cărţii este Tobie Nathan, profesor de psihologie clinică şi patologică, iată o scurtă biografie a sa în franceză şi engleză:

    http://www.ethnopsychiatrie.net/TNbio.html

  4. Laura spune:

    O carte buna pe care am citit-o. Mi-a placut. Merita sa intri pe siteul: http://www.proprintart.ro/shop
    Sunt multe carti intersante care merita interesul
    va salut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook