28 noiembrie 2013

Oldboy: Prizonier în libertate

Cu o regie semnată de Spike Lee şi cu o distribuţie formată din Josh Brolin, Elizabeth Olsen, Sharlto Copley şi Samuel Jackson, filmul de acţiune cu puternice accente de thriller, „Oldboy: Prizonier in libertate” („Oldboy”), poate fi vizionat în cinematografele din România începând de vineri, 29 noiembrie 2013.



Lumea contemporană a filmului este plină cu poveşti atroce de răzbunare – dar niciuna până acum nu se aseamănă cu cea din „Oldboy: Prizonier în libertate”, o poveste în acelaşi timp emoţionantă şi brutală, care aduce la un loc teme ale culturii pop moderne precum izolarea, sentimentele reprimate, răzbunarea, sentimentul de vinovăţie şi dorinţa de ispăşire.

„Oldboy” este un omagiu adus poveştii iniţiale, dar se avântă pe propriul drum, într-un teritoriu tenebros, plin de pericole. Bazat atât pe romanul grafic semnat de Garon Tsuchiya şi Nobuaki Minegishi şi pe mult-premiatul film coreean regizat de Park Chan Wook (care a câştigat Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes, devenind şi unul dintre cele mai cunoscute filme thriller din toate timpurile), filmul aduce o nouă abordare a legendei, datorită viziunii extraordinare a regizorului Spike Lee, de două ori nominalizat la Premiile Oscar.

Filmul lui Spike Lee începe cu un eveniment complet de neînţeles: după o noapte de beţie, Joe Doucett (interpretat de Josh Brolin), un director de publicitate decăzut şi un tată absent, este răpit din senin şi aruncat într-o celulă solitară care arată ca o cameră de hotel, unde este ţinut timp de 20 de ani – 20 de ani plini de chinuri, care trec fără nici cel mai mic indiciu referitor la identitatea răpitorului său, sau la motivul pentru care Joe a fost răpit.

Eliberat în mod inexplicabil din acest coşmar, Joe revine în lume mânat de o singură obsesie: să îl descopere pe cel care a pus la cale această pedeapsă şi, în primul rând, să înţeleagă de ce. Dar, deşi el este acum liber din închisoare, este încă manipulat, este încă prins într-un labirint nesfârşit al conspiraţiei şi răzbunării care ameninţă să îl nimicească. În căutarea unor răspunsuri, el ajunge la o tânără asistentă socială (interpretată de Elizabeth Olsen), şi în final, la un tip misterios, (interpretat de Sharlto Copley) care, se pare, deţine secretul salvării sale.

Oldboy – o nouă viziune

Povestea filmului este deja o legendă în lumea iubitorilor de benzi desenate, datorită poveştii sale de răzbunare pline de mister. Fascinaţia legată de aceasta a început în anii 90 când Garon Tsuchiya şi Nobuaki Minegishi au creat o manga în opt volume despre un bărbat care este răpit şi închis ani întregi într-o închisoare privată, unde singura legătură cu lumea exterioară este un televizor şi care, odată eliberat, porneşte în căutarea celor care i-au furat viaţa, pentru a se răzbuna, dar mai ales pentru a înţelege de ce a fost supus unei astfel de pedepse oribile.

Pornind de la această poveste tulburătoare, regizorul Park Chan Wook a regizat în 2003 un film cu Choi Min-Sok, care a şocat şi a lăsat fără cuvinte publicul din întreaga lume. Construcţia plină de stil a filmului – care este plin de scene de luptă perfect puse la punct, cu un suspans ce aminteşte de capodoperele lui Hitchcock şi cu un caracter poetic ce palpită de instincte primare – i-a adus lui Park titlul de „Quentin Tarantino al Orientului.” El a reuşit însă să confere poveştii şi un caracter uman în mijlocul acestui mediu lipsit de scrupule. Prin explorarea numeroaselor metode prin care un om poate fi încarcerat – fizic, prin circumstanţele de care se loveşte, şi poate cel mai înspăimântător prin intermediul minţii sale – povestea personajului principal care nu îşi înţelege soarta, al cărui singur companion este televizorul, a cărui independenţă fizică nu reprezintă de fapt libertatea, a fost comparată, de unii, cu viaţa în lumea modernă.

Printre multitudinea de fani ai filmului original, s-a numărat şi regizorul Spike Lee. Lee este cunoscut la Hollywood pentru filme cu un puternic mesaj social, precum pelicula nominalizată la Oscar, Pizzeria lui Sal, sau filme precum Nola Darling, Malcom X, A 25-a oră şi impresionantul documentar despre Uraganul Katrina, Katrina:Recviem în patru acte – dar el recunoaşte că a fost mereu fascinat de genul thriller şi de comportamentul uman. Recent el şi-a adus contribuţia la acest gen cu pelicula Omul din interior cu Denzel Washington, care spune povestea unui jaf foarte ingenios.

Aşa cum s-a întâmplat şi cu mulţi dintre cei care au văzut filmul, Oldboy:Prizonier în libertate l-a marcat pe Lee când acesta l-a vizionat, acum mulţi ani. „Am fost pur şi simplu lăsat cu gura căscată”, îşi aminteşte regizorul. „Era o poveste unică, cu toate elementele acelea de mister şi povestea de răzbunare, toate prezentate în cel mai dur stil. Oamenii nu mai văzuseră aşa ceva până atunci – nici eu nu mai văzusem.”

Lee a început să se gândească la cum ar aborda el povestea, în stilul său, dar asta s-a intamplat mult mai tarziu, când a citit scenariul scris de Mark Protosevich pentru versiunea americană a filmului. El nu avea nici cea mai mică intenţie să încerce să îl imite pe Park Chan Wook; Lee a vrut să se abată un pic de la original şi să abordeze materialul în felul său caracteristic.

„Nu m-am gândit niciodată la Oldboy:Prizonier în libertate ca la un remake,” explică regizorul. „Mai degrabă, l-am privit ca pe o reinterpretare a unei poveşti foarte interesante care poate fi reprezentată în mai multe feluri. Park Chan Wook a făcut un film fantastic, dar chiar şi înainte de filmul lui, sursa originală era o manga japoneză – ceea ce a însemnat o oportunitate de a explora o nouă abordare a poveştii.”
Pentru a crea această abordare, Lee spune că şi-a dorit să respecte filmul coreean, dar fără să îl copieze. „Atunci când am început să vorbim despre Oldboy:Prizonier în libertate, Josh Brolin i-a cerut acordul, binecuvântarea, lui Park Chan Wook, iar acestea ne-a spus :„Indiferent ce alegeţi să faceţi, faceţi-vă propriul film”, îşi aminteşte regizorul.

Şi exact aceasta a fost şi dorinţa lui Lee. Regizorul spune că nu şi-a făcut griji legat de mutarea filmului dinspre Japonia către Coreea şi, în final, către America. „Povestea este atât de bună, în sine, încât nu contează unde o plasezi. Ea nu se va schimba. Când am lucrat la film, un singur lucru am ştiut sigur: că nu trebuie să ne ferim de niciun subiect sau temă.”spune el.

Dimpotrivă, Lee a vrut să aibă o abordare mai viscerală a poveştii. El spune că în centrul interpretării sale asupra materialului este ideea unui om care a fost redus la instinctele sale primare, care au devenit o parte esenţială din interpretarea rolului Joe Doucett de către Josh Brolin.

„Când Joe este închis, el revine la acele instincte animalice care sunt în noi toţi, dar pe care facem tot posibilul să le suprimăm”, explică Lee. „În general, noi, oamenii, suntem învăţaţi să ţinem astfel de instincte ascunse, să nu le lăsăm să se vadă decât atunci când suntem în spatele uşilor închise. Dar, instinctual, şi noi suntem tot animale.”

Chiar şi atunci când Joe este copleşit de aceste instincte primitive de răzbunare pură, Lee vede personajul principal ca un om care caută salvarea, care caută să compenseze această soartă cumplită pe care crede, din ce în ce mai mult, că el însuşi şi-a cauzat-o. „Acesta este un film despre răzbunare”, conchide Lee, „dar este şi o poveste despre salvare, despre ispăşire. La începutul filmului Joe este un beţiv, un tip deloc amabil. Abia după ce este închis timp de 20 de ani începe să întrevadă salvarea.”

Lee spune că, în primul rând, fanii filmului original se aşteaptă „să vadă ceva diferit – dar în acelaşi timp se aşteaptă ca acest film să fie un omagiu adus peliculei iniţiale.”

Instincte primare

Impulsul de a relua povestea din „Oldboy” a început când Spike Lee a citit scenariul lui Mark Protosevich. Înainte de asta, producătorii Roy Lee şi Doug Davison de la Vertigo Entertainment şi Nathan Kahane de la Good Universe îl angajaseră pe Protosevich să încerce să adapteze scenariul iniţial pentru un film în limba engleză. Protosevich era şi el un fan al filmului regizat de Park Chan Wook , dar el îşi dorea să meargă chiar mai departe, înapoi la benzile desenate şi dorea să îşi folosească imaginaţia pentru a aborda temele dintr-o nouă perspectivă, diferită.

Oldboy: Prizonier în libertate vorbeşte despre multe lucruri,” explică scenaristul. „Eu cred că este vorba despre încercarea de a găsi liniştea interioară, este o poveste despre cum poţi să încerci să îndrepţi greşelile din trecut, este despre familie, despre cruzime şi, desigur, despre dorinţa de răzbunare, de a face pe cineva să plătească pentru toate suferinţele tale şi despre consecinţele acestei răzbunări.”

El adaugă: „Te face să te gândeşti la lucrurile pe care le-ai făcut în trecut care poate i-au făcut pe alţii să sufere, deşi tu nu ai fost conştient de asta; iar acum oamenii aceia trebuie să trăiască tot restul vieţii plătind acel preţ.”

Când Protosevich a început să scrie, el a vrut să se cufunde complet în experienţa aproape ireală a lui Joe Doucett – experienţa de a deveni dintr-o dată prizonier, fără a fi fost acuzat de ceva anume, fără a fi fost judecat, ci pur şi simplu condamnat la închisoare,obligat să se confrunte cu propria minte, cu propria persoană, văzând lumea doar printr-un ecran de televizor.

„M-am informat intens cu privire la oamenii care au petrecut perioade mai scurte sau mai îndelungate în detenţie, cum ar fi cazul ostaticilor prinşi de terorişti şi am făcut şi cercetări despre experimentele din anii 1950 cu puii de maimuţă care au fost luaţi de lângă mamele lor, pentru a se studia care este efectul acestei izolări”, spune scenaristul. „Am început să îmi imaginez multitudinea de probleme şi de sentimente pe care le-ar avea cineva închis într-un astfel de loc – care ar fi impactul asupra minţii persoanei respective, asupra sufletului său, dacă acest lucru ar putea, în final, să îi transforme în ceva cu totul diferit.”

Protosevich a fost puternic influenţat de modul în care este descris în benzile desenate iniţiale personajul principal, care se transformă în timpul lungii sale perioade de detenţie într-un fel de animal sălbatic periculos. Scenaristul a adus de această dată pe ecran şi un alt personaj, care apare numai în benzile desenate, nu şi în filmul iniţial: directoarea şcolii unde a învăţat Doucett în copilărie, care are propria ei poveste. „Edwina Burke oferă publicului o perspectivă interesantă asupra trecutului – perspectiva cuiva care ştie despre tine lucruri de care tu nici nu erai conştient”, spune el.

Deşi a respectat în mare parte manga şi filmul original, Protosevich a adăugat şi personaje noi şi le-a modificat pe altele pentru a le adapta la cultura americană a secolului XXI. Apoi, când Spike Lee s-a alăturat proiectului, cei doi au lucrat împreună pentru a perfecţiona povestea şi pentru a o aduce mai aproape de viziunea lui Lee. „Structura generală a fost o adevărată provocare, pentru că este un puzzle complex şi fiecare piesă este specială. Structura aceasta a rămas, în mare parte, întreagă atunci când am început să lucrăm împreună, dar fiecare piesă individuală a început să fie influenţată de Spike”, explică Protosevich.

Producătorii au fost încântaţi de direcţia în care Lee şi Protosevich au dus povestea. „Spike Lee are o imaginaţie nelimitată şi a reuşit să ducă povestea mai adânc în tenebrele umane, păstrând totodată şi multe elemente care au făcut filmul un clasic al genului” spune Roy Lee.

Producătorul Doug Davison, care a supravegheat proiectul de când a ajuns la Vertigo, compania de producţie pe care a înfiinţat-o alături de Roy Lee, spune: „Filmul analizează motivele pentru care tema răzbunării este una atât de folosită în domeniul cinematografiei. Este pentru că răzbunarea are ceva primar, ceva ce pătrunde adânc în mintea umană de unde scoate la iveală aspecte cu care fiecare dintre noi se poate identifica. Şi, întrucât punctul comun al tuturor filmelor lui Spike Lee este interpretarea emoţionantă şi naturală a actorilor, am ştiut că el va aduce o perspectivă originală.”

Un suflet captiv: Joe Doucett

Un lucru a fost de la început clar referitor la producţia filmului Oldboy:Prizonier în libertate: actorul principal avea o sarcină foarte grea, de aceea era nevoie de cineva capabil să pătrundă până în colţurile întunecate ale psihicului uman. Producătorii au căzut de acord că o astfel de persoană este Josh Brolin, care a impresionat prin roluri imprevizibile precum cele din Nu există ţară pentru bătrâni , Milk:Preţul curajului, Wall Street:Banii sunt făcuţi să circule, Adevăratul curaj şi multe altele. În curând el va putea fi văzut în pelicula regizată de Jason Reitman, Labor Day.

„Josh nu este unul dintre acei actori care fac un singur lucru – este foarte flexibil” spune Spike Lee. „Eu îi iubesc pe actorii care nu fac acelaşi lucru de două ori. Ce face el în acest film este un adevărat tur de forţă, pentru că el găseşte o modalitate de a juca rolul cuiva care a fost închis foarte multă vreme şi care apoi este pur şi simplu aruncat în lumea reală, dar care nu mai este acelaşi om de la început. El a reuşit să redea într-adevăr acest lucru.”

Brolin s-a dedicat total rolului, a intrat în proiect gata de orice şi a reuşit să se transforme şi din punct de vedere fizic, de la un tip corpolent, la începutul filmului, la unul musculos, şi să îşi instruiască mintea pentru a putea redea toate emoţiile încercate de personajul său în această aventură bizară. Actorul este şi el este un fan al filmului iniţial şi a fost plăcut surprins când a citit scenariul lui Protosevich.
„Când am citit scenariul lui Mark am avut aceeaşi reacţie ca atunci când am văzut filmul lui Chan-Wook Park . A fost o reacţie viscerală, de nestăpânit, când am ajuns la punctul culminat şi am aruncat scenariul, spunând „Doamne, e oribil! Oribil dar genial!”Sincer, eu nu sunt genul de om care să stea pe scaun două ore decât dacă filmul mă prinde, dacă mă face să simt ceva, iar povestea din Oldboy:Prizonier în libertate e ca un pumn în stomac.”

Brolin recunoaşte c-a avut o mulţime de îndoieli şi întrebări gândindu-se că avea să fie singur pe ecran, trecând prin stări de angoasă şi disperare, în prima parte a filmului, dar spune că Spike Lee l-a ajutat foarte mult în această privinţă. „Spike este un tip serios şi pus pe treabă, dar este şi plin de compasiune. Adică, în timpul scenelor din camera de hotel, adică din celulă, mai bine zis, trăgeam duble de câte şapte, opt minute. Ca actor, mai şi improvizezi, sperând că o să funcţioneze şi că totul va decurge cum trebuie – şi ceea ce a făcut Spike a fost să creeze un mediu în care orice tentativă reuşeşte”, comentează Brolin. „Putea să fie ceva periculos, sau prostesc, penibil sau frustrant, furios sau trist – orice era acceptat. Spike este foarte interesat de comportamentul uman şi îi împinge pe oameni să vrea să facă lucrurile din ce în ce mai bine, este extraordinar să lucrezi cu el.”

Pentru a înţelege mai bine natura experienţei lui Joe, Brolin a stat de vorbă cu colegii de celulă ai unor condamnaţi la moarte, care au fost acuzaţi pe nedrept. În acelasi timp, el a avut parte şi de pregătire fizică intensă pentru scenele de luptă. În timp ce îşi pregătea atât mintea, cât şi trupul, el a început să se gândească la motivele adânci pentru care oamenii sunt atraşi de poveştile de răzbunare şi,mai ales, la motivele care fac răzbunarea un act de catharsis.

„Cred că mergem să vedem filme despre răzbunare pentru că astfel putem să trăim prin intermediul personajelor” spune el. „Ceea ce face această poveste una interesantă este ceea ce se petrece cu Joe – el este pur şi simplu izolat de societate timp de 20 de ani, dar acest lucru se dovedeşte, în mod ironic, cel mai bun lucru care i s-a întâmplat. El vrea să se răzbune, dar chiar dacă nu înţelege acest lucru de la început, povestea sa este şi despre ispăşire, despre îndreptarea greşelilor şi despre înfruntarea adevărului despre el însuşi.”

Fata, străinul şi paznicul

După ce Joe Doucett este eliberat, două personaje devin importante în această căutare a sa: o tânără care devine pe parcurs confidenta lui, singura persoană apropiată pe care Joe o are în această lume complet nouă pentru el şi un străin enigmatic care s-ar putea să deţină informaţii despre motivul pentru care el a fost închis toţi aceşti ani.

Rolul lui Marie Sebastian – care merge pe o direcţie diferită de rolul feminin din filmul lui Park Chan Wook, dar care rămâne la fel de importantă – este jucat de actriţa Elizabeth Olsen, care a intrat în atenţia publicului şi a criticilor, mai ales, cu roluri dramatice, printre care se numără şi cel din pelicula Martha Marcy May Marlene.
Marie lucrează ca asistentă într-o unitate medicală mobilă şi îl întâlneşte pe Joe la scurt timp după ce acesta este eliberat. „Marie este cea care creează legătura dintre Joe Doucett şi lumea înconjurătoare, dar şi dintre el şi propria sa umanitate” spune scenaristul Mark Protosevich. „Liz a adus câteva idei foarte interesante cu privire la personajul Marie. Ea a văzut-o pe aceasta ca fiind o tânără puternică, parte a societăţii moderne americane.”

În ciuda riscurilor pe care le implica rolul, Olsen a fost imediat fermecată de scenariu. „Nu mai citisem nici un scenariu care să se joace atât de mult cu realitatea”, comentează ea. „Oldboy:Prizonier în libertate este foarte bizar, dar totodată îţi vine uşor să crezi tot ce se petrece în el.”

Actriţa mai spune că a înţeles imediat de ce Marie este atrasă de Joe, încă de la început, în ciuda comportamentului să ciudat şi a poveştii lui incredibile. „Marie are o dorinţă instinctuală de a avea grijă de oameni, care vine şi din faptul că ea se neglijează pe ea însăşi” spune ea. „Omul din faţa ei este atât de misterios, aşa cum sunt şi motivele pentru care el a ajuns să fie atât de ciudat.”

Marie îşi dă seama că, cu cât află mai multe despre Joe, cu atât lucrurile devin şi mai de neînţeles. Olsen spune că una dintre avantajele de a juca în acest film a fost ocazia de a lucra cu Josh Brolin în rolul lui Joe. „Eu şi Josh ne înţelegeam foarte bine dar când intra în pielea lui Joe, devenea imediat mult mai fragil şi mai mânat de instincte, fără nici un fel de bariere sociale. Pentru mine a fost foarte interesant să răspund la toate aceste stări, în rolul lui Marie. Apoi, la un moment dat, Marie nu mai este atât de plină de compasiune, ci începe să fie mai dură cu el, dar asta este la fel de interesant.”

Brolin a fost, la rândul său, impresionat de interpretarea lui Olsen. „Aportul ei la acest rol este fantastic”, spune actorul. „Ea reuşeşte să facă fiecare cuvânt pe care îl spune să fie credibil. Are un talent înnăscut şi este o plăcere să o priveşti cum îl pune în acţiune.”

Pe măsură ce Marie ajunge să îl cunoască pe Joe, cei doi sunt din ce în ce mai intrigaţi de străinul care îl sună mereu pe Joe. Rolul enigmaticului Adrian este jucat de Sharlto Copley, actorul sud african cunoscut publicului pentru rolurile sale din pelicule precum District 9 şi Elysium cu Matt Damon şi Jodie Foster. „Ca mulţi alţii, şi eu am aflat de Sharlto odată cu rolul său din SF-ul District 9,” explică Spike Lee, “şi pot să vă spun că este un actor minunat.”

Copley spune despre personajul său: „El este principalul inamic al lui Joe, pe care mai întâi doar îl auzi. Ce este interesant este faptul că, atunci când Joe este pus faţă în faţă cu Joe, nici măcar nu îl recunoaşte, ceea ce este un alt element interesant, care aduce o nouă schimbare de situaţie. Îmi place foarte mult faptul că Oldboy:Prizonier în libertate combină tema răzbunării cu aceste schimbări interesante. Finalul este atât de puternic încât nu vrei să îl dezvălui, ca să nu strici filmul.”

Actorul a fost încântat, în primul rând, de ocazia de a lucra cu un regizor precum Spike Lee. „Cred că Spike este un artist adevărat” spune el. „Când eram la filmări parcă nici nu simţeai că lucrezi de fapt la un remake, pentru că Spike aducea mereu propria sa viziune asupra lucrurilor. Ca regizor, el lăsa loc pentru improvizări în cadrul general al structurii poveştii. Insista pe momentele care i se păreau importante, dar dacă avea încredere că duceai lucrurile în direcţia potrivită, te lăsa sa îţi faci treaba, ceea ce pentru un actor este foarte bine.”

Din distribuţie fac parte şi Michael Imperioli (Clanul Soprano) în rolul prietenului loial al lui Joe, un proprietar de bar pe nume Chucky; şi actriţa franceză Pom Klementieff în rolul Haeng-Bok, femeia a cărei umbrelă neobişnuită îl face pe Joe să îşi dea seama că a revenit din nou în lumea reală.

Imperioli, care a mai lucrat cu Spike Lee, a fost surprins de abordarea regizorului. „Este o poveste foarte stilizată, cu un anumit artificiu, dar Spike reuşeşte să aducă la suprafaţă realitatea personajelor cu ajutorul detaliilor subtile şi a scurtelor momente de umor”, spune actorul.

Klementieff a fost foarte încântată să joace un rol care este un fel de legătură a lui Joe cu lumea reală. „Eu sunt ultima persoană care îl vede pe Joe înainte de a fi răpit, şi prima persoană care îl vede după ce este eliberat”, explică ea.

Nici ea nu a reuşit să nu se lase atrasă în abisul psihicului uman care este în centrul poveştii din Oldboy:Prizonier în libertate . Ea conchide: „Când vezi filmul simţi că ai primit un pumn în faţă. Începi să îţi pui o mulţime de întrebări despre moralitate şi despre ce este bine şi ce este rău, şi te întrebi oare cum ai reacţiona tu dacă ţi s-ar întâmpla aşa ceva.”

Un oraş fără nume, un hotel de unde nu mai poţi pleca

Pentru această nouă versiune a filmului, Spike Lee a vrut să creeze o lume nouă unde să se petreacă povestea – un oraş american fără nume, de unde Joe este răpit şi închis, şi unde revine după douăzeci de ani. Regizorul a primit susţinerea unei echipe foarte creative: directorul de imagine Sean Bobbitt, editorul Barry Alexander Brown, designerul de producţie Sharon Seymour şi designer de costume Ruth Carter.

Lee şi l-a dorit pe Bobbitt în echipă pentru că ştia că acesta este atras de stilul intens, visceral al imaginii, care se vede în filmele la care Bobbit a colaborat cu Steve McQueen (inclusiv 12 Years a Slave). „Prima dată am văzut rezultatele muncii lui Sean în Foame, apoi în Ruşine, pe care le arăt studenţilor mei în cadrul cursului de film de la New York University,” explică Lee. „Eu îi admiram munca, el mi-o admira pe a mea şi amândoi ştiam că vrem să facem ceva diferit cu acest film. El este un adevărat profesionist şi un specialist foarte bun. Sean înţelege că actorii trebuie să fie ajutaţi de camera de filmat.”

“Spike este unul dintre puţinii regizori artişti din America. El pune un pic din geniul său în tot ce face” spune Bobbitt, care crede că experienţa sa în ştiri şi documentare, unde viteza este cuvântul de ordine, l-a ajutat mult în acest proiect. „Spike este un tip care prinde momentul, de aceea filmele sale sunt neaşteptate şi,de obicei, şocante.”

Lee şi Bobbitt au decis să utilizeze mai multe formate pentru a conferi texturi diferite episoadelor din aventura lui Joe Doucett, folosing şi peliculă de 35 de mm, precum şi camere Super 16 şi Super 8. „Spike a fost încântat de ideea de a trage pelicula pe film şi de a folosi metode mai puţin convenţionale, dar care să confere imaginii o textură aparte” mai spune Bobbit.

Oldboy:Prizonier în libertate a fost filmat în întregime în New Orleans – dar spre deosebire de mulţi alţi regizori care filmează acolo, ele nu a dorit ca publicul să recunoască oraşul. „Acţiunea filmului se petrece într-un oraş necunoscut din SUA, dar New Orleans este un oraş simbol”, spune Lee. „A fost o adevărată provocare să găsim locuri de filmare care să nu fie uşor de recunsocut.”

Această sarcină a căzut pe umerii designerului de producţie, Sharon Seymour, care a lucrat de curând cu Ben Affleck la Argo şi cu George Clooney la Ziua trădătorilor. Ea spune că cea mai interesantă parte a jobului său a fost să descopere exact acel decor care să se potrivească cu viziunea lui Lee.

„Povestea are şi un anumit element fantastic, dar care este suprapus unei lumi reale din punct de vedere arhitectural, cele două întrepătrundu-se” explică ea. „Spike a adus un număr foarte mare de referinţe artistice atunci când s-a pregătit pentru film. El a avut idei foarte creative şi a dorit să se joace cu tipare contrastante, cu lumina şi întunericul, cu ideea de claustrofobie şi de spaţiu deschis, de liberate şi constrângere. Am mers mult mai departe decât pur şi simplu a construi o cameră cu un pat şi un scaun.”

În centrul muncii sale se află camera diabolică unde Joe se trezeşte mahmur într-o dimineaţă si-şi da seama că aceasta va fi închisoarea lui pentru cine ştie cât timp de acum încolo. Seymour şi-a dorit ca acea cameră să fie în acelaşi timp destul de comună încât să te ducă la nebunie, dar şi destul de detaliată încât să menţină interesul publicului. Ea a vrut să creeze un spaţiu care să poată să susţină toate unghiurile diferite pe care Lee şi Bobbit aveau să le folosească la filmări pentru a putea daca scenele cât mai dinamice.

„Este un spaţiu care nu se schimbă deloc în 20 de ani de captivitate, pur şi simplu amorţeşti în această cameră. Aşa că tapetul, detaliile, ferestrele, podeaua – tot ce puteam controla – trebuiau să fie interesante” spune Seymour.

Bobbitt s-a jucat şi el cu sentimentul de claustrofobie . „Am vrut să îl amplificăm, şi să îl facem interesant din punct de vedere vizual”, spune el. „Treaba a fost mult uşurată de un actor precum Josh Brolin, uneori tot ce trebuia să fac era să îl filmez şi să îl las să se desfăşoare.”

Filmările cu exteriorul închisorii secrete şi subsolurile ei au fost făcute într-o fost bază a Marinei Americane din cartierul Bywater din New Orleans. Clădirile sale de ciment, datând din perioada celui de-al doilea război mondial, au fost combinaţia perfectă între aspectul practic şi elementul macabru. Una dintre sălile clădirii a fost folosită şi pentru filmarea uneia dintre cele mai complicate secvenţe ale filmului: lupta între Joe, înarmat doar cu un ciocan şi armata de 35 de oameni pregătiţi să îl elimine.

Lee a ştiut de la început că voia să aducă propria viziune asupra acestei lupte, care este unul dintre punctele majore ale filmului.

„Iniţial Spike a dorit ca lupta să aibă loc pe o scară în spirală, astfel încât acţiunea să nu fie una plană, înainte-înapoi, ci una care să se desfăşoare şi în plan vertical” explică Bobbitt. “Sharon Seymour a propus să folosim nişte rampe din şantierul naval, cu ajutorul cărora ea a creat un sistem prin care să le lege în patru nivele diferite.”

Lee şi Bobbitt au filmat secvenţa dintr-o singură bucată de trei minute şi jumătate, folosind un hidroscop – o macara telescopică montată pe o bază mobilă, care este destul de dificil de manevrat.

„Mereu mi-am dorit să fac filmările dintr-o singură dată”, explică Lee. „Din fericire JJ Pery, care superviza scena de luptă şi coordonatorul de cascadorii, Mark Norby, sunt vizionari când vine vorba de cascadorii.”

„Spike a sunat şi ne-a zis că are nevoie de o secvenţă mai lungă, şi să ne ocupăm de asta”, îşi aminteşte Perry. „Am muncit mult la scena respectivă. Am repetat timp de şase săptămâni cu Josh şi cu toţi cascadorii şi pot spune că nu sunt mulţi actori care să poată reţine atât de multe mişcări, dar Josh s-a descurcat de minune. El s-a pregătit nu doar din punct de vedere al anduranţei şi al coregrafiei, ci a dat atenţie şi unor detalii care dau o notă de autenticitate filmului.”

„Am aşteptat 22 de ani pentru o oportunitate de a face o secvenţă ca asta. O să îmi petrec următorii cinci ani încercând să realizez una şi mai bună”, conchide Perry.
Pentru costume, Lee a cooptat-o în echipă pe Ruth Carter, de două ori nominalizată la Premiile Oscar, care a primit de curând laude şi pentru munca sa din cadrul peliculei Majordomul, regizată de Lee Daniels şi cu care Lee mai lucrase şi înainte, pentru a crea o garderobă care să se situeze pe aceeaşi graniţă îngustă dintre realism şi fantastic unde se desfăşoară şi filmul. „Primul film la care a lucrat Ruth a fost al doilea film al meu, Colegiul năbădăilor, îşi aminteşte Lee. „Am mare încredere în ea. Înţelege foarte bine tiparele şi formele şi felul în care funcţionează culorile pe ecran, ceea ce nu multă lume poate face.”

Cu toate acestea, chiar dacă toate elementele de design din Oldboy:Prizonier în libertate au ajutat la ridicarea poveştii, Lee a încercat continuu să o coboare, alături de personajul principal, în mlaştinile disperării, ale întrebărilor fără răspuns, care, indiferent ce face acesta, nu oferă nicio şansă de scăpare. Întrebat dacă îşi poate imagina cum ar fi să iasă în lume după 20 de ani de încarcerare solitară, Lee spune: „Nu aş reuşi să scap. Adică, nu prea îmi place să perpetuez întrebări ipotetice, dar sigur aş înnebuni dacă aş fi închis într-o cameră pentru atâta timp. Chiar dacă aş avea un televizor.”Oldboy

Mai multe imagini »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook