13 ianuarie 2017

Legea nopţii

Ben Affleck, laureat al premiului Oscar, a regizat și produs thrillerul dramatic „Legea nopții” („Live by Night”), în care joacă și rolul principal, şi care revine pe marile ecrane din 13 ianuarie 2017. Affleck s-a ocupat și de scenariu, adaptând bestsellerul lui Dennis Lehane, aceasta fiind cea de-a doua colaborare dintre cei doi, după aclamata dramă „Dispărută fără urmă”. Din distribuția filmului mai fac parte și Elle Fanning, Brendan Gleeson, Chris Messina, Sienna Miller, Zoe Saldana și Chris Cooper („Hoțul de orhidee”), laureat al premiului Oscar.



„Tot ceea ce faci va avea repercusiuni și asupra ta, dar niciodată așa cum te vei aștepta tu.” Lui Joe Coughlin nu-i stă în fire să asculte sfaturi părintești. În schimb, veteranul din al Doilea Război Mondial a devenit un om în afara legii autodeclarat, deși e fiul inspectorului poliției din Boston. Cu toate acestea, Joe nu e un tip rău; de fapt, nu e suficient de rău pentru viața pe care și-a ales-o. Spre deosebire de gangsterii pentru care refuză să lucreze, el are un simț al dreptății și o inimă deschisă, ceea ce-l dezavantajează, deoarece aceste trăsături îl fac vulnerabil întruna – atât în afaceri, cât și în dragoste.

Hotărât să îndrepte răul pe care alții i l-au făcut lui, dar și celor apropiați, Joe pornește pe o cale riscantă, care contravine educației pe care a primit-o și propriului cod moral. Lăsând în urmă iarna rece din Boston, el și echipa sa nechibzuită încep să pună lumea pe jar în Tampa. Și chiar dacă răzbunarea poate să aibă un gust mai dulce decât melasa din fiecare strop de rom pe care-l vinde ilegal, Joe va ajunge să afle că totul are un preț pe lumea aceasta.

„Legea nopții” a fost produs de Leonardo DiCaprio și Jennifer Davisson sub egida companiei Appian Way, și de Ben Affleck și Jennifer Todd, sub egida Pearl Street Films. Chris Brigham, Dennis Lehane și Chay Carter au fost producători executivi.

Pentru această peliculă, Affleck a colaborat cu directorul de imagine Robert Richardson, premiat de trei ori la galele Oscar („JFK”, „Aviatorul”, „Hugo”), scenograful Jess Gonchor, nominalizat la premiile Oscar („Adevăratul curaj”, „Foxcatcher”), editorul de imagine William Goldenberg, laureat al premiului Oscar („Argo”), și designerul de costume Jacqueline West, nominalizată la premiile Oscar („Strania poveste a lui Benjamin Button”, „Argo”). Coloana sonoră a fost compusă de Harry Gregson-Williams.

Fiu al unui polițist de rang înalt din Boston, Joe Coughlin a zburat peste ocean pentru a lupta vitejește în numele țării sale, dar a fost foarte rapid dezamăgit de război. În cele din urmă, Joe se întoarce acasă, unde trebuie să ducă o viață la care nu se aștepta, după cum ne spune chiar el… nevoit să plătească prețul pentru visul american.

„Joe este conștient că a ales să fie un proscris într-un oraș condus de gangsteri, unde mafia irlandeză și cea italiană sunt la cuțite,” spune scenaristul/regizorul/producătorul Ben Affleck, care-i dă viață personajului. „Ceea ce mi s-a părut cel mai uimitor la el este că, deși încalcă legea și își creează propriile reguli, are o moralitate a sa, care-l împiedică să se considere unul dintre ei, un gangster.”

Dar tocmai acest simț intrinsec al bunei-cuviințe ar putea să-l distrugă pe Joe.

„Legea nopții” a fost un proiect cu adevărat entuziasmant pentru Affleck, care spune: „Ca realizator, aceasta a fost șansa mea de a aduce un omagiu filmelor cu gangsteri clasice marca Warner Bros. lansate între anii ’30-’70. Am crescut uitându-mă la astfel de filme și toate aveau un aer de legendă care te teleporta într-o cu totul altă lume, într-o altă epocă.”

Affleck a adaptat romanul cu același nume al autorului Dennis Lehane, aceștia colaborând pentru prima oară în 2007, când Affleck și-a făcut debutul regizorul adaptând romanul thriller „Dispărută fără urmă”. Lehane a fost unul din producătorii executivi ai peliculei „Legea nopții”.

„Din punct de vedere creativ, eu și Ben ne potrivim perfect – și nu doar pentru că provenim amândoi din Boston, deși și asta e foarte important,” zâmbește Lehane. „Estetica lui Ben este foarte specială. Primul lui film în calitate de regizor a fost „Dispărută fără urmă”, iar rezultatul a fost minunat, ador pelicula asta. Așa că atunci când am auzit că urma să adapteze „Legea nopții”, am fost foarte fericit să pot lucra din nou cu el. Și, la fel ca data trecută, metamorfozarea cărții într-un scenariu a fost un proces special.”

În calitate de fan înrăit al filmelor, Affleck susține că povestea are toți tropii care l-au făcut pe el să devină un admirator al filmelor cu gangsteri în mod special: femei frumoase, bărbați periculoși, polițiști, mafia, confruntări cu pistoale, urmăriri de mașini… tot amestecul inflamabil și pasionant. „Din momentul în care am început să citesc cartea lui Dennis mi-am dat seama că povestea are ceva ce poate să satisfacă orice spectator care vrea să meargă la film cu gândul să se simtă bine.”

Appian Way, compania de producție a lui Leonardo DiCaprio, deținea drepturile de ecranizare a cărții, pe care Affleck a citit-o la propunerea lui Jennifer Davisson, partenera de producție a lui DiCaprio. „Compania noastră caută în mod constant povești despre oameni măreți – ceea ce nu înseamnă neapărat că sunt oameni buni, ci că au o măreție aparte, într-un fel sau altul – și despre ceea ce ajung ei să sacrifice pentru a ajunge să fie așa,” explică ea. „Unul din lucrurile pe care Dennis știe să le facă foarte bine este să analizeze egoul masculin într-un mod foarte complex și interesant, lucrur pe care și Ben îl face la fel de bine. Noi aveam drepturile de ecranizare, dar când a început Ben să citească romanul, s-a văzut că îi place la nebunie și că i se potrivește. După ce am citit scenariul atât de frumos scris de Ben, am putut să sesizăm aceeași sensibilitate specifică scriiturii lui Lehane.”

Producătoarea Jennifer Todd e de acord. „Ben e atras de poveștile lui Dennis, iar aceasta l-a entuziasmat în mod special, datorită epocii în care se desfășoară acțiunea, personajelor, călătoriei din Boston spre Florida. A părut ceva complet diferit de tot ce văzusem până atunci. Un alt plus îl reprezintă personajul principal, Joe, care nu e chiar un tip rău, dar nici unul bun în totalitate, ci e undeva la graniță, așa că orice alegere face, tot el suportă consecințele. Dar oare cărei tabere îi aparține cu adevărat?”

Joe părăsește Bostonul după ce petrece o perioadă scurtă în închisoare, țintind un climat mai cald și chiar un trafic ilegal de rom și mai aprins, ajungând astfel în Tampa. Pe lângă filmările desfășurate în zona Los Angeles-ului, echipa de producție a filmat foarte mult și în anumite zone din Boston, mai ales în Lawrence, și a recreat exoticele regiuni din Florida în diferite zone din Georgia, care a ținut locul orașului Tampa din acea perioadă. Colaborând îndeaproape cu Affleck, Jess Gonchor și Jacqueline West, dar și echipele lor, au recreat atmosfera și locul specifice acelei epoci, Robert Richardson ocupându-se de cadre, iar William Goldenberg de editare.

Affleck adaugă: „Să mă pot cufunda în acest univers, în această epocă, recreată cu atâta pricepere de Bob și Bill și Jess și Jackie, alături de toți acești actori minunați care au avut niște interpretări grozave, a fost una dintre cele mai plăcute experiențe cinematografice pe care am avut-o vreodată. Toată lumea și-a făcut treaba exact cum trebuia și chiar ne-am simțit de parcă am fi fost acolo, trăind acea viață și acele experiențe.”

Cele trei femei cu care Joe își încrucișează drumul pe parcursul filmului – într-un fel sau altul – sunt jucate de Elle Fanning, Sienna Miller și Zoe Saldana. Din această distribuție fac parte și Brendan Gleeson și Chris Cooper, aflați de partea legii, și Remo Girone și Robert Glenister, aflați în colțul opus. Chris Messina îi dă viață celui mai bun prieten al lui Joe, care e la rândul său un infractor.

Timp de zece ani de la întoarcerea din război, Joe Coughlin a reușit să trăiască precum un proscris – chiar în aceeași casă cu tatăl său, polițistul – înainte ca lucrurile să ia o ia razna complet. „Soldat fiind, Joe a fost martorul unor lucruri care l-au făcut să decidă că nu are sens să urmezi regulile în viață, să joci corect,” spune Affleck. „El consideră organizarea ierarhică a vieții de gangster o năpastă la fel de mare ca ierarhia militară. Nu vrea să aibă de-a face cu asta, nu vrea să primească ordine de la nimeni. Vrea să-și facă propriile reguli.”

Și reușește să facă asta, având chiar și ceva succes, atâta timp cât păstrează totul „la nivel mărunt, participând la jafuri mici alături de alți doi tipi, nimic prea important,” după cum descrie Affleck situația.

Dar nu aversiunea lui Joe față de autoritate îl va împinge să facă cea mai gravă eroare a sa, nici măcar o tâlhărie prost organizată. Dragostea va fi motivul. Și tocmai această emoție, prezentă sub diferite forme – de la pasiune la compasiune – îi va provoca declinul în anii ce vor urma.

„Totul a început cu un om din interior.”

Când facem cunoștință cu Joe, spune Affleck, „El e deja într-un bucluc destul de mare. Are o aventură amoroasă cu Emma Gould, iubita lui Albert White, mafiot irlandez.” La fel ca Joe, Emma își etalează independența, oricât ar fi ea de nesigură. „Ea e controlată de Albert, așa că relația cu Joe o entuziasmează, pericolul reprezentat de această legătură îi dă fiori,” adaugă el.

Sienna Miller, care-i dă viață Emmei, spune că e la fel de entuziasmată ca Affleck în ceea ce privește genul filmelor cu gangsteri. „Sunt obsedată de perioada prohibiției, așa că prezența mea în acest film a fost ca un vis împlinit, dar cel mai important lucru era că Ben scrisese scenariul și tot el urma să regizeze filmul, jucând rolul principal. Având în vedere că-i știam celelalte pelicule, aș fi lăsat baltă orice ca să fac parte din film, jucând un rol atât de splendid.”

„Emma e amanta de gangster tipică,” continuă Miller, „servind băuturi alcoolice într-o cârciumă ieftină unde se vinde alcool ilegal, unde au loc jocuri de poker neautorizate, agățată de brațul șefului ei însurat, culcându-se cu dușmanul lui pe ascuns. Ea are o forță interioară de oțel care o ajută să se descurce într-o lume întunecată, sângeroasă și misogină, forță care o împinge să înceapă o aventură cu Joe, legătură frumoasă și efemeră, dar în ultimă instanță, tragică. E clar de la început că ea e o irlandeză mândră și cu picioarele pe pământ, care face tot ce poate ca să supraviețuiască.”

Miller și-a creat un accent simpatic, inspirat din dialectul vorbit în districtul Cork, pentru a-i da viață îndrăzneței Emma, care locuiește în cartierul Dorchester, în Boston, și e un catalizator al nemulțumirilor lui Joe, care încep să iasă la suprafață. „Sienna era perfectă pentru rol, parcă s-a născut să-l joace,” spune Affleck. „M-a câștigat prin faptul că vorbea mereu cu accent irlandez și îi ieșea foarte bine, foarte nuanțat. Tot ce-a făcut în film a fost plin de semnificație, delicat, structurat.”

După ce se alege praful de relația sa cu Emma, Joe petrece o perioadă scurtă la închisoare, pentru un jaf care a decurs absolut oribil. După ce e eliberat, mânat de răzbunare, se angajează în mafia italiană și e trimis la Tampa. Joe începe rapid să facă turul tuturor localurilor implicate în producția și distribuirea romului, și o întâlnește imediat pe exotica Graciela. Devine foarte interesat de ea, mai ales după ce află că, împreună cu fratele ei, aceasta controlează un element esențial pentru succesul afacerilor cu rom: melasa.

Zoe Saldana îi dă viață Gracielei, o cubaneză care locuiește în Ybor, o comunitate formată din imigranți muncitori de diferite rase și etnii, cunoscută pentru producția de trabucuri. „Joe a lucrat toată viața lui cu infractori violenți și grosolani, așa că e imediat atras de integritatea aparte a oamenilor Gracielei,” sugerează ea. „Iar Graciela e diferită de toate femeile pe care le-a cunoscut el. E educată, a călătorit mult, a studiat muzica și arta. E foarte cultă și foarte inteligentă când vine vorba de afacerea familiei.”

Joe o iubește pe Emma, dar află ce e dragostea adevărată de la Graciela. „Legătura dintre Joe și Emma e imperioasă, dramatică, imatură din anumite puncte de vedere,” spune Jennifer Todd. „Legătura dintre Joe și Graciela pare mult mai matură, mai rațională, bazată pe ceva real.”

Poate că ceea ce o face pe Graciela să fie atât de diferită de femeile precum Emma este ceea ce-și dorește ea cu adevărat de la viață. „Nu cred că Graciela s-a trezit într-o dimineață, când era în Cuba, și și-a spus: „Vreau să merg la întâlnire cu gangsteri, vreau să trăiesc o viață întunecată”,” adaugă Saldana. „Cred că ea vrea o viață plină alături de un bărbat bun, o casă, copii. Cu cât petrece mai mult timp cu Joe, cu atât își dă seama că ar putea să aibă parte de toate astea alături de el. Ea vede cum e el cu adevărat, cine ar putea să devină, dacă ar putea să-și spele toate păcatele comise noaptea, făcând lucruri bune ziua. Ea îi vede izbăvirea.”

Affleck afirmă: „Zoe a fost uimitoare. Ea a fost capabilă să transmită toată puterea, încrederea și subtilitatea personajului, trăsături care îl atrag pe Joe, deși cel mai mult îl motivează așteptările Gracielei în privința lui, pe care Zoe a știut să le aducă pe ecran discret, dar foarte convingător.”

Todd e de acord: „Am avut mare noroc să o putem include pe Zoe în proiect, pentru că ea are niște calități minunate, o grație și o gingășie care i se potrivesc perfect Gracielei. În plus, vorbește și spaniola, așa că a trebuit doar să adopte un accent cubanez fin pentru personaj.”

La fel ca Miller și Saldana, Elle Fanning a folosit un accent aparte pentru a-i da viață Lorettei Figgis, fiica încântătoare și uneori naivă a șefului poliției din Tampa. Cu toate acestea, pentru actrița născută în Georgia, acest amănunt a presupus doar o întoarcere la origini. Celelalte fațete ale parcursului Lorettei au reprezentat însă provocări palpitante pentru tânăra actriță.

„La început, Loretta are o vioiciune aparte, ea e fata cu un licăr în suflet care caută aventurile în viață, e foarte entuziasmată să-și urmeze visele. Ironia face ca Loretta să-și descopere adevăratul scop în viață abia după ce-și pierde acea vioiciune, acel licăr,” dezvăluie Fanning.

Prima întâlnire dintre Loretta și Joe e foarte scurtă. Dar când cei doi ajung să fie din nou unul în prezența celuilalt, situația e complet alta. Amândoi sunt copii de polițiști, dar comparația se oprește aici, pentru că drumurile i-au dus în direcții foarte diferite. Totuși, Joe nu poate să nu o respecte cumva pe fetișcana care, cu doar câteva cuvinte, reușește să-i dărâme tot universul.

Scenariul presupunea vreo două monologuri destul de lungi, unul dintre ele având loc în fața unei mulțimi extinse, din care face parte și Joe. Având binecuvântarea lui Affleck, Fanning a profitat de această șansă pentru a-și spune replicile cu voce tare pentru prima dată, când camerele începuseră deja să înregistreze. „Pur și simplu am vrut să mă las purtată de val, să simt energia acelei scene, iar Ben a fost foarte îndatoritor și m-a sprijinit mult – atât ca regizor, cât și ca actor, în timpul acelei scene.”

„Elle i-a conferit Lorettei o prezență angelică și, în același timp, o inocență frântă,” observă Jennifer Davisson. „E mai complicat decât pare să faci asta, dar era important ca personajul să aibă aceste laturi, iar Elle s-a descurcat perfect.”

„Elle este o actriță foarte talentată,” spune Affleck. „În carte, personajul pornește de la vârsta de 13 ani, dar în scenariu am vrut să o aduc pe Loretta mai aproape de momentul când devine femeie, transformând-o astfel într-un personaj care oscilează încă între a fi doar o fetișcană și a fi o femeie adevărată. Mi s-a părut că asta ar fi făcut ca povestea Lorettei să fie și mai înduioșătoare.”

Fanning avea 17 ani când a început etapa de producție, dar Affleck adaugă: „Deși e foarte tânără, ea reușește să se destindă complet, gata să îmbrățișeze personajul cu totul; nu exagerează, e foarte naturală, ceea ce face ca interpretarea să fie foarte reală. Chiar îți frânge inima în film.”

Depravat și indiferent. Acestea sunt calitățile care reprezintă cheia succesului pentru orice mafiot care vrea să aibă o viață plină de bani, putere și – soluția pentru oricine îi stă în drum – crime. Acțiunea având loc în perioada prohibiției, se înțelege că puterea și banii vin mai ales prin intermediul traficului ilegal de alcool. Să-i ucizi pe cei care-ți stau în drum e doar o șmecherie a acestui comerț.

Deși invitat de don Maso Pescatore, mafiot italian, și îndemnat insistent de Albert White, capul mafiei irlandeze, să li se alăture, Joe a făcut eforturi mari pentru a evita să lucreze cu gangsterii consacrați ai orașului Boston. De fapt, el și echipa lui de bandiți l-au prejudiciat pe White în mai multe moduri, iar ștrengăriile lor n-au trecut neobservate.

White e primul care-l avertizează pe Joe, dar chiar dacă acesta știe foarte bine cum merg lucrurile în organizația gangsterului, Joe îl subestimează pe White, atât în privința lucrurilor pe care le știe mafiotul, cât și în privința acțiunilor pe care e dispus să le facă pentru a câștiga.

Robert Glenister, actor de origine britanică, e cel care-i dă viață mafiotului irlandez, descriindu-l pe White ca pe „întruchiparea perfectă a răului. El nu se dă înapoi de la nimic și nu are remușcări în privința lucrurilor pe care le face.”

Glenister spune că provocarea a fost să arate latura umană a lui White. „El e un supraviețuitor, dar în lumea lui, în acea perioadă, trebuia să acționezi cu brutalitate și fără îndurare dacă cineva te provoca. Joe îl înșală pe Albert, ceea ce-l face să devină un bărbat foarte nemulțumit. Unul cu tendințe de psihopat, firește, dar tot bărbat.”

După ce White îi provoacă lui Joe cea mai groaznică pierdere, acesta își dă seama că pentru a se putea răzbuna pe mafiotul irlandez, nu are de ales decât să lucreze pentru concurență.

Remo Girone, un actor italian foarte cunoscut, îi dă viață lui Pescatore. „Albert White face aceleași lucruri ca Maso, dar aici e vorba de teritoriu. Fiecare vrea să triumfe asupra celuilalt și tocmai asta e problema,” spune el. „Maso are un băiat, care nu e prea deștept. Când Joe iese din închisoare, vrea să se răzbune pe Albert White, așa că se angajează la Maso. Acesta îl consideră pe Joe un tip foarte isteț, un manager priceput, așa că îi oferă frâiele pentru a coordona activitatea din Florida.”

„Am vrut ca actorii care primeau rolurile lui Albert și Maso să nu fie fețe cu care publicul să se fi obișnuit deja,” spune Affleck. „Câteodată, în filme, când vezi un tip rău jucat de un actor pe care-l știi și care-ți place, la un nivel subconștient, ții cu el. Dar aceste personaje sunt niște tipi atât de răi, încât nu am vrut ca publicul să se simtă confortabil în prezența lor, nu voiam ca publicul să aibă încredere în ei, exact cum nu are nici Joe. Acestea fiind spuse, Remo lucrează foarte mult în Italia, iar Robert în Marea Britanie, așa că vor fi recunoscuți de unii, dar amândoi sunt actori atât de incredibili încât chiar cred că interpretările lor vor reuși să creeze acest efect asupra spectatorilor.”

Tovarășul de arme al lui Joe și singurul om în care se încrede pe tot parcursul poveștii e Dion Bartolo, jucat de Chris Messina, care a mai lucrat cu Affleck pentru „Argo”. Deoarece Lehane descrie personajul în carte ca fiind corpolent, Messina a pus pe el 18 kg pentru rol.

„Ben e un tip înalt, cu umeri lați, iar eu sunt mai micuț, așa că, atunci când am început să lucrez la rol, imaginându-mi cum aș putea să fiu credibil în rolul gărzii de corp, m-am hotărât să mai pun mușchi pe mine, ca să-l pot proteja și să-i pot fi alături în scenele cu schimburi de focuri,” își amintește Messina. „Am aflat că Frank Nitti, mâna dreaptă a lui Al Capone, era mai scund decât acesta, dar toată lumea îi zicea Călăul și toți se temeau de el. Când m-am prezentat la testul ecranului cu câteva kilograme în plus, lui Ben i s-a părut că e o idee bună, așa că am continuat. Multă înghețată, bere și paste – m-am desfătat, recunosc!”

„Chris s-a gândit că, din moment ce nu putea să devină mai înalt, putea să devină mai lat,” glumește Affleck. „Lăsând gluma la o parte, Dion e înfricoșător mai ales pentru ceea ce e dispus să facă în acest mediu criminal nemilos în care trăiește, în această lume a gangsterilor, iar Chris a reușit să transmită această forță interioară a lui Dion.”

Dion și fratele său, Paulo, sunt ceilalți doi membri care fac parte din micul grup al lui Joe. „Ei sunt prieteni din copilărie, iar acum au propria organizație, ocupându-se de furturi mărunte, jafuri neînsemnate,” spune Messina. „Dar acești bărbați sunt legați și printr-o prietenie puternică, dragoste și loialitate.”

Povestea îi va duce pe cei trei pe drumuri diferite, dar Joe îl va lua pe Dion alături de el, în Florida, pentru a-l ajuta să conducă operațiunea lui Maso. „Odată ajunși în Tampa, încep să facă mai mulți bani, încep să aibă mai multă influență… urcă pe scara ierarhică, de la stadiul de bandit, la cel de gangster,” recunoaște Messina.

Pe lângă dimensiuni, actorul subliniază încă un aspect important care-i diferențiază pe cei doi prieteni – modul în care își percep viața. „Dion nu-și pune întrebări privitoare la cine e sau cine va fi mereu. El va trăi așa și va muri la fel. Joe se luptă constant cu acest gând, întrebându-se ce fel de om vrea să fie cu adevărat.”

Messina spune că cel mai mult i-a plăcut să facă scenele filmate într-o singură dublă. „Am făcut multe scene de acest gen foarte complicate – scena cu jocul de cărți de la început fiind una din ele. Sunt procese foarte interesante, toate elementele trebuie să se potrivească, e foarte distractiv.” El recunoaște că acestea pot fi și exasperante uneori. „Nu vrei să fii tipul care strică singura dublă,” râde el.

Joe Coughlin nu e doar fiul unui polițist. Tatăl său, Tom Coughlin, e inspectorul poliției din Boston și o figură impozantă el însuși, cu sau fără uniformă. Pentru acest rol, Affleck a apelat la renumitul actor irlandez Brendan Gleeson, care a fost încântat să facă parte din proiect.

„A fost grozav să pot lucra cu Ben, e un actor și un realizator fantastic,” spune Gleeson. „Și pe lângă asta, să joc într-un film despre perioada prohibiției, dând viață unui polițist irlandez, ei bine! A fost ceva foarte palpitant. Dennis Lehane e un autor special, iar scenariul a fost scris spectaculos de bine. Ben permite scenelor lungi să se desfășoare treptat, așa că ai o călătorie emoțională în fiecare dintre ele. A fost o onoare să fac parte din acest proiect.”

Unul dintre cele mai memorabile momente pentru Gleeson de pe platou a avut loc în timpul filmărilor pentru prima scenă a sa. „Trebuie să recunosc, a fost mai mult decât entuziasmant să fiu înconjurat de mașini de poliție specifice anilor ’20 și de o grămadă de polițiști impunători. Asta înseamnă magia filmului pentru mine.”

Affleck a apreciat solemnitatea pe care actorul veteran i-a adus-o rolului. „El îi conferă lui Thomas o integritate imperturbabilă, dar și un soi de dezaprobare stranie care se strecoară în unele relații dintre tați și fii, în care pare că tatăl își critică mereu fiul, iar acesta simte că nu va reuși niciodată să dovedească ce poate sau să câștige respectul tatălui. I-a dat viață personajului cu atâta măiestrie încât a fost o plăcere să-l urmăresc la lucru.”

„Bărbații din familia Coughlin au o relație complicată,” spune Jennifer Davisson. „Este clar că țin unul la altul, altfel Thomas ar fi renunțat să-și mai bată capul cu Joe de ani buni sau Joe s-ar fi distanțat de tatăl său. Dar această dragoste a avut parte de o istorie turbulentă, iar noi nu știm chiar tot ce s-a întâmplat. Are Thomas dreptate? Sau Joe? Ceea ce a făcut tatăl ca să-și protejeze fiul a fost într-adevăr în beneficiul acestuia? Brendan a făcut o treabă excelentă creând această dilemă morală, publicul urmând să ia decizia de capul său.”

Și la fel cum Joe oscilează între acțiuni rele și altele nu chiar atât de rele, „nici Thomas nu e neapărat bun sau neapărat rău,” spune Gleeson. „În domeniul său de lucru de atunci, el tratează o situație al cărei echilibru moral este destul de asimetric. Eu cred că el încearcă să mențină un echilibru destul de strict, dar nimic nu poate să se întâmple fără un compromis cât de mic. Există o fluiditate a moralității în fiecare dintre ei.”

Totuși, în ceea ce-l privește pe șeful de poliție Figgis, această fluiditate este mai puțin pregnantă. Jucat de Chris Cooper, actor care locuiește în Massachusetts și a mai lucrat cu Affleck pentru „Orașul”, Figgis are multiple scene în film, toate având loc în Florida.

Cooper spune: „Figgis este șeful departamentului de poliție din orașul Ybor, o zonă a Tampei renumită atunci pentru trabucuri și bodegi. El știe că tipii ăștia, Joe și Dion, vin tocmai din Boston și vor să ocupe o parte a orașului, pentru a distila rom. Personajul meu se întâlnește cu ei pentru a stabili perimetrul și parametrii, astfel încât ei să știe exact unde și cum să-și facă treaba, Figgis urmând să se prefacă a nu ști ce fac ei acolo.”

Lui Cooper i-au plăcut nuanțele gri ale personajului. „Figgis a reprezentat o provocare grozavă, dar tocmai de asta te bagi în această industrie, pentru a juca personaje ca acesta, care nu-i doar în nuanțe de alb și negru.”

„A fost uimitor să lucrez din nou cu Chris,” spune Affleck. „Am lucrat doar o zi împreună pentru „Orașul” și a fost atât de bun, încât mi-am dat seama că va trebui să-l distribui din nou într-un rol dacă voi avea ocazia. Și el l-a interpretat excelent pe acest șef de poliție. I-a oferit lui Figgis o combinație grozavă de corectitudine morală și dezgust de viață.”

Distribuția peliculei „Legea nopții” a fost completată cu ajutorul actorilor Matthew Maher, în rolul lui R.D. Pruitt – membru al Ku Klux Klan; Miguel J. Pimentel, în rolul fratelui Gracielei, Esteban Suarez, și Max Casella, în rolul lui Digger Pescatore. De asemenea, Anthony Michael Hall, Clark Gregg și Titus Welliver (talismanul norocos al regizorului Affleck, prezent pentru a patra oară într-o peliculă de-a sa) au avut apariții scurte în acest film.

„N-aș fi putut face un film în care să nu-l includ și pe Titus,” declară Affleck.

Cea mai mare parte din acțiunea filmului „Legea nopții” are loc între 1927 și primii ani din 1930, ducând personajul principal, Joe Coughlin, de pe străzile reci și triste ale Bostonului din perioada prohibiției tocmai în Tampa, unde zilele sunt toride, iar nopțile înmiresmate. Scenograful Jess Gonchor a recreat priveliștile și sunetele unei game variate de locații din Massachusetts, Georgia și California, directorul de imagine Robert Richardson fiind responsabil cu captarea acestor eforturi cu ajutorul camerei de luat vederi.

„Bob și Jess au fost două elemente esențiale în producerea filmului, împreună cu echipa mea din „Argo”, designerul de costume Jackie West, editorul de imagine Billy Goldenberg și regizorul secund David Webb,” spune Affleck.

Autorul Lehane a fost mai mult decât încântat de a vedea cum reprezentările din cartea sa prindeau viață. „Trebuie să recunosc, nu cunoșteam atât de bine forța emanată de cadrele lui Robert, așa că unele dintre ele m-au lăsat cu gura căscată,” spune el. „Mașina care arde în timp ce se scufundă, mai ales, este una din elementele mele preferate din carte, dar când am văzut-o pe ecran, mi-a stat inima în loc. Momente ca acestea te fac să-ți dai seama ce poate să creeze o cameră, cum pot un regizor grozav și un director de imagine incredibil să-ți ofere un cadru pe care nu-l vei uita niciodată. De asemenea, nu știam cât de bogată va fi paleta de culori a acestui film, dar rezultatul e splendid, și vorbesc de fiecare cadru.”

Affleck spune: „Din punct de vedere stilistic, știam că va fi o provocare, dar am vrut să creez acea senzație clasică, fluidă, produsă de scene filmate o singură dată, dar nu cu o cameră de mână. Bob chiar e un geniu, un maestru. A fost o onoare să fiu în preajma lui, să-l văd cum își pregătește fiecare imagine.”

„Ben este motivul pentru care m-a atras acest post, deoarece el este incredibil de talentat în foarte multe domenii,” spune Richardson. „Filmul acesta a fost dificil de turnat, datorită decorurilor extrem de complicate, dar a fost o plăcere să fac parte din proiect.”

Affleck recunoaște că a trebuit să se străduiască mult pentru a-l convinge pe Richardson să filmeze totul digital. „Bob voia să filmeze cu o cameră ARRI ALEXA 65, iar apoi să dea un aer mai sumbru înregistrării. Astfel de filmări au un aspect mai granular, nefiind prea clar sau definit, și așa obții ușoara neregularitate pe care o vrei la un film, care te face să simți că ceva e real.”

Cei doi, împreună cu Gonchor, au hotărât să folosească nuanțe mai apropiate de alb și negru pentru scenele din Boston, mărind saturația culorilor pentru scenele din Tampa, oferind astfel un contrast mai puternic între fostul stil de viață al lui Joe și cel prezent. Pe parcursul filmului, pentru a intensifica aerul grandios al poveștii, Richardson s-a folosit de planuri de ansamblu, inclusiv în unele scene filmate dintr-o singură dublă, Affleck ocupându-se de coregrafia acțiunii, astfel încât să se desfășoare pe larg în fundalul generos.

„Când am aflat că Bob urma să filmeze totul cu lentile anamorfice, am stat amândoi de de vorbă cu Ben și am discutat despre modul în care urma să construiesc platourile de filmare,” povestește Gonchor. „Ne uitam la câte o scenă și Bob mai spunea: „Jess, eu voi filma din unghiul asta și voi vedea asta,” ceea ce a fost grozav, pentru că mă puteam folosi de aceste sugestii pentru planurile mele și pentru căutarea locurilor bune de filmare. Ca scenograf, ultimul lucru pe care ți-l dorești este ca o cameră de filmat să se miște puțin într-o parte sau alta și să nu surprindă nimic în cadru, așa că am știut de la început că trebuia să construim platouri mari, pentru a evita asta.”

Realizatorii s-au confruntat și cu provocarea de a recrea un loc și o epocă de acum 90 de ani. „Cea mai mare provocare de a filma în Boston acea epocă este că orașul nu mai arată deloc așa cum o făcea atunci,” spune Affleck. „Totul a fost îmbunătățit și renovat de cinci ori de la 1920 încoace, așa că e greu să găsești un loc pe care să-l poți adapta astfel încât să arate așa cum arăta înainte. Ne-am dus în North End, un cartier istoric real care a fost conservat, și folosindu-ne de suficiente panouri informative, mașini vechi și figuranți, am reușit să ducem treaba la capăt.”

Majoritatea exterioarelor din zona Bostonului au fost filmate într-o săptămână jumătate, în special în Lawrence unde, de exemplu, a fost filmată o scenă extinsă cu urmăriri de mașini, imediat după un jaf la o bancă, finalul cursei desfășurându-se în Harold Parker State Forest, din Andover.

„Lawrence datează de la sfârșitul anilor 1800, începutul anilor 1900, iar acolo se mai găsesc multe fabrici de confecții rămase așa, intacte, deși am avut și noroc, deoarece am impresia că de atunci au început să le transforme în clădiri de apartamente,” spune Gonchor. „Era locația perfectă pentru scenele cu urmărirea de mașini și jaful la bancă.”

După acel jaf, Joe stabilise să se întâlnească cu Emma la elegantul hotel Statler din oraș. Echipa de producție a folosit hotelul Copley Plaza din Boston pentru acele scene. Gonchor spune: „Hotelul are o sală de bal de epocă, care arată incredibil, iar Ben a vrut neapărat să filmăm acolo. Nu a fost ușor să facem o programare – e o sală foarte populară – dar a meritat efortul.”

Celelalte scene din Boston au fost filmate în și pe lângă orașul Los Angeles, la studiourile Warner Bros. – pe platoul 11, la studiourile Universal și Sony, la Pico House, la Biltmore și la Castle Green, în Pasadena.

Echipa de producție și distribuția filmului au petrecut ceva mai mult timp – două săptămâni – în diferite zone din Georgia, care a ținut locul Floridei.

„Orașul Ybor din zona Tampei era locul unde se adunaseră laolaltă multe comunități etnice diferite,” spune Gonchor. „Italieni, cubanezi, spanioli, afro-americani – Ybor era un creuzet de culturi. Cubanezii erau responsabili de producția de trabucuri, o afacere foarte profitabilă, iar în povestea noastră, Graciela și fratele ei sunt cei care controlează accesul lui Joe și Dion la melasa făcută din trestiile de zahăr crescute în țara lor de baștină, Cuba.”

Gonchor continuă: „Se pare că exista un orășel mic cam la o oră de Savannah, numit Brunswick, un oraș pe coastă, precum Ybor, unde se găseau 2-3 cartiere perfecte pentru film. Clădirile nu erau chiar de epocă, dar aduceau cu perioada respectivă, astfel încât noi am avut suficiente ocazii pentru a ne construi propriile structuri în această comunitate.”

Gonchor și-a adaptat și paleta de culori pentru mutarea lui Joe într-o zonă sudică. „După ce Joe e trimis de la Boston în Florida, de către Maso, m-am folosit de mult mai multe culori, poate cele mai multe de până acum. Stilul meu de obicei e mai monocromatic, așa că m-am simțit bine să pot face ceva diferit pentru filmul acesta.”

Scenograful a studiat multe fotografii din acea perioadă pentru ca toate creațiile sale să fie cât mai realiste posibil. „Unul dintre lucrurile pe care le-am descoperit despre panourile informative din acea zonă, din acea vreme, este că toate erau pictate de mână, toate erau mari. Toți erau mândri de ce reușiseră să adune și voiau să-și expună afacerile. Străzile erau pline de panouri exagerate, colorate, citețe, unele fiind pictate direct pe clădirile din cărămizi, iar noi am vrut neapărat să arătăm asta în film.”

„De la concepte și până la execuție, Jess s-a descurcat uimitor,” spune Affleck. „A fost plin de entuziasm, foarte, foarte energic și a avut o viziune clară asupra modului în care urma să proiecteze și să creeze fiecare platou. Și i-a ieșit mereu din prima.”

Lui Gonchor i-a plăcut la fel de mult să lucreze cu Affleck. „Ben are idei grozave, e foarte încrezător și își dă rapid seama de potențialul unor idei, ceea ce m-a ajutat foarte mult pentru fiecare mediu construit. Era mereu deschis și gata să discute orice idee, dar mi-a dat și multă libertate de mișcare, creativ vorbind. Când regizorul are atâta încredere în tine, te face să vrei să lucrezi cu și mai mult zel.”

După ce a lucrat cu Affleck pentru „Argo”, designerul de costume Jacqueline West era nerăbdătoare să călătorească și mai mult în timp alături de acesta. „Acțiunea filmului are loc într-o perioadă neobișnuită din istoria modei, asta pentru că moda nu se schimbă de obicei atât de brusc precum s-a întâmplat în anii ’20 și ’30. Schimbarea a fost atât de neașteptată deoarece s-a întâmplat în anii Marii Crize Economice,” spune West. „De asemenea, a trebuit să ținem cont și de diferențele între ținute din punct de vedere al vremii, cele purtate pe Coasta de Est nefiind precum cele purtate în partea de Sud. Includerea tuturor acestor stiluri într-un mod unitar pe parcursul filmului a fost o provocare dificilă.”

West și-a început cercetările analizând poze din care să se inspire pentru a crea ținutele variate ale lui Joe Coughlin, iar la scurt timp a dat peste o figură destul de cunoscută: Nelson „Față de bebeluș”. Dar nu infamul delincvent a fost cel care i-a atras atenția. „John Paul Chase obișnuia să aibă afaceri cu Nelson, dar el era diferit de ceilalți gangsteri; era mai degrabă un proscris, un rebel, ca Joe. În plus, făcea contrabandă cu alcool și jefuia bănci, ca Joe. Mi-a plăcut felul în care se îmbrăca, avea un aer de modernitate care îl diferenția de ceilalți.”

Pentru viața dusă în Boston, în calitate de huligan irlandez ceva mai special, West l-a îmbrăcat pe Joe în țesături întunecate, greoaie, tricotate, precum stofa de lână, pentru a sublinia faptul că acesta ducea o viață lipsită de mijloace și că mediul era unul foarte rece. Odată ce alege să lucreze pentru Maso și se mută în Florida, „croiala costumelor sale se schimbă complet,” spune ea. „Din momentul în care coboară din tren în orașul Ybor, se vede că hainele sale sunt ajustate pe corp, ca ale unui cap mafiot, ceea ce începe să devină încet-încet. El profită de tot ceea ce-i poate pune la dispoziție Maso, ceea ce presupune costume croite superb, o înfățișare mai proaspătă și, desigur, culori mai deschise, potrivite vremii fierbinți.”

Pentru Emma și Graciela, West afirmă: „Nu puteam să cer alte două actrițe care să pară mai credibile în ținute din anii ’20 și ’30 decât Sienna Miller și Zoe Saldana. Limbajul lor corporal este perfect pentru epoca pe care o portretizează.”

„Emma e îndrăzneața supremă – tipa încrezătoare, deschisă la minte, care fumează în public,” continuă ea. „Exista o libertate psihologică și sexuală veritabilă în comportamentul unor astfel de femei, care se vedea cu ochiul liber. Sursele de inspirație mi-au fost Louise Brooks, care purta adesea pantaloni și sacouri ajustate pe corp, și Norma Shearer, care era foarte avangardistă și jucase în toate acele filme de dinaintea implementării Codului producției de film.”

La fel ca pentru Joe, West spune că: „Am folosit mai mult nuanțe închise pentru Emma, pentru că ea face parte dintr-o perioadă mai întunecată din viața lui Joe. Ea poartă foarte mult nuanțe de maro; am vrut să apelez cât mai puțin la negru, pentru că pe atunci nu era deloc la modă, nu se purta decât la înmormântări. Și chiar dacă e iubita lui Albert White, ea nu are foarte mulți bani, așa că am preferat să aplic paiete pe rochia pe care o poartă la hotelul Statler, în loc de perle.”

De fapt, înainte de a crea rochia pe care o poartă Miller în film, West s-a uitat la peste 300 de rochii, până a ajuns în camera din spate a unui magazin cu haine de modă veche. „Am deschis un săculeț cu paiete clasice care aveau un luciu minunat, cum nu mai vezi la cele noi. Pe măsură ce le scoteam din săculeț, mi-am dat seama că era o rochie întreagă, nu doar paiete. Era foarte Art Deco, cu modelul fin al soarelui, una din cele mai incredibile rochii văzute vreodată, dar s-ar fi distrus complet dacă am fi încercat să o folosim. Așa că m-am folosit de ea ca sursă de inspirație pentru rochia Emmei. Astfel, în momentul în care Joe intră în sală și o vede, ea pur și simplu radiază. Este exact ceea ce căutam eu să fac.”

Miller o laudă pe West: „Jackie nu scapă din vedere niciun element, de la ciorapii care s-au destrămat și până la lenjeria autentică. Atenția ei la detalii îl ajută pe actor să intre mai bine în atmosfera filmului, iar pentru mine, asta-i ceva extrem de important. Jackie se dă peste cap ca totul să arate bine, iar asta adaugă profunzime interpretării.”

„Am încercat să ofer câte o notă personală fiecărui personaj,” spune West. „Chris Cooper poartă jartiere pentru bărbați, obiect vestimentar pe care mulți bărbați din epoca aceea și de o asemenea importanță l-ar fi purtat pentru ca șosetele să le stea netede. Asta l-a ajutat să simtă rigiditatea ținutei. Cred că lucrurile care nu se văd pe cameră sunt la fel de importante ca cele care se văd. Când actorii sau actrițele se îmbracă cu toate acele straturi – chiar dacă e vorba de lenjeria intimă specifică acelor vremuri, de sutiene sau de combinezoane – încep să resimtă transformarea, trec acel pod care leagă două lumi, pas cu pas, devenind din actor, personaj. Ben are o poziție diferită a corpului în acei pantaloni de costum cu talie înaltă și bretele, deoarece aceste piese vestimentare sunt altfel decât cele pe care le purtăm noi în zilele noastre.”

„Jackie e pur și simplu incredibilă,” spune Affleck. „În momentul în care mergi să-ți probezi garderoba, îți dai seama că ea deja ți-a studiat temeinic personajul, gândindu-se la felul în care se comportă, de unde și-ar cumpăra hainele, cum le-ar purta. Ea depune atâta efort în ceea ce privește creațiile sale încât, atunci când le probezi, te simți de parcă ai primit un cadou.”

Pentru cealaltă femeie din viața lui Joe, Graciela, West spune: „M-a inspirat una din muzele lui Lartigue, faimoasa Renée Perle. Ea avea o percepție a sinelui incredibilă și se bucura de un stil personal minunat, ba chiar aducea puțin cu Zoe. Pe Graciela am îmbrăcat-o mai mult în alb deoarece ea se află în zona sudică, unde e cald, iar această culoare îi accentuează minunata nuanță a pielii. În plus, garderoba ei are o notă cubaneză, datorită broderiilor spaniole.”

„Când faci un film de epocă, costumele și recuzita sunt cele mai importante instrumente pentru un actor,” spune Saldana. „Croiala rochiilor, pantofii… întotdeauna există o poveste în spatele fiecărei decizii luate de Jackie, iar ajutorul ei a fost fundamental pentru a reuși să o creez pe Graciela.”

Una din piesele vestimentare favorite ale lui West a fost rochia de seară purtată de Graciela la bar. „E o rochie din catifea de mătase franțuzească, cu modele făcute de mână, drapată ulterior pe diagonală, pe corpul lui Zoe. Rochia aceea își atinge perfect scopurile: e bună de dansat și e bună de făcut dragoste în ea. E o rochie care-i vine fabulos.”

Inspirația pentru această piesă i-a venit dintr-un vechi film cu Cagney. „Mă gândeam la acest proiect când am urmărit filmul, și așa am descoperit o rochie în dungi, purtată de o femeie care nu era chiar o amantă de gangster, ci mai degrabă o femeie foarte luxoasă. Îmi amintesc că mă gândeam ce fabulos ar arăta acele dungi pe o rochie de seară, rezultatul fiind perfect pentru silueta zveltă, subțire și elegantă a lui Zoe.”

Departe de a fi zvăpăiată, ca Emma, sau elegantă, ca Graciela, Loretta Figis are un stil propriu. „Când o vedem prima oară, foarte puțin, ea e abia ieșită de pe băncile liceului, o fată inocentă și dulce,” observă West. „Dar în celelalte scene, se poate observa că personajul s-a metamorfozat. Întruchiparea perfectă a Lorettei, pentru mine, este Amy Semple McPherson, care avea un trecut straniu și o ciudățenie aparte. În timp ce făceam cercetări referitoare la ea, am aflat că ea chiar decupa poze din revista Vogue și își inspira ținuta și întregul aspect din rochii de mireasă de lux, cu mânecuțe bufante sau incredibil de largi. Mi s-a părut că asta arăta o vulnerabilitate minunată, care i se potrivea perfect și Lorettei.”

Pe lângă numeroșii actori din rolurile principale și secundare, în „Legea nopții” apar și mai bine de 1000 de figuranți. West le-a acordat atenție fiecăruia dintre ei. „De fiecare dată mă gândesc la filmele lui Fellini când fac cercetări, la modul în care fiecare persoană prezentă în filmele lui Fellini își lasă amprenta asupra poveștii,” spune ea. „Cred că am căutat și printat 1000 de fotografii cu oameni adevărați și am bazat aproape fiecare personaj și fiecare figurant din acest film pe cineva prezent în una din acele poze. Și când am mers pe strada din Ybor pe care Jess o crease în Brunswick, cu toți figuranții la locurile lor, m-am simțit ca într-o fotografie veche de-a lui Walker Evans.”

Pentru a crea aspectul corespunzător fiecărui personaj din film, West a lucrat alături de Kristin Berge, șefa departamentului de coafură, și Kate Biscoe și Ann Pala Williams, cele care conduceau departamentul de make-up. Randy Peters, coordonatorul departamentului de transporturi și vehicule, și John Willoth și Joey Freitas, coordonatorii echipelor de șoferi, au fost cei care au trebuit să se asigure că fiecare automobil din film arăta exact cum trebuia.

„În filmele clasice cu gangsteri se foloseau de cele mai multe ori modele de mașini în culori întunecate,” spune Freitas. „Dar Ben a vrut să depășească aceste limite puțin, adăugând un strop de culoare și de varietate. În anii ’20, existau mai bine de 200 de producători de mașini, așa că am avut multe opțiuni din care să aleg.”

Pe lângă numeroasele mașini de poliție și celelalte vehicule văzute în film, „mașinile eroului principal” (alese de Freitas) ajută povestea să dezvăluie ascensiunea lui Joe în Tampa. „Când Joe coboară din tren în Ybor, Dion îl așteaptă într-o decapotabilă cu două locuri, model Franklin 1928, care e foarte scânteietoare, și totuși elegantă, perfectă pentru statutul lor de începători deoarece le subliniază influența și puterea. Ulterior, am trecut la un Lincoln model K din 1931, care-i un Phaeton cu panou despărțitor de sticlă (ce separă pasagerii din spate de cei din față), cu siguranță unul din cele mai bune modele de pe-atunci, un fel de Rolls Royce al acelor ani. Astfel, se vede clar că Joe a ajuns la etapa în care e plin de bani și are multă putere.

„Spre final,” continuă Freitas, „Joe își ia un Packard Twelve din 1933, Maybach-ul acelor ani. E mașina care spune „am ajuns unul din cei mai influenți”, „am mai mulți bani decât îmi trebuie”, „îi arunc în dreapta și în stânga”.”

Renunțând la statutul de bandit, Joe ajunge să fie un gangster cu drepturi depline, ducând o viață cum nu s-ar fi așteptat niciodată.

Pentru realizarea coloanei sonore care să reflecte tematic parcursul lui Joe, Affleck a apelat la compozitorul Harry Gregson-Williams, cu care mai lucrat pentru „Dispărută fără urmă” și „Orașul”.

„Am avut încredere că Harry va zdruncina puțin acest gen cu muzica sa,” spune Affleck. „Știam că va putea să furnizeze nu doar piese evocatoare și stăruitoare pentru momentele emoționante, ci și melodii energice și pline de forță pentru schimburile de focuri, pentru urmăririle de mașini sau alte secvențe antrenante, oferind astfel întregii narațiuni sentimentul încordat al evoluției.”

Gregson-Williams se bucură mereu să colaboreze cu Affleck. „Ben oferă mereu critică constructivă și mă ajută să găsesc direcția clară și calea pe care să o urmez,” spune el. „Dar el îmi permite și să creez muzică înainte de a-și expune ideile sale, și abia după discutăm despre conținut în materie de emoții pe care potențialul filmului le poate provoca.”

Compozitorul povestește: „Tema muzicală a lui Joe începe cu o nuanță destul de întunecată și gravă, înainte de a deveni mai înseninată, pe măsură ce viața lui începe să se schimbe și chiar există momente de speranță veritabilă. Pentru Emma, tema muzicală are un aer ușor irlandez, dat de vioara electrică, iar apariția Gracielei aduce încă un strat emoțional și etnic acestei coloane sonore.”

Pentru genericul de final, Affleck a apelat la Foy Vance, cântăreț/versificator, care a scris o piesă special pentru film – „Moonshine”, pe care o cântă alături de Kacey Musgraves. Affleck spune: „Cu cât aud piesa mai des, cu atât îmi place mai mult. Are o nuanță ușoară de gospel, dar e un cântec pentru cei care fac trafic ilegal cu alcool. Seamănă cu muzica folk lansată în acea perioadă, te face să simți cu adevărat vraja acelei epoci și oferă un final remarcabil pentru parcursul lui Joe.”

Affleck rezumă totul spunând: „La fel ca în acele filme clasice cu gansteri pe care le-am văzut când eram copil, Dennis Lehane a reușit să creeze un univers captivant și un personaj cu care ne putem toți crea o legătură. Cu toții vrem să fim independenți, să ne trăim viața după regulile noastre, dar câteodată trebuie plătit un preț mare pentru asta. Mi s-a părut aproape eroic modul în care Joe încearcă să rămână fidel propriilor idei și viziuni, deși știe cât de mult îl va costa asta. Sper că și spectatorii vor aprecia asta la el.”

Despre distribuţie

Ben Affleck (Joe Coughlin) este dublu laureat al premiilor Oscar, recompensat pentru munca sa ca regizor, actor, scenarist și producător. Recent, el a putut fi urmărit în „The Accountant: Cifre periculoase”, iar la începutul anului trecut, în blockbuster-ul mondial „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, în care îi dă viață lui Bruce Wayne/Batman.

Anterior, el a regizat, produs și jucat în popularul și premiatul „Argo”, o dramă bazată pe fapte reale despre misiunea, pe atunci secretă, de salvare a 6 cetățeni americani blocați în Iran în timpul unei luări de ostatici. Cel mai aclamat film al anului 2012, „Argo” a primit cele mai importante premii, inclusiv un Oscar, un Glob de Aur și un premiu BAFTA la categoria „Cel mai bun film.” Affleck a câștigat un Glob de Aur, un premiu BAFTA și unul din partea Critics’ Choice la categoria „Cel mai bun regizor,” fiind nominalizat la premiile BAFTA la categoria „Cel mai bun actor.” În plus, el a primit onoruri și din partea DGA, PGA (alături de George Clooney și Grant Heslov), și SAG, în calitate de membru al distribuției, care a câștigat și un premiu la categoria „Cea mai bună distribuție.” Distribuția aleasă a fost premiată și de către National Board of Review și Hollywood Film, dar și la Festivalul Internațional de Film de la Palm Springs. Printre onorurile obținute de această peliculă se numără și 2 premii Oscar la categoriile „Cel mai bun scenariu adaptat” și „Cel mai bun montaj” și alte 4 nominalizări la aceleași premii. De asemenea, „Argo” a fost inclus în Top 10 „Cele mai bune filme ale anului,” realizat de Institutul American de Film, mulți alți critici incluzându-l în topurile lor.

Affleck și-a făcut debutul regizoral în 2007, cu pelicula „Dispărută fără urmă”, munca sa fiind răsplătită de multe asociații de critici, inclusiv National Board of Review, care i-au acordat premiul la categoria „Cel mai bun debut regizoral.” În plus, el a câștigat un premiu la aceeași categorie în cadrul Festivalului Hollywood Film din 2007. Affleck s-a ocupat și de scenariul filmului, adaptat după un roman semnat de Dennis Lehane.

În 2010, Affleck a regizat pelicula „Orașul”, în care a și jucat, ocupându-se în același timp și de scenariu. Filmul a fost inclus în Top 10 „Cele mai bune filme ale anului,” realizat de Institutul American de Film, distribuția fiind premiată la galele National Board of Review. Affleck a primit o nominalizare la premiile WGA pentru contribuția adusă peliculei, Jeremy Renner primind nominalizări la Oscar, Globurile de Aur și SAG pentru rolul său din film.

Affleck s-a făcut remarcat prima oară în 1997, când a apărut în drama „Good Will Hunting”, de al cărei scenariu s-a ocupat împreună cu Matt Damon. Cei doi au primit un Oscar la categoria „Cel mai bun scenariu original,” cât și un Glob de Aur și un premiu Humanitas. Anul următor, Affleck a jucat în „Shakespeare îndrăgostit”, în regia lui John Madden. Pelicula a primit 7 premii Oscar, distribuția fiind recompensată la galele SAG.

În 2006, Affleck a primit laude universale pentru rolul din drama noir „Hollywoodland”, în care îi dă viață ghinionistului actor George Reeves. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția, unde Affleck a primit râvnitul premiu Volpi la categoria „Cel mai bun actor.” Totodată, el a primit nominalizări la Globurile de Aur și la galele Critics’ Choice la aceeași categorie, cât și un premiu la Festivalul Hollywood Film, la categoria „Cel mai bun actor.”

El a jucat în diverse alte filme, precum „Minunea dragostei”, în regia lui Terrence Malick, „Oamenii Companiei”, „Jocuri la nivel înalt”, „Despre bărbați și nu numai”, „Cenușăreasa din New Jersey”, „Daredevil”, „Pericol absolut”, „Mișcări periculoase”, „Pearl Harbor”, „Vârful piramidei”, „Furtună, peripeții și… dragoste” și „Armageddon – Sfârșitul lumii?”.

În 2000, Affleck a încheiat un parteneriat cu Damon, Chris Moore și Sean Bailey pentru a pune bazele companiei LivePLanet Inc. Prima lor inițiativă s-a concretizat într-un serial, „Proiectul Greenlight”, difuzat de HBO; acesta a atras atenția criticilor și a altor membri din industria filmului datorită perspectivelor prezentate – cele din spatele camerelor de filmat – cu privire la provocările cu care se confruntă un realizator de film începător, atunci când se apucă de un proiect. Cel de-al doilea sezon al serialului a fost difuzat de HBO în 2003, cel de-al treilea fiind difuzat de Bravo în 2005. Toate cele 3 sezoane au primit nominalizări la premiile Emmy, iar cel de-al 4-lea sezon a fost lansat de HBO în 2015.

Pe lângă cariera plină de succes ca actor, Affleck este un filantrop înveterat. În martie 2010, el a pus bazele organizației ECI (Inițiativa Congoului de Est), prima inițiativă americană de sprijinire și de ajutorare financiară a cetățenilor din Congoul de Est, prin abordări potrivite comunității locale, în vederea creării unei societăți durabile și de succes într-o regiune de mult timp afectată. Affleck este de asemenea un activist politic cu ștate vechi, dar și un susținător înfocat al unui număr considerabil de organizații caritabile.

Elle Fanning (Loretta Figgis) are deja, la 18 ani, un palmares impresionant, jucând roluri care variază de la un băiat transexual în „About Ray” sau Frumoasa Adormită în „Maleficent” la fiica pianistului de jazz Joe Albany în „Low Down” sau o adolescentă britanică din Londra anilor ’60 în „Ginger și Rosa”.

În luna ianuarie a acestui an, actrița va putea fi urmărită în pelicula „20th Century Women”, regizată de Mike Mills. Ea joacă în această producție alături de Annette Bening, Greta Gerwig și Billy Crudup. Povestea a cărei acțiune este plasată în anul 1979 în Santa Barbara urmărește viețile a trei femei de vârste diferite care fac echipă pentru a-l învăța pe un adolescent ce înseamnă viața și dragostea. Filmul a avut premiera anul trecut, la Festivalul de Film de la New York.

În 2017, ea va putea fi urmărită și în „How to Talk to Girls at Parties”, peliculă regizată de John Cameron Mitchell în care vor apărea și Nicole Kidman, Ruth Wilson și Alex Sharp. Filmul se bazează pe povestirea scrisă de Neil Gaiman și urmărește aventurile unor adolescenți din Londra anilor ’70 care merg la o petrecere unde fetele sunt mai mult decât lasă să se vadă.

Recent, Fanning a finalizat filmările pentru „Sidney Hall”, scris și regizat de Shawn Christensen. Filmul urmărește trei perioade din viața personajului care dă și numele filmului, un tânăr autor care scrie cea mai reprezentativă carte pentru generația sa, iar apoi dispare fără urmă.

De curând, actrița a încheiat filmările și pentru „Mary Shelley”, în regia lui Haifaa Al-Mansour, care spune povestea de dragoste dintre poetul Percy Shelley și Mary Wollstonecraft, în vârstă de 18 ani, care împins-o ulterior pe Mary să scrie „Frankenstein”. Fanning îi dă viață lui Mary Shelley în această poveste despre o tânără femeie care a refuzat să se lasă constrânsă de așteptările pe care societatea le avea de la ea.

Fanning a putut fi urmărită anul trecut în rolul lui Nikki Trumbo, fiica lui Dalton Trumbo, în biografia despre faimosul scenarist. Pelicula regizată de Jay Roach i-a avut în distribuție și pe Bryan Cranston, Diane Lane și Helen Mirren. Fanning a jucat recent și în „Demonul de Neon”, film regizat de Nicolas Winding Refn în care actrița îi dă viață lui Jesse, un model aspirant care se mută la Los Angeles și devine ținta unui grup de femei obsedate de frumusețe, care vor să-i „devoreze” tinerețea și vitalitatea. Pelicula a avut premiera mondiala la Festivalul de Film de la Cannes în 2016.

Fanning a primit nominalizări la premiile Filmului Independent Britanic și Critics’ Choice pentru rolul din „Ginger și Rosa”, în care îi dă viață lui Sally Potter. Ea a câștigat un premiu la categoria „Cea mai bună actriță” la Festivalul de Film Internațional Karlovy Vary în 2014 și premiul Spotlight la Festivalul de Film din Mill Valley în același an, pentru rolul din „Low Down”.

De asemenea, actrița a mai jucat în pelicule precum „Babel”, film regizat de Alejandro González Iñárritu și nominalizat la premiile Oscar, din distribuție făcând parte și Adriana Barraza; „Ușa din podea”, în regia lui Todd Williams, din distribuție făcând parte și Jeff Bridges, Kim Basinger și Jon Foster; „Reservation Road”, în regia lui Terry George, din dintribuție făcând parte Joaquin Phoenix și Jennifer Connelly; „Undeva”, film regizat de Sofia Coppola care a câștigat premiul Leul de Aur la categoria „Cel mai bun film” la Festivalul Internațional de Film de la Veneția în 2010; „Avem un zoo!”, în regia lui Cameron Crowe; „Super 8”, în regia lui J.J. Abrams; „Twitxt”, în regia lui Francis Ford Coppola; „Young Ones”, în regia lui Jake Paltrow; „Maleficent”, alături de Angelina Jolie, și „Strania poveste a lui Benjamin Button”, film regizat de David Fincher și premiat la mai multe categorii la galele Oscar. În această producție, Fanning îi dă viață personajului lui Blanchett în perioada copilăriei.

Brendan Gleeson (Thomas Coughlin) este un fost profesor, născut la Dublin, care și-a abandonat profesia pentru a-și face o carieră în actorie, prima lui iubire. El s-a alăturat companiei de teatru irlandeze Passion Machine și de atunci a jucat pe scene de teatru, în filme sau producții de televiziune, câștigând de partea sa fanii din întreaga lume, dar și diferite premii.

După ce a avut roluri minore în filme precum „Câmpul dragostei”, în regia lui Jim Sheridan; „Pământul Eternei Tinereți”, în regia lui Mike Newell; „The Treaty”, film de televiziune în regia lui Jonathan Lewis, și „Departe, departe”, în regia lui Ron Howard, actorul a obținut rolul care l-a propulsat în industria cinematografică, cel din pelicula lui Mel Gibson – „Inimă neînfricată”, premiată la galele Oscar la cinci categorii diferite, inclusiv „Cel mai bun film”. Rolurile sale din „Generalul”, în regia lui John Boorman – în care i-a dat viață delincventului Martin Cahill – și din „I Went Down”, în regia lui Paddy Breathnach, i-au adus lui Gleeson distincții la categoria „Cel mai bun actor” din partea Asociatiei Criticilor de Film din Boston. Rolul din „Generalul” i-a adus și câte un premiu din partea IFTA și din partea Cercului Criticilor Londonezi la categoria „Cel mai bun actor”.

El a jucat și în „Pistolarul”, peliculă regizată de Martin McDonagh, care a luat premiul Oscar la categoria „Cel mai bun scurtmetraj”. Făcând din nou echipă cu McDonagh pentru „In Bruges”, Gleeson a obținut nominalizări la Globurile de Aur, BIFA, Satellite, IFTA și BAFTA pentru memorabilul său rol.

Vocea sa distinctivă a putut fi ascultată în seria de documentare în limba irlandeză „1916 Seachtar na Cásca”, el fiind naratorul seriei. De asemenea, el și-a împrumutat vocea unor personaje din filmele de animație „Brendan și secretul din Kells”, în regia lui Tomm Moore și Nora Twomey, „Pirații! O bandă de neisprăviți”, în regia lui Peter Lord și Jeff Newitt, și „Cântecul Mării”, toate trei nominalizate la premiile Oscar.

Cinefilii îl cunosc și datorită rolului din seria „Harry Potter”: Gleeson a apărut în trei din cele opt filme, regizate de Mike Newell (partea a patra) și David Yates (partea a cincea și partea a șaptea). De asemenea, actorul a mai putut fi urmărit în filmele „Omul nostru din Panama”, „In My Country” și „Coada tigrului”, toate în regia lui Boorman; „Michael Collins”, „Băiatul măcelar” și „Mic dejun pe Pluto”, toate în regia lui Neil Jordan; „Misiune: Imposibilă 2”, în regia lui John Woo; „Inteligență artificială”, în regia lui Steven Spielberg; „După 28 de zile”, în regia lui Danny Boyle; „Bandele din New York”, în regia lui Martin Scorsese; „Troia”, în regia lui Wolfgang Petersen; „Regatul Cerului”, în regia lui Ridley Scott; „Beowulf”, în regia lui Robert Zemeckis; „Zona verde”, în regia lui Paul Greengrass; „Albert Nobbs”, în regia lui Rodrigo Garcia; „Casa conspirativă”, în regia lui Daniel Espinosa; „Spune-mi cu cine te însoțești”, în regia lui Robert Redford”; „Edge of Tomorrow: Prizonier în timp”, în regia lui Doug Liman; „Irlandezul”, în regia lui John Michael McDonagh, pentru care a primit nominalizări la Globurile de Aur, IFTA și BIFA, și „Calvarul”, care i-a adus premii din partea IFTA și BIFA la categoria „Cel mai bun actor”.

Gleeson i-a dat viață lui Winston Churchill în filmul de televiziune „În mijlocul furtunii”, regizat de Thaddeus O’Sullivan, și a primit pentru rolul său premii la galele IFTA, Satellite și Emmy, obținând și nominalizări la Globurile de Aur și premiile BAFTA.

Cel mai recent, el a putut fi urmărit în „În Inima Mării”, regizat de Ron Howard, și în „Sufragete”, alături de Carey Mulligan și Meryl Streep, câștigând încă un premiu BIFA, de data aceasta la categoria „Cel mai bun actor secundar”.

Printre cele mai recente filme în care a apărut se numără și „Trespass Against Us”, peliculă regizată de Adam Smith în care apare și Michael Fassbender, și „Alone in Berlin”, producție regizată de Vincent Perez în care apare și Emma Thompson.

Gleeson poate fi urmărit în prezent în „Assassin’s Creed: Codul Asasinului”, în care joacă și Michael Fassbender, film lansat în România pe data de 6 ianuarie 2017, și în „Hampstead”, alături de Diane Keaton.

Chris Messina (Dion Bartolo) continuă să-și dovedească abilitățile actoricești dinamice și versatile atât pe marele ecran, cât și în producții de televiziune și teatru. Recent, Messina a finalizat filmările pentru „Blame”, în care dă viață unui profesor de teatru suplinitor a cărui relație cu o studentă instabilă provoacă gelozie și răzbunare în micul liceu.

În 2014, Messina și-a făcut debutul regizoral cu „Alex of Venice”, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Tribeca și în care joacă alături de Mary Elizabeth Winstead și Don Johnson. Filmul spune povestea unei avocate obsedate de muncă, care se vede nevoită să-și reinventeze viața după ce soțul o părăsește subit. În același an, Messina a jucat alături de Jennifer Aniston în aclamata peliculă „Fericire cu orice preț”. El a mai jucat și în „Argo”, film premiat la Globurile de Aur, galele SAG și galele Oscar; regizată de Ben Affleck, producția i-a adus lui Messina un premiu SAG la categoria „Cea mai bună distribuție într-un film dramă”.

Pe micile ecrane, Messina a jucat alături de Mindy Kaling în popularul serial FOX „The Mindy Project”. De asemenea, el a avut apariții frecvente în serialul dramă HBO premiat la Emmy „Redacția”, creat de Aaron Sorkin, din distribuție făcând parte și Jeff Daniels, Emily Mortimer, Sam Waterston și Jane Fonda. Messina a jucat și în sezonul al patrulea și sezonul al cincilea din seria FX „Daune și interese”, dându-i viață lui Chris Sanchez, un furnizor în domeniul securității private, fost soldat suferind de tulburări de stres post-traumatic a cărui paranoia tot mai pronunțată pare să fie totuși justificată.

În 2012, Messina a fost unul din scenariștii peliculei „Fairhaven”, în care a și jucat și care a avut premiera la Festivalul de Film de la Tribeca, recenziile fiind excelente. Actorul i-a dat viață lui Dave, care se întoarce în orașul natal de pe coasta din Massachusetts pentru înmormântarea tatălui său, unde reuniunea cu doi prieteni mai vechi îi arată cam cum funcționează realitatea. Messina a mai jucat în „Ruby Sparks”, alături de actrița/scenarista Zoe Kazan și Paul Dano, dar și în comedia romantică „Celeste și Jesse pentru totdeauna”, alături de Rashida Jones și Andy Samberg.

Anterior, actorul a putut fi urmărit alături de Amy Adams și Meryl Streep în „Julie și Julia”, în regia Norei Ephron. Filmul a primit multiple distincții, inclusiv un Glob de Aur în 2010 la categoria „Cel mai bun film – comedie sau musical”. El a jucat și în peliculele „Un nou început”, în regia lui Sam Mendes; „Vicky Cristina Barcelona”, popularul film regizat de Woody Allen; „Manglehorn”, alături de Al Pacino, Holly Hunter și Harmony Korine; „Palo Alto”, în regia Giei Coppola, din distribuție făcând parte și James Franco, Emma Roberts și Val Kilmer; „Greenberg”, alături de Ben Stiller, Greta Gerwig și Jennifer Jason Leigh; „Ira & Abby”, film regizat de Robert Cary și premiat la diferite gale, din a cărui distribuție a făcut parte și scenarista Jennifer Westfeldt; „Mireasa e iubita mea!”, în regia lui Paul Weiland, din distribuție făcând parte Patrick Dempsey și Michelle Monaghan; „Anatomy of Hope”, film de televiziune regizat de J.J. Abrams; „Jasira”, aclamatul film regizat de Alan Ball; „Demon”, bazată pe povestea lui M. Night Shyamalan; „Monogamy”, în regia Danei Adam Shapiro, din distribuție făcând parte și Rashida Jones, și „Ecuațiile vieții”, în regia lui Marilyn Agrelo.

În ceea ce privește producțiile de teatru, Messina a putut fi urmărit în piesele „Far Away”, scrisă de Caryl Churchill, în care a jucat alături de Frances McDormand, Stephen Daldry ocupându-se de regie (New York Theatre Workshop); „Salomeea”, de Oscar Wilde, în care a apărut alături de Al Pacino și Marisa Tomei, Estelle Parsons fiind regizoarea (Broadway); „Faster”, de Adam Rapp; „This Thing of Darkness”, regizată de Craig Lucas (Compania de Teatru Atlantic); „Blur”, de Melanie Marnich (Manhattan Theatre Club); „Good Thing”, de Jessica Goldberg, în regia lui Jo Bonney (The New Group), și „Late Night – Early Morning”, de Frank Pugliese, care a avut premiera la Festivalul de Teatru de la Tribeca și a câștigat Premiul Juriului la categoria „Cea mai bună piesă” la Festivalul de Comedie de la Aspen, în 2005.

Sienna Miller (Emma Gould) a apărut cel mai recent în „The Lost City of Z”, alături de Charlie Hunnam, Tom Holland și Robert Pattinson, peliculă regizată de James Gray și bazată pe bestsellerul lui David Gramm. Pelicula, care a avut premiera la Festivalul de Film de la New York în 2015, a fost lansată în cinematografele din SUA în luna aprilie a anului 2016.

Anterior, ea a jucat în drama independentă „High-Rise”, regizată de Ben Wheatley, din distribuție făcând parte Tom Hiddleston și Jeremy Irons. Pentru rolul său, Miller a primit o nominalizare la premiile BIFA în 2015, la categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar”. Tot în 2015, ea a putut fi urmărită în comedia „Afacere neprevăzută”, alături de Vince Vaughn și Dave Franco, și în drama independentă „O călătorie cu miză mare”, regizată de Ryan Fleck și Anna Boden, rolurile aducându-i ulterior premiul Harper’s Bazaar la categoria „Cea mai bună actriță britanică a anului”. Ea a mai câștigat acest premiu și pentru rolurile din „Super Chef”, în regia lui John Wells, și „Lunetistul american”, în regia lui Clint Eastwood, peliculă nominalizată la premiile Oscar la categoria „Cel mai bun film” care a bătut recorduri la box office în întreaga lume.

În 2013, Miller a fost nominalizată la Globurile de Aur și la premiile BAFTA la categoria „Cea mai bună actriță într-o mini-serie sau film de televiziune”, pentru rolul din aclamatul film TV difuzat de HBO „Fata”. Filmul explorează relația dintre Tippi Hedren, jucată de Miller, și Alfred Hitchcock (Toby Jones), în timpul realizării filmului clasic „Păsările”.

Ea a primit numeroase alte premii pentru munca sa în domeniul filmelor artistice, inclusiv o nominalizare la premiile Independent Spirit la categoria „Cel mai bun rol principal feminin” pentru prestația din filmul „Interviu” (2007), și o nominalizare la premiile BIFA la categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar” pentru interpretarea din „Triunghiul Dragostei” (2008), care i-a adus și o nominalizare la premiile BAFTA, categoria „Star în ascensiune”.

Născută la New York, Miller a crescut în Anglia, întorcându-se în orașul natal pentru a studia actoria la Institutul Lee Strasberg. Ea a intrat în atenția criticilor și a publicului odată cu rolul din „Prins la înghesuială”, peliculă regizată de Matthew Vaughn în care Miller dă viață interesului amoros al personajului jucat de Daniel Craig. Rolul său i-a adus o nominalizare la premiile Empire la categoria „Cel mai bun debut”.

Miller a mai jucat și în filmele „Foxcatcher”, aclamata peliculă inspirată din fapte reale regizată de Bennett Miller, din distribuție făcând parte și Steve Carell, Channing Tatum și Mark Ruffalo; „Factory Girl”; „Casanova” și „G.I. Joe: Ascensiunea Cobrei”, care a avut un succes extraordinar la box office pe plan internațional în 2009. Actrița i-a dat viață Baronesei, obținând astfel titlul de „Cea mai bună actriță în rol secundar a anului” la CinemaCon (NATO ).

O actriță împlinită și în ceea ce privește prestațiile din domeniul teatrului, Miller și-a făcut debutul la West End în 2005, când i-a dat viață Celiei în „Cum vă place”, de William Shakespeare, piesă pusă în scenă de compania de teatru Young Vic. Rolul său i-a adus laude din partea criticilor și a publicului, actrița jucând pe scenă alături de Helen McCrory și Dominic West. În 2009, ea și-a făcut debutul pe Broadway în adaptarea piesei „Miss Julie”, realizată de Patrick Marber și intitulată „After Miss Julie”; regizată de Mark Brokaw, adaptarea l-a avut în distribuție și pe Jonny Lee Miller. În 2011, ea a jucat în relansarea piesei „Flare Path”, de Terence Rattigan, la Theatre Royal Haymarket, de regie ocupându-se Trevor Nunn.

Miller este și o susținătoare loială a eforturilor în scopuri umanitare. În calitate de ambasadoare a Global Cool, ea a sprijinit schimbarea legislației în India, tratând fără ocolișuri problema schimbărilor climatice. În prezent, ea este ambasadoare a instituției filantropice pentru copii Starlight și a organizației non-profit International Medical Corps.

Zoe Saldana (Graciela) este întruchiparea starului veritabil la Hollywood, după ce și-a construit o reputație de actriță versatilă și respectată, care își alege doar rolurile în care crede cu pasiune.

Saldana a încheiat recent filmările pentru „Gardienii Galaxiei Vol. 2”, unde și-a reluat aclamatul rol – Gamora. Saldana va apărea astfel din nou alături de Chris Pratt, Vin Diesel și Bradley Cooper. Recent, actrița a apărut în „Star Trek. Dincolo de infinit!”, cea de-a treia parte a blockbuster-ului din 2009. Lansat în luna iulie a anului trecut, filmul plin de acțiune produs de J.J. Abrams i-a avut în distribuție pe Chris Pine și Zachary Quinto.

În luna decembrie a anului 2015, Saldana a finalizat filmările pentru videoclipul muzical al cântăreței SIA. Astfel, actrița va apărea în emoționantul și modernul video al piesei „Free Me”, lansat cu scopul de a atrage atenția publicului asupra epidemiei HIV și de a sprijini eforturile de a strânge fonduri pentru Fundația ENDHIV.

Saldana este cunoscută mai ales pentru maniera în care i-a dat viață lui Neytiri în „Avatar”, filmul lui James Cameron care a spart recordurile de încasări. Thrillerul SF în care mai apar Sigourney Weaver și Sam Worthington a câștigat Globul de Aur la categoriile „Cel mai bun regizor” și „Cel mai bun film” în 2010, primind ulterior nouă nominalizări la premiile Oscar, inclusiv la categoria „Cel mai bun film”. La sfârșitul anului acesta, actrița a intrat în etapa de producție a anticipatului sequel, care va fi lansat în 2018.

Saldana a mai apărut în pelicule precum „Sentimente care vindecă”, „Legături de sânge”, „Furia de foc”, „Hoțul de cuvinte”, „Columbiana”, „Fură și fugi”, „Înmormântare cu peripeții” și „Mirajul dansului”, filmul care a propulsat-o în atenția publicului. În ceea ce privește proiectele de televiziune, actrița a apărut în reboot-ul producției „Copilul lui Rosemary”, „Keeping It Real”, difuzat de WB, și „Lege și ordine”, difuzat de NBC.

În plus, Saldana își petrece timpul și în spatele camerelor de filmat, ca reprezentant al companiei sale de producție Cinestar. Fondată de Saldana și cele două surori ale sale, Cinestar a produs mini-seria TV NBC „Rosemary’s Baby”, dar și seria „My Hero”, difuzată online de The AOL. Actrița a făcut echipă cu rețeaua Awestruck dedicată mamelor cu scopul de a crea conținut digital pentru AwesomenessTV. Avându-i ca parteneri pe cei de la Awestruck atât pentru conținut bazat pe scenarii, cât și pentru cel liber, Saldana va fi producător executiv a două serii TV și va crea un canal de YouTube pentru platforma Awestruck alături de surorile sale. Rețeaua dedicată stilului de viață a fost lansată anul trecut pe YouTube, Facebook și Go90, marca Verizon.

Când nu se află la filmări, Saldana se implică în activități filantropice importante, dedicate dezvoltării și prosperității copiilor. Actrița s-a dedicat foarte mult asociației Brave Beginning, care are drept scop ajutorarea copiilor foarte grav bolnavi și a familiilor lor prin intermediul echipamentelor și serviciilor fundamentale de salvare a vieții. Saldana sprijină și asociația The Step Up Network – o organizație care are drept obiectiv sprijinirea tinerilor femei din comunitățile lipsite de resurse prin intermediul unor programe suplimentare eficiente și al unor mentorate puternice, care le ajută astfel să-și folosească la maxim potențialul. An de an, asociația organizează gala premiilor Annual Inspiration, în cadrul căreia Saldana a fost onorată în 2014.

În 2011, Saldana și-a făcut debutul regizoral cu scurtmetrajul „Kaylien”, proiectat la gala Reel Moments organizată de Glamour. În acest scurtmetraj în care joacă Malin Akerman și Bradley Cooper, Saldana atrage atenția publicului asupra autismului. Actrița este de mult timp o susținătoare a ideii de conștientizare a tulburărilor de spectru autist, ea fiind implicată în organizații precum Actors for Autism sau Autism Speaks și în evenimentul organizat anual – Light It Up Blue. Saldana a făcut parte și din The Haiti Relief Inc, care a lucrat neobosit pentru a oferi ajutor și asistență celor din Haiti, loviți de devastatorul cutremur din 2010. În plus, Saldana a colaborat și cu FINCA –organizație care are ca scop eradicarea sărăciei cu ajutorul unor soluții de durată – crearea capitalului, a locurilor de muncă, ridicarea standardului de viață. În 2010, Saldana a fost liderul campaniei „Lend a Hand”, menită să ajute femeile din toate lumea în scopul eliminării sărăciei și creării unei vieți mai bune pentru acestea și familiile lor.

În 2014, Saldana a devenit imaginea companiei L’Oreal. În calitate de model, ea a apărut în multiple reclame pentru gama variată de produse de frumusețe a acestei mărci.

Chris Cooper (şef de poliție Figgis) este unul dintre cei mai respectați actori din epoca noastră. În 2003, el a primit un premiu Oscar și un Glob de Aur la categoria „Cel mai bun actor secundar” pentru rolul din „Hoțul de orhidee”, film regizat de Spike Jonze, în care i-a dat viață lui John Laroche. Cooper a primit numeroase alte distincții pentru rolul său, din partea unor asociații de critici precum Broadcast Film Critics, Asociația Criticilor de Film din Los Angeles și Asociația Criticilor de Film din Toronto.

Cooper se pregătește să revină pe Broadway primăvara aceasta, în noua piesă a lui Lucas Hnath – „A Doll’s House, Part 2”, în care va juca alături de Laurie Metcalf, Jayne Houdyshell și Condola Rashad. Produsă de Scott Rudin, piesa va avea premiera la John Golden Theatre în 27 aprilie.

Actorul a apărut recent în „11.22.63”, mini-seria originală de nouă ore creată de J.J. Abrams (bazată pe romanul lui Stephen King), jucând alături de James Franco. Cooper i-a dat viață lui Al Templeton, proprietarul excentric al unui restaurant în care se află un portal prin care poți călători în timp.

Actorul a mai putut fi urmărit și în „Demolition”, regizat de Jean-Marc Vallée, jucând alături de Jake Gyllenhaal și Naomi Watts; pelicula spune povestea unui bancher de investiții care se străduiește să treacă peste moartea tragică a soției sale. Filmul a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în 2015, fiind lansat în cinematografele din SUA în luna aprilie a anului trecut.

Cooper a mai apărut și în „Coming Through the Rye”, film scris și regizat de James Steven Sadwith în care actorul i-a dat viață marelui autor de origine americană J.D. Salinger. În decembrie 2015, el a putut fi urmărit în drama „Joy”, regizată de David O. Russell, jucând alături de Jennifer Lawrence și Bradley Cooper. În 2014, Cooper a apărut în „Uimitorul Om-Păianjen 2”, film regizat de Marc Webb în care actorul i-a dat viață lui Norman, tatăl lui Harry Osbourne. Din distribuție au mai făcut parte și Andrew Garfield, Emma Stone și Dane DeHaan. În 2013, Cooper a apărut în adaptarea lui John Wells a popularei piese de pe Broadway „Ținutul din mijlocul verii”, jucând alături de Meryl Streep, Julia Roberts și Ewan McGregor. În această peliculă, actorul i-a dat viață lui Charles Aiken, cumnatul lui Violet (Streep). Filmul, lansat în România în data de 24 ianuarie 2014, a fost nominalizat la premiile SAG la categoria „Cea mai bună distribuție”, primind o nominalizare la aceeași categorie și la premiile Broadcast Critics Choice Association, printre altele.

În aprilie 2013, Cooper a mai apărut în „Spune-mi cu cine te însoțești”, film regizat de Robert Redford în care i-a dat viață lui David Sloan, fratele ezitant al unui membru din grupul radical Weather Underground, activ în anii ’70.

În 2011, actorul a jucat în filmul „Păpușile Muppets” în rolul personajului negativ, Tex Richman, iar în 2010, el a apărut în „Oamenii Companiei”, alături de Ben Affleck, Kevin Costner și Tommy Lee Jones. Scris și regizat de John Wells, filmul spune povestea a trei bărbați care încearcă să supraviețuiască unor runde de disponibilizări efectuate într-o companie majoră. Pelicula a avut premiera în SUA la Festivalul de Film de la Sundance în 2010. În același an, Cooper i-a dat viață lui Antonio în „The Tempest”, adaptarea lui Julie Taymor în care au mai jucat Djimon Hounsou și Helen Mirren, și în drama romantică „Amintește-ți de mine”, în care au mai apărut Robert Pattinson, Pierce Brosnan și Emilie de Ravin. În plus, Cooper a jucat în „Orașul”, lansat tot în 2010, alături de Affleck, Blake Lively, Jeremy Renner și Rebecca Hall. „Orașul” a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în septembrie 2010, fiind ulterior nominalizat la premiile Critics’ Choice, AFI și National Board of Review. Pelicula a primit numeroase distincții din partea unor asociații de film.

În octombrie 2009, Cooper a apărut în drama „New York, te iubesc”, o antologie de scurtmetraje create de unii dintre cei mai creativi realizatori din vremurile noastre, inclusiv Shekhar Kapur, Joshua Marston, Brett Ratner și Allen Hughes. Actorul a jucat alături de Robin Wright Penn, Ethan Hawke și Maggie Q într-o poveste scrisă și regizată de Yvan Attal. Tot în octombrie 2009, Cooper s-a implicat în proiectul lui Spike Jonze: „Tărâmul monștrilor”, dându-i voice lui Douglas. Această producție a reprezentat adaptarea pentru marele ecran a poveștii clasice pentru copii scrisă de Maurice Sendak.

În 2007, actorul a apărut alături de Jamie Foxx, Jennifer Garner și Jason Bateman în „Regatul”, regizat de Peter Berg, care spune povestea unor agenți guvernamentali din SUA trimiși să investigheze atentatul pus la cale împotriva unor civili americani din Orientul Mijlociu. Tot în toamna anului 2007, Cooper a jucat alături de Pierce Brosnan, Patricia Clarkson și Rachel McAdams în „Căsnicia”, care a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto și a fost inclus și în programul Festivalului de Film de la New York.

La începutul anului 2007, actorul a apărut alături de Ryan Phillippe în „Breșă de securitate”, regizat de Billy Ray, dându-i viață personajului principal – Robert Hansen – un agent secret al FBI-ului care este arestat pentru spionaj. Cooper a primit laude extraordinare din partea criticilor de film din toată țara pentru rolul său abil.

În 2006, Cooper a avut roluri secundare importante în „Capote”, „Pușcași marini” (regizat de Sam Mendes) și „Syriana” (scris și regizat de Stephen Gaghan).

În 2005, Cooper a făcut din nou echipă cu regizorul și prietenul său John Sayles pentru „Silver City”, o dramă politică care conține și o crimă și spune povestea unui orășel din Colorado și a evenimentelor de dinaintea alegerilor locale. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto.

În 2003, Cooper a jucat alături de Toby Maguire și Jeff Bridges în „Cursa secolului”, regizat de Gary Ross pe baza bestsellerului cu același nume. Actorul a fost nominalizat la un premiu SAG pentru maniera în care i-a dat viață lui Tom Smith, antrenorul lui Seabiscuit. În același an, Cooper a primit o nominalizare la premiile Emmy pentru rolul secundar din filmul de televiziune HBO „Casa din Umbria”, în care apare și Maggie Smith.

În 2002, actorul a putut fi urmărit în „Identitatea lui Bourne”, film în care i-a dat viață celui care conducea controversata operațiune clandestină Treadstone, pusă la cale de CIA. În 2004, el a apărut într-o serie de flashbackuri din a doua parte a francizei: „Supremația lui Bourne”.

În 2000, Cooper i-a dat viață colonelului Burwell, jucând alături de Mel Gibson în „Patriotul”, un film extraordinar despre Războiul de Independență, regizat de Roland Emmerich. În același an, actorul a apărut alături de Jim Carrey în comedia „Eu, cu mine și Irene”, regizată de Peter și Bobby Farrelly.

În 1999, Cooper a primit un premiu SAG pentru rolul secundar din „American Beauty”, peliculă premiată la Oscar în care joacă și Kevin Spacey și Annette Bening. Într-o manieră uimitoare și dramatică, actorul i-a dat viață unui neînduplecat fost colonel din marină, care urmărea fiecare mișcare pe care o făcea fiul său.

În același an, Cooper i-a dat viață tatălui unui amator de rachete în aclamata dramă „Racheta lui Homer”, proiectată la Festivalul de la Veneția și la cel de la Deauville. Anterior, el primise o nominalizare la categoria „Cel mai bun actor” la galele Independent Spirit, pentru rolul din „Lone Star”, în regia lui John Sayles. Cu aproape zece ani mai devreme, actorul își făcuse debutul într-un film artistic: în „Matewan”, regizat tot de Sayles.

Printre celelalte filme în care a mai apărut Cooper se numără și „Îmblânzitorul de cai”, „Marile Speranțe”, „Vremea Răzbunării”, „Trenul cu bani”, „Viața lui Toby”, „Lista neagră” și „Orașul speranței”.

Pe micile ecrane, el a jucat în numeroase proiecte de lungă durată, inclusiv în mini-seriile TV „Lonesome Dove” și „Întoarcerea la Lonesome Dove”. Cooper a mai apărut în filmele TV „Războiul siliconului”, difuzat de HBO, „Alone”, „Calvar pe munte”, „Ned Blessing: Povestea mea”, „Sfârșitul suferinței”, „Darrow”, „In Broad Daylight”, „A Little Piece of Sunshine”, dar și în serialele „Lege și ordine” și „American Playhouse”.

Născut în Kansas, Missouri, Cooper a studiat la Universitatea din Missouri, la Școala de Actorie, începându-și cariera profesională pe scenele de teatru din New York. Printre piesele în care a jucat se numără și „Of the Fields Lately” (Broadway), „The Ballad of Soapy Smith” și „A Different Moon”.

Despre realizatori

Leonardo DiCaprio (producător) este un actor premiat la Oscar (având în palmaeres alte patru nominalizări), recunoscut pentru contribuțiile aduse cinematografiei în calitate de actor și producător. DiCaprio este și un activist renumit.

Recent, actorul a produs „Înainte de potop”, documentar marca National Geographic despre schimbările climatice, care a ajuns la peste 63 de milioane de spectatori din întreaga lume. Anul trecut, el a fost și producător executiv al documentarului „The Ivory Game”, marca Netflix, care aruncă o privire asupra lumii întunecate a traficului de fildeș.

În 2015, DiCaprio a jucat în „The Revenant: Legenda lui Hugh Glass”, regizat de Alejandro González Iñárritu, rolul aducându-i premiul Oscar la ceremonia din 2016 la categoria „Cel mai bun actor în rol principal”, dar și Globul de Aur la categoria „Cel mai bun actor într-un film – dramă”, un premiu SAG la categoria „Cel mai bun actor în rol principal” și un premiu Critics’ Choice la categoria „Cel mai bun actor”.

Anterior, DiCaprio a lucrat în parteneriat cu Netflix pentru lansarea documentarului „Virunga”, nominalizat la Oscar, care se concentrează asupra preservării gorilelor în Parcul Național Virunga din Republica Democrată Congo. El a produs și a jucat în „Lupul de pe Wall Street”, regizat de Martin Scorsese, care i-a adus un Glob de Aur la categoria „Cel mai bun actor într-un film – comedie sau musical”, dar și nominalizări la premiile Oscar la categoria „Cel mai bun actor în rol principal” și „Cel mai bun film” (pentru contribuția adusă ca producător). Înainte de a apărea „Lupul de pe Wall Street”, el a jucat în „Marele Gatsby”, dar și în „Django dezlănțuit”, primind o nominalizare la Globurile de Aur pentru rolul din filmul lui Tarantino. Pentru rolul principal din „J.Edgar”, în regia lui Clint Eastwood, actorul a primit nominalizări la Globurile de Aur, premiile Critics’ Choice și SAG. În plus, el a jucat în blockbuster-ul „Începutul”, regizat de Christopher Nolan, și în thrillerul dramatic „Shutter Island”, care a reprezentat cea de-a patra colaborare cu regizorul Martin Scorsese.

Înainte de a primi cele două nominalizări la premiile Oscar pentru contribuțiile aduse filmului „Lupul de pe Wall Street”, DiCaprio a primit o nominalizare la aceleași premii în 2007, pentru rolul din drama „Diamantul sângeriu”, regizată de Edward Zwick. Pentru acest rol, el a primit nominalizări și la Globurile de Aur, premiile Critics’ Choice și SAG. În același an, DiCaprio a fost nominalizat la Globurile de Aur, premiile Critics’ Choice și SAG pentru rolul din „Cârtița”, peliculă regizată de Scorsese și premiată la galele Oscar la categoria „Cel mai bun film”. El a primit și o nominalizare la premiile SAG la categoria „Cea mai bună distribuție”, pentru rolul din „Cârtița”.

El a mai primit o nominalizare la premiile Oscar pentru rolul din aclamata biografie „Aviatorul” (2004), în regia aceluiași Scorsese. Modul în care DiCaprio i-a dat viață lui Howard Hughes în film i-a adus un Glob de Aur la categoria „Cel mai bun actor într-un film – dramă”, dar și nominalizări la premiile Critics’ Choice și BAFTA. El a primit și două nominalizări la premiile SAG, la categoriile „Cel mai bun actor” și „Cea mai bună distribuție”, pentru rolul din „Aviatorul”.

Pe lângă cariera de actor, DiCaprio și-a lansat propria companie de producție, Appian Way, care o are pe Jennifer Davisson ca președintă a departamentului de producție. Sub egida Appian Way, el a scris, produs și narat aclamatul documentar „Ceasul al 11-lea”, despre mediul înconjurător. Printre celelalte producții realizate sub egida Appian Way se numără și „Shutter Island”, „Aviatorul, „Ziua trădătorilor”, film regizat de George Clooney și nominalizat la Globurile de Aur, „Scufița Roșie”, „Orfana”, „Inamicii publici”, „Furia de foc”, în care apar Christian Bale și Woody Harrelson, și „Joc riscant”, în care joacă Justin Timberlake și Ben Affleck. Printre viitoarele producții marca Appian Way se numără și „Robin Hood: Origins”, film care va fi regizat de Otto Bathurst și în care vor apărea Jamie Foxx și Taron Egerton; „Akira”, o adaptare după manga japoneză, și trei proiecte scrise de Billy Ray, printre care și „The Twilight Zone” și „The Ballad of Richard Jewell”, în care va apărea și Jonah Hill.

Născut în Hollywood, California, DiCaprio a început să joace de la vârsta de 14 ani. Rolul care l-a propulsat în atenția publicului a fost cel din drama autobiografică „Viața lui Toby” (1993), regizată de Michael Caton-Jones, o adaptare a romanului scris de Tobias Wolff. În același an, el a apărut în „Necazurile lui Gilbert Grape”, regizat de Lasse Hallström, rol care i-a adus primele nominalizări la premiile Oscar și la Globurile de Aur. În această peliculă, DiCaprio i-a dat viață unui băiat cu probleme mintale. În plus, interpretarea sa i-a adus un premiu din partea National Board of Review la categoria „Cel mai bun actor în rol secundar” și premiul „Noua Generație” acordat de Asociația Criticilor de Film din Los Angeles.

În 1995, DiCaprio a avut roluri importante în trei filme foarte diferite, primul fiind în westernul „Mai iute ca moartea”, regizat de Sam Raimi. El a primit laude și pentru rolurile din drama agonizantă „Jurnalul unui baschetbalist”, în care i-a dat viață lui Jim Carroll, dependent de droguri, și din „Eclipsă totală”, peliculă regizată de Agnieszka Holland, în care DiCaprio i-a dat viață tulburatului poet Arthur Rimbaud. Anul următor, actorul a apărut în adaptarea contemporană a piesei „Romeo și Julieta”, regizată de Baz Luhrmann, rolul său aducându-i premiul la categoria „Cel mai bun actor” la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. El s-a alăturat ulterior unei distribuții de cinci stele în pelicula „Camera lui Marvin”, primind o nominalizare la premiile SAG la categoria „Cea mai bună distribuție.

În 1997, DiCaprio a jucat alături de Kate Winslet în blockbuster-ul „Titanic”, pentru care a primit o nouă nominalizare la Globurile de Aur. Filmul a spart absolut toate recordurile la box office și a câștigat 11 premii Oscar, inclusiv la categoria „Cel mai bun film”. Ulterior, actorul a mai jucat în „Omul cu masca de fier”, „Plaja”, „Celebritate” (în regia lui Woody Allen), „Prinde-mă! Dacă poți!” (film regizat de Steven Spielberg care i-a adus o nouă nominalizare la Globurile de Aur), „Bandele din New York” (prima colaborare cu regizorul Martin Scorsese), „Un ghem de minciuni” (în regia lui Ridley Scott) și „Nonconformiștii” (film regizat de Sam Mendes care i-a reunit pe DiCaprio și Winslet, rolul aducându-i actorului cea de-a șaptea nominalizare la Globurile de Aur).

DiCaprio este recunoscut pentru dedicarea sa extraordinară în privința problemelor care privesc mediul înconjurător, el fiind producătorul unor proiecte creative precum documentarele „Ceasul al 11-lea”, „How to Change the World” sau „Catching the Sun” (ultimele două în parteneriat cu Netflix), liderul unor campanii publice de conștientizare și fondatorul The Leonardo DiCaprio Foundation. DiCaprio face parte și din consiliile de conducere ale World Wildlife Fund , Natural Resources Defence Council și International Fund for Animal Welfare .

În septembrie 2014, DiCaprio a fost desemnat Mesager al Păcii de către Națiunile Unite, pentru dedicarea sa continuă în lupta pentru salvarea mediului înconjurător. În aceeași lună, actorul a primit premiul Clinton Global Citizen, a participat la cel mai mare marș din istorie pentru salvarea mediului în New York și a vorbit în fața Summitului Națiunilor Unite.

În ianuarie 2016, DiCaprio a primit un premiu Crystal din partea World Economic Forum pentru eforturile sale de a aduce în atenția lumii nevoia urgentă de a trata schimbările climatice.

Jennifer Davisson (producătoare) este președinta departamentului de producție în cadrul Appian Way Productions, o companie de producție cu sediul la Los Angeles, fondată de Leonardo DiCaprio. De la lansarea sa pe piață, Appian Way a produs o gamă variată de pelicule, printre care și „The Revenant: Legenda lui Hugh Glass”, film regizat de Alejandro González Iñárritu, premiat la galele Oscar și la Globurile de Aur; „Lupul de pe Wall Street”, nominalizat la premiile Oscar și la Globurile de Aur, și „Aviatorul”, film premiat la Globurile de Aur și la galele Oscar, ambele în regia lui Martin Scorsese; „Shutter Island”; „Furia de foc”, în regia lui Scott Cooper; „Ziua trădătorilor”, film regizat de George Clooney și nominalizat la Globurile de Aur, și „Orfana”, thriller psihologic.

Printre viitoarele producții marca Appian Way se numără și „Akira”, o adaptare după manga japoneză SF atât de bine primită de critici; „Robin Hood: Origins”, peliculă care va fi regizată de Otto Bathurst și în care vor apărea Jamie Foxx și Taron Egerton (filmările vor începe anul acesta), o viitoare adaptare a „The Twilight Zone” și „The Ballad of Richard Jewell”, în care va apărea și Jonah Hill.

Jennifer Todd (producător) a produs mai bine de 20 de filme și proiecte de televiziune, fiind apreciată atât de critici, cât și de public. Ea a fost onorată cu numeroase distincții, inclusiv premiul Independent Spirit la categoria „Cel mai bun film”, premiul Lucy pentru „Femei din industria de film”, premiul Glaad Media și un premiu People’s Choice. Având un fler excepțional când vine vorba de povești intrigante și o pasiune pentru filme, Todd a produs numeroase pelicule populare de-a lungul carierei sale.

În prezent, ea ește președinta Pearl Street Films, compania de producție fondată de Ben Affleck și Matt Damon. Ea a făcut parte din echipa de producători executivi pentru franciza „Jason Bourne”, produsă de Pearl Street și avându-l pe Damon în rolul principal. Todd a făcut parte din echipa de producători executivi și pentru serialul Syfy „Incorporated”, care a debutat în luna noiembrie a anului 2016, având același rol și pentru seria HBO „Proiectul Greenlight”, produsă de Pearl Street.

La începutul anului 2016, Todd a produs „Alice în Țara Oglinzilor”, sequel-ul peliculei „Alice în Țara Minunilor”, produs tot de ea. În ambele filme apare Johnny Depp, prima parte fiind nominalizată la Globurile de Aur în 2011, la categoria „Cel mai bun film – musical sau comedie”. Filmul a avut încasări de peste un miliard de dolari în întreaga lume.

În 2008, Todd a fost nominalizată la Globurile de Aur în calitate de producătoare a aclamatei pelicule „Un cântec străbate lumea”, un musical din a cărui coloană sonoră fac parte piese ale trupei Beatles. Regizat de Julie Taymor, filmul a avut-o pe Evan Rachel Wood în rol principal.

Pe la începuturile carierei sale, Todd și sora sa, Suzanne, au produs unicul și inventivul film independent „Memento”, care a prins atât la public, cât și la critici, și a reprezentat pista de lansare a regizorului/scenaristului Christopher Nolan.

Todd a produs și una din cele mai de succes francize de comedie din istorie: trilogia „Austin Powers”. Avându-i în rolurile principale pe Mike Meyers și Elizabeth Hurley, „Austin Powers și organizația secretă” (1997) a avut încasări de peste 67 de milioane de dolari. Sequel-ul din 1999, „Austin Powers 2 – Spionul care mi-a tras-o”, a avut încasări de peste 310 milioane de dolari în întreaga lume și a câștigat numeroase premii, inclusiv un Glob de Aur la categoria „Cel mai bun cântec original” și un premiu Grammy la categoria „Cea mai bună coloană sonoră”. Pelicula a fost nominalizată și la premiile Oscar, la categoria „Cel mai bun machiaj”. Ultimul film al francizei, „Austin Powers – Goldmember” (2002), a avut încasări de 289 de milioane de dolari în întreaga lume.

Todd a mai produs „Celeste și Jesse pentru totdeauna” și comedia romantică „Anunț matrimonial”, în care apar John Cusack și Diane Lane. Ea a produs și peliculele „Cu iubirea la psihiatru”, în care joacă Uma Thurman și Meryl Streep, și impresionanta dramă „Vârful piramidei”, în care apar Giovanni Ribisi și Ben Affleck.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Todd a fost producătorul executiv al filmului „If These Walls Could Talk II”, nominalizat la premiile Emmy la categoria „Cel mai bun film de televiziune”. Ea a primit și o nominalizare la premiul „Producătorul TV al anului” din partea PGA.

Născută și crescută în San Fernando Valley, Todd a urmat cursurile Școlii de Film din cadrul Universității din California de Sud. Ea este căsătorită cu actorul Chris Messina, cu care are doi copii.

Dennis Lehane (autor/producător executiv) a scris 13 romane, inclusiv bestsellerele „World Gone By”, „Live by Night”, „Moonlight Mile”, „Dispărută fără urmă”, „Mystic River”, „Shutter Island”, „The Given Day” și „The Drop”. De asemenea, el este autorului colecției de povestiri „Coronado”, care include și o piesă de teatru. Viitorul său roman, „Since We Fell”, va apărea în 2017.

Născut și crescut în Dorchester, Massachusetts, Lehane a câștigat premiul Shamus datorită cărții sale „A Drink Before the War”, răsplătită la categoria „Cel mai bun debut”. „Mystic River” a fost unul din finaliștii premiului PEN/Winship, câștigând atât premiul Anthony, cât și premiul Barry la categoria „Cel mai bun roman”. De asemenea, „Mystic River” a primit premiul Massachusetts Book la categoria ficțiune, acordat de Massachusetts Center for the Book. „Live by Night” a câștigat în 2013 premiul Edgar la categoria „Cel mai bun roman al anului”.

Cărțile lui Lehane au fost traduse în 36 de limbi; „Mystic River”, „Dispărută fără urmă” și „Shutter Island” au beneficiat de ecranizări premiate la diferite gale, „Live By Night” fiind cel mai recent roman ce urmează să fie adaptat pentru marile ecrane. El a făcut parte din echipa de scenariști care a scris episoadele pentru seria HBO „Cartelul crimelor”, a fost scenarist/producător pentru serialul HBO „Imperiul din Atlantic City”, producător consultant pentru seria Netflix „Bloodline” și scenarist al peliculei „Bani murdari”, în care joacă Tom Hardy și James Gandolfini.

Chris Brigham (producător executiv) a fost unul din producătorii executivi ai peliculei „Argo”, regizată de Ben Affleck, care a primit numeroase nominalizări și premii, printre care trei premii Oscar (inclusiv la categoria „Cel mai bun film”), Globuri de Aur la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun regizor”, un premiu BAFTA la categoria „Cel mai bun film”, premiul DGA la categoria „Cel mai bun regizor”, premiul WGA la categoria „Cel mai bun scenariu adaptat” și un premiu AFI la categoria „Filmul anului”. Pelicula nu a făcut furori doar la box office, ci și în rândul criticilor, câștigând câte un premiu la categoria „Cel mai bun film” din partea Asociației Naționale a Criticilor de Film și din partea Broadcast Film Critics Association, printre altele. Filmul a primit și un premiu din partea National Board of Review la categoria „Special Achievement in Filmmaking”, premiul NBR la categoria „Filme de top”, un premiu Spotlight și un premiu PGA la categoria „Cel mai bun producător”.

Brigham a fost și unul din producătorii executivi ai provocatoarei drame „Începutul”, regizată de Christopher Nolan și premiată la diferite gale, avându-l pe Leonardo DiCaprio în rolul principal. În plus, el a avut același rol și pentru filmele „Shutter Island” și „Aviatorul”, ambele regizate de Martin Scorsese și avându-l în distribuție pe DiCaprio. Recent, el a fost producătorul executiv al peliculelor „Pe malul mării”, regizată de Angelina Jolie și avându-l pe Brad Pitt în unul din rolurile principale (Jolie făcând și ea parte din distribuție), și „Noe”, film regizat de Darren Aronofsky în care joacă Russell Crowe.

Brigham a mai fost producător executiv pentru filmele „Agenția secretă”, peliculă regizată de Robert De Niro în care joacă Matt Damon și Jolie; „Cu nașu’ la psihiatru”, populara comedie regizată de Harold Ramis în care apar De Niro și Billy Crystal; „Contele de Monte Cristo”, în regia lui Kevin Reynolds; „Misteriosul Bagger Vance”, peliculă regizată de Robert Redford, avându-i în rolurile principale pe Damon și Will Smith, și „Mumia: Mormântul Împăratului Dragon”.

În plus, Brigham a fost unul din producătorii filmului „Soluții extreme”, peliculă regizată de Michael Apted în care joacă Hugh Grant și Gene Hackman. El a făcut din nou echipă cu Barbet Schroeder pentru a produce „Înainte și după”, în care joacă Meryl Streep, după ce colaborase cu acesta în trecut în calitate de director al echipei de filmare pentru pelicula „Sărutul morții” (în regia lui Schroeder), în care apar Samuel L. Jackson și David Caruso.

Brigham a mai fost director al echipei de filmare pentru peliculele „Șase diferențe fundamentale”, proiect regizat de Fred Schepisi în care apare Smith; „Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirilor”, în care joacă Pitt și Tom Cruise, și „Lorenzo”, film regizat de George Miller în care apar Nick Nolte și Susan Sarandon.

Chay Carter (producător executiv) este producătoare în cadrul companiei Pearl Street Films, condusă de Ben Affleck și Matt Damon, care deține o clauză de prioritate cu Warner Bros. Recent, ea a făcut parte din echipa de producători executivi ai aclamatei pelicule „Argo”, în regia lui Affleck, care a câștigat trei premii Oscar, inclusiv la categoria „Cel mai bun film”, a fost numit „Filmul anului” de reprezentanții AFI, a luat Globul de Aur la categoria „Cel mai bun film – dramă” și premiul BAFTA la categoria „Cel mai bun film”, printre altele.

Sub egida Pearl Street, Carter va produce în curând aventura „Race to the South Pole”, despre rivalitatea dintre exploratorii Roald Amundsen și Robert Falcon Scott, care voiau să ajungă amândoi în cel mai sudic punct de pe planetă. Carter este și directorul companiei Little Bricks Entertainment, pentru care dezvoltă în prezent un film bazat pe fapte reale, despre cel mai cunoscut proces din istoria Americii finalizat cu o sentință acordată greșit, și o biografie despre viața lui April Ashley, o pionieră a transsexualității.

Născută și crescută în Los Angeles, Carter a urmat cursurile Universității din California de Sud, înainte de a face tranziția la Colegiul din Boston, unde a absolvit cu o diplomă de licență în Comunicare și Psihologie. La puțin timp după întoarcerea acasă, ea și-a făcut debutul în industria de divertisment lucrând ca specialist în Relații cu Publicul în cadrul Walt Disney Imagineering.

În 2001, Carter a început să lucreze la LivePlanet, începând astfel o colaborare de lungă durată cu Affleck, care și-a format compania de producție împreună cu Matt Damon. Astfel, sub egida LivePlanet, ea s-a ocupat de reclamele făcute pentru variate producții, cel mai notabil fiind „Proiectul Greenlight”.

Anul următor, Carter a început să lucreze direct pentru Affleck. Și-a făcut debutul în calitate de coproducătoare odată cu debutul regizoral al lui Ben Affleck: aclamata dramă independentă „Dispărută fără urmă” (2007), în care joacă Casey Affleck, Michelle Monaghan, Morgan Freeman și Ed Harris. În 2010, ea a fost coproducătoare a aclamatei drame „Orașul”, regizată de Affleck, care a și scris scenariul pentru film și a făcut parte din distribuție, alături de Jeremy Renner, Rebecca Hall, Jon Hamm și Blake Lively.

Robert Richardson (director de imagine) și-a făcut ucenicia filmând scenele echipei a doua (din care lipsesc actorii principali) pentru pelicula „Recuperatorul” (1984), dar și documentare de televiziune pentru PBS și BBC, înainte de a deveni un colaborator obișnuit al unor regizori remarcabili precum Oliver Stone sau Quentin Tarantino.

Munca lui Richardson în domeniul proiectelor de televiziune l-a convins pe Stone să-l angajeze pentru a filma peliculele „Salvador” și „Plutonul” (1986), ambele având nevoie de un stil „cinema verité” , pe care doar un director de imagine familiarizat cu documentarele ar fi putut să-l ofere. În perioada următoare, el a lucrat aproape exclusiv cu Stone, filmând „Wall Street” în 1987, „Născut pe 4 iulie” în 1989 și „The Doors” în 1991. Cu toate acestea, el și-a făcut timp pentru a filma peliculele „Ultimul joc” (1988) și „Orașul speranței” (1991), ambele în regia lui John Sayles. Dar primul Oscar i-a fost acordat datorită manierei inedite în care a folosit peliculele și camerele pentru a crea un aer de documentar pentru filmul „JFK” (1991).

După ce și-a mai prelucrat stilul hiperkinetic din „JFK” în filme precum „Născuți asasini” (1994), „Nixon” (1995) și „Ocol primejdios” (1997), Richardson a ajuns la mare căutare la Hollywood, Tarantino și Martin Scorsese asigurându-și serviciile sale pentru peliculele „Între viață și moarte” (1999), „Kill Bill: Volumul 1” (2003) și „Kill Bill: Volumul 2” (2004). Richardson a primit încă două premii Oscar pentru colaborările sale cu Scorsese din 2004 – „Aviatorul” – și 2011 – „Hugo”. Pe măsură ce acesta continuă să fie aclamat pentru contribuțiile aduse unor proiecte precum „Django dezlănțuit” (2012) și „Cei 8 odioși” (2015), ambele în regia lui Tarantino, nu e de mirare că Richardson e considerat unul dintre cei mai buni directori de imagine de la Hollywood.

Jess Gonchor (scenograf) a primit câte o nominalizare la premiile Oscar și premiile ADG pentru contribuția adusă filmului „Adevăratul curaj”, regizat de frații Coen. El a colaborat cu frații Coen și pentru peliculele „Nu există țară pentru bătrâni”, pentru care a primit un premiu ADG la categoria „Cea mai bună scenografie”, „Un tip serios”, pentru care a primit o nouă nominalizare la premiile ADG, „Citește și arde” și „ Ave, Cezar!”.

De asemenea, Gonchor s-a mai ocupat de scenografia filmelor „Capote”, „Moneyball: Arta de a învinge” și „Foxcatcher” (el fiind și regizorul echipei a doua), toate regizate de Bennett Miller și nominalizate la premiile Oscar; „Legenda călărețului singuratic” în regia lui Gore Verbinski; „Un Nou Început”, în regia lui Sam Mendes; „Diavolul se îmbracă de la Prada”, în regia lui David Frankel, și „Inside Llewyn Davis”, în regia fraților Coen. Pentru această peliculă, Gonchor a primit premiul Hamilton Behind The Camera în 2013.

Pasiunea pentru artă a lui Gonchor a apărut odată cu orele petrecute în teatrul și departamentul său de iluminare de la Liceul Mamaroneck. El a urmat cursuri de artă dramatică la SUNY Brockport și și-a început cariera lucrând în diverse teatre, înainte de a face tranziția la industria de film, devenind scenograf.

El a primit un premiu ADG în 2015 pentru contribuția adusă unui clip scurt lansat de Apple Music. Gonchor este membru al AMPAS și DGA și a regizat numeroase reclame.

William Goldenberg (editor de imagine) a câștigat un premiu Oscar, un premiu BAFTA și un premiu A.C.E. pentru contribuția adusă peliculei „Argo”, regizată de Ben Affleck. Anterior, el colaborase cu Affleck pentru debutul regizoral al acestuia, „Dispărută fără urmă”.

Goldenberg a primit nominalizări la premiile Oscar, BAFTA și A.C.E. pentru contribuția adusă peliculelor „The Imitation Game. Jocul codurilor” și „Misiunea: 00.30 A.M.”. El a mai fost nominalizat la premiile Oscar și pentru filmele „Cursa Secolului” și „Scandal în industria tutunului”. De asemenea, Goldenberg a mai contribuit la pelicule precum „Trauma”, în regia lui Peter Landsman; „De neînvins”, în regia Angelinei Jolie; „Miami Vice”, „Ali” și „Obsesia”, toate în regia lui Michael Mann; „Transformers 3” și „Transformers: Răzbunarea celor învinși”, ambele în regia lui Michael Bay; „Ucenicul vrăjitor”; „Mă dau în vânt după cumpărături”; „Comoara națională”; „Comoara Națională: Cartea Secretelor”; „Domino”, în regia lui Tony Scott; „Pleasantville”; „Barul Coyote Ugly”; „Sărutul dulce al răzbunării”; „Păpușarii” și „Supraviețuitorii”. Editorul de imagine Michael Kahn a lucrat adesea cu Goldenberg, fiindu-i mentor la începutul carierei sale, când Kahn s-a ocupat de imaginea unor filme precum „Hook”, „Soldați de ocazie”, „Arahnofobia” și „Lângă tine mereu”.

Goldenberg s-a ocupat de partea de editare și pentru filmul TV difuzat de HBO „Cetățeanul X”, primind o nominalizare la premiile Emmy, dar și pentru scurtmetrajul nominalizat la Oscar „Kangaroo Court”, regizat de Sean Astin.

Jacqueline West (designer de costume) a primit nominalizări la premiile Oscar pentru contribuțiile aduse filmelor „The Revenant: Legenda lui Hugh Glass”, „Strania poveste a lui Benjamin Button” și „Marchizul de Sade”. Pentru „Strania poveste a lui Benjamin Button”, ea a primit și câte o nominalizare la premiile BAFTA și CDGA. West a mai primit o nominalizare la premiile CDGA pentru contribuția adusă peliculei „Argo”.

După ce a absolvit studiile la Universitatea California din Berkeley, West a călcat pe urmele mamei sale, un designer de modă avangardist foarte popular în anii ’40 și ’50. Între 1988 și 1997, West și-a condus propria companie și a creat o linie vestimentară aclamată la nivel național. Ulterior, West a început să achiziționeze magazine en detail în regiunea golfului San Francisco și raioane în magazinele Barney din New York și Tokyo.

Prima incursiune a lui West în industria de film s-a petrecut atunci când ea a obținut postul de consultant creativ în cadrul producției „Henry și June”. De atunci, West a pornit o colaborare de lungă durată cu regizorul Phillip Kaufman, premiat la diferite gale, ea lucrând și cu alți realizatori de succes precum Terrence Malick, David Fincher, Alejandro González Iñárritu și Ben Affleck. Ea a lucrat cu Malick pentru cinci filme, începând cu „Lumea nouă” și continuând cu „Pomul vieții”, „Minunea dragostei”, „Knight of Cups” și „Weightless”.

Ea s-a ocupat și de costumele din „Jucătorul”, „Apă pentru elefanți”, „Rețeaua de socializare” și „Jocuri la nivel înalt”, printre altele.

Harry Gregson-Williams (compozitor) este unul dintre cei mai căutați compozitori de la Hollywood, coloanele sale sonore putând fi ascultate într-o gamă variată de producții, de la pelicule de acțiune și drame până la filme de animație, fiecare injectată cu energia emoțională și intensitatea care-i marchează stilul muzical specific. El a fost compozitorul tuturor celor patru părți ale francizei „Shrek”, primind o nominalizare la premiile BAFTA pentru coloana sonoră din primul film. Gregson-Williams a mai primit nominalizări la premiile Grammy și la Globurile de Aur pentru coloana sonoră din „Cronicile din Narnia – Leul, Vrăjitoarea și Dulapul”, în regia lui Andrew Adamson.

Printre viitoarele sale proiecte se numără și „The Zookeeper’s Wife”, în care va apărea Jessica Chastain, filmul urmând să fie regizat de Niki Caro și lansat în SUA în 31 martie 2017.

Recent, Gregson-Williams a compus coloanele sonore pentru filmul TV difuzat de HBO „Confirmare”, în care apar Kerry Washington și Greg Kinnear; blockbuster-ul „Marțianul”, film regizat de Ridley Scott în care apare Matt Damon; „Miss You Already”, în regia lui Catherine Hardwicke; „Regatul maimuțelor” și „The Equalizer”, film regizat de Antoine Fuqua în care joacă Denzel Washington.

În palmaresul său mai apar și nume precum aclamatul film „Orașul”, regizat de Ben Affleck; compozitorul a colaborat pentru prima oară cu Affleck pentru pelicula „Dispărută fără urmă”. El a lucrat și cu alți regizori în numeroase alte rânduri, printre care Joel Schumacher, pentru „Doisprezece”, „Numărul 23”, „Veronica Guerin” și „Cabina telefonică”; Tony Scott, pentru „De neoprit”, „S-a furat un tren 123”, „Dincolo de trecut”, „Domino”, „Pus pe jar”, „Spioni de elită” și „Inamicul statului”, și Ridley Scott, pentru „Prometheus” și „Regatul cerului”.

Gregson-Williams a mai contribuit și la filmele „Prințul Persiei: Nisipurile timpului”, în regia lui Mike Newell; „X-Men de la Origini: Wolverine”; „Cowboys & Extratereștri”, în regia lui Jon Favreau; „Hacker”, în regia lui Michael Mann; „Cronicile din Narnia: Prințul Caspian” și „Domnul Pip”, ambele în regia lui Andrew Adamson; „Bridget Jones: La limita rațiunii”, în regia lui Beeban Kidron; „Marea cursă de Crăciun” și „Evadare din coteț”, marca Aardman; documentarul unic „O zi din viață”; „Total Recall. Memorie programată”, în regia lui Len Wiseman; „Scrisori din închisoare” și „Crimă în Copenhaga”, ambele în regia lui Nille August; „Ucigași de schimb”, în regia lui Antoine Fuqua”, și „Furnicuțe”, primul film de animație generat pe calculator, marca Dreamworks.

Gregson-Williams a compus coloanele sonore pentru trei jocuri din franciza de succes „Metal Gear Solid”, marca Konami, și recent s-a ocupat de muzica pentru „Call of Duty”, marca Activision, care a devenit cel mai vândut joc video din 2014 și i-a adus compozitorului numeroase premii.

Născut în Anglia într-o familie cu înclinații muzicale, Gregson-Williams a primit o bursă la Colegiul St. John, Cambridge, la vârsta de șapte ani, iar ulterior a obținut un loc mult râvnit la Școala de Muzică și Teatru Guildhall din Londra, din partea căreia a primit recent un titlu onorific. Gregson-Williams și-a îndreptat apoi atenția spre învățământ, el fiind la început profesor în școli din Anglia, iar ulterior în Alexandria, Egipt. Și-a început cariera în industria de film fiind asistentul compozitorului Richard Harvey, iar apoi orchestratorul și aranjorul lui Stanley Myers, compunând primele sale coloane sonore pentru regizorul Nicolas Roeg. Colaborarea sa ulterioară cu compozitorul Hans Zimmer, care i-a devenit și prieten, l-a ajutat pe Gregson-Williams să devină compozitorul unor filme precum „Fortăreața”, „Armageddon – Sfârșitul lumii?” și „Prințul Egiptului”, și să-și lanseze astfel cariera la Hollywood. El este și un mentor permanent și valoros al Composers Lab din cadrul Sundance, unde lucrează direct cu tot felul de compozitori talentați aflați în ascensiune. Gregson-Williams are cinci copii și locuiește în Los Angeles din 1995.

Live by Night

Mai multe imagini »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole pe subiecte similare

  • Argo
  • Regizat de Ben Affleck, care deţine şi rolul principal, excepţionalul film "Argo", o docudramă după...
  • The Accountant: Cifre periculoase
  • Câştigătorul Premiului Oscar ("Argo"), Ben Affleck joacă rolul principal în filmul "The Accountant: Cifre periculoase",...
  • Mic dejun la Tiffany
  • A apărut pe DVD minunatul film "Mic dejun la Tiffany" ("Breakfast at Tiffany's"), ecranizarea din...
  • Sabrina
  • A apărut pe DVD „Sabrina”, un film clasic, fermecător, plin de umor şi de vedete...
  • Brigada sinucigaşilor
  • De vineri, 5 august 2016, filmul "Brigada sinucigaşilor" ("Suicide Squad") poate fi vizionat în premieră...
  • Collateral Beauty: A doua şansă
  • În regia lui David Frankel, laureat al premiului Oscar, filmul "Collateral Beauty: A doua șansă"...
  • Parisul zgomotos
  • A apărut pe DVD comedia clasică, realizată în 1964, "Parisul zgomotos" ("Paris - When It...
  • Mame bune şi nebune
  • Scenariştii filmului „Marea Mahmureală” aduc pe marile ecrane, din 29 iulie 2016, comedia nonconformistă „Mame...
  • Elizabeth
  • A apărut pe DVD extraordinara dramă istorică "Elizabeth", apărută în 1998. Filmul, cunoscut şi sub...
  • Rock pentru totdeauna
  • Reputatul regizor Adam Shankman (care a realizat şi "Hairspray") aduce pe marile ecrane filmul "Rock...


Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook