15 august 2011

Mircea Trifu despre cărţile de epigramă

Volumul „Culegere de epigrame aparţinând membrilor clubului epigramiştilor Cincinat Pavelescu” a apărut în anul 1974 la Editura Litera din Bucureşti. Selecţia a fost realizată de către Mircea Trifu şi Giuseppe Navarra, iar coperta şi portretele de către Alexandru Clenciu.

Din cuvântul înainte, scris de către acelaşi Mircea Trifu – preşedintele Clubului epigramiştilor „Cincinat Pavelescu”, reţinem că:

Versurile epigramei au fost mângâiate de către Boileau, Corneille, Voltaire, Baudelaire, Verlaine, Tristan Bernard, Romain Rolland, poantele epigramei au fost cizelate cu migală de către Swift şi Byron, Wilde şi Bernard Shaw, Lessing, Schiller şi Heine, iar catrenul epigramatic a fost înnobilat, cu geniul lor, de către Ibsen şi Mark Twain, Puşkin şi Miguel de Unamuno.

În perioada de înflorire a epigramei româneşti s-au făcut remarcaţi epigramişti de talia lui Cincinat Pavelescu, Ion Ionescu-Quintus şi Radu Rosetti dar şi scriitori de frunte ca Al. O. Teodoreanu, Topârceanu, Caragiale şi Arghezi care au dăruit literaturii noastre remarcabile exemplare ale genului.

Epigrama nu este tributară modei sau curentelor literare şi nu va putea deveni desuetă atâta vreme cât specia umană, supunându-se legilor biologice, transmite generaţiilor care urmează atât calităţile, cât şi racilele etern omeneşti.

Gen literar dificil, epigrama trebuie să fie un unicat, să interpreteze evenimentul real, criticabil, fie într-o manieră originală, fie sub o faţetă încă neexploatată. Dar, chiar şi într-o asemenea ipostază, ea îşi pierde din valoare dacă îşi alege teme, fie ele perfect justificate însă tocite printr-o prea repetată abordare.

Duelul, definiţia, aforismul, jocul de cuvinte, gluma – da, sfânta, sănătoasa şi nevinovata glumă, generatoare de zâmbete sau hohote de râs – toate ornate însă cu explozia finală a poantei epigramatice, iată un teren nelimitat şi fertil pentru epigramă.

Timpul, neiertător, va acoperi, probabil, cu praful greu al uitării, roadele străduinţei noastre. Însă, poate că odată, un arheolog literar care se va naşte peste o sută de ani, va îndepărta acest praf cu uneltele fine ale sensibilităţii sale şi va descoperi cu uimire câteva pietricele care vor mai sclipi , nealterate de intemperii, nemăcinate de vreme. Aşa sunt epigramiştii: cu lucrările lor poţi umple un volum, iar cu speranţele lor, o bibliotecă!

Au trecut 37 de ani de când Mircea Trifu lansa în lume minunatele sale aprecieri despre epigramă şi colegii săi epigramişti, timp în care omenirea a inventat – printre altele – internetul, care oferă, acum şi mai ales în viitorul apropiat, şansa depozitării, precum şi trimiterii în orice clipă şi oriunde în lume a oricărei biblioteci. Ar fi păcat ca asemenea şanse să nu fie folosite de epigramiştii români de oriunde, adăugându-şi pe Epigrame.Citatepedia.ro – alături de cele peste 21.000 existente deja în „Antologia online a epigramelor scrise sau traduse în limba română” – toate creaţiile reuşite ale domniilor lor, ca şi ale înaintaşilor sau colegilor dumnealor – printre care, în mod sigur, se vor găsi şi pietricelele sclipitoare anticipate de Mircea Trifu.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Se încarcă...

Un comentariu la Mircea Trifu despre cărţile de epigramă

  1. Mariana Dobrin a spus:

    Sa traiasca umorul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook