6 aprilie 2012

La pescuit în deşert

În regia lui Lasse Hallstrom şi având o distribuţie de excepţie formată din Ewan McGregor, Emily Blunt, Kristin Scott Thomas şi Amr Waked, comedia „La pescuit în deşert” („Salmon Fishing in the Yemen”) ppate fi vizionată pe marile ecrane din România începând de vineri, 6 aprilie 2012, în cinematografele bucureştene: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall, CinemaPRO, Movieplex, Cinema City Cotroceni şi Sun Plaza, Grand Cinema Digiplex, The Light Cinema, Cityplex şi Glendale Studio, precum şi în ţară, la Hollywood Multiplex Lotus Oradea, Cortina Cinema Digiplex Oradea, la Cityplex Constanta şi Brasov, la Odeon Cineplex Cluj Napoca şi în reţeaua Cinema City din Arad, Bacău, Brăila, Cluj Napoca, Târgu Mureş şi Piteşti.



„La pescuit în deşert” este o fabulă contemporană, plină de romantism, despre Dr. Alfred Jones, Fred (interpretat de Ewan McGregor), un om de ştiință introvertit, angajat al Guvernului Britanic, în cadrul Departamentului de Pescuit şi Agricultură. Fred are o slujbă anostă şi o căsnicie şubredă, dar întreaga sa lume este dată peste cap atunci când se lasă atras de planul șeicului din Yemen (interpretat de Amr Waked), un tip obsedat de pescuit, care visează să obţină imposibilul şi anume să introducă somon în văile aproape secate ale Yemenului.

Din dorinţa de a aduce şi veşti bune din această zonă, guvernul britanic, aflând de planul șeicului, preia ideea prin intermediul purtătorului de cuvânt al primului ministru, Patricia Maxwell (interpretată de Kristin Scott Thomas). Este o veste de bun augur, care va îndepărta atenţia opiniei publice de la ultimele erori ale guvernului. Ea îl numește pe Fred la conducerea proiectului, ceea îl nemulțumește nespus pe acesta. Pentru un om de știință rațional și destul de inflexibil cum este Fred, ideea de a introduce somoni în Yemen este o dovadă incontestabilă de nebunie.

Cu toate acestea, Fred se lasă cucerit de carismaticul șeic și de viziunea lui mistică asupra lumii, începând totodată să se îndrăgostească de reprezentanta acestuia, Harriet Chetwode-Talbot (interpretată de Emily Blunt), o frumoasă și şarmantă englezoaică ce i se alătură în călătoria în Yemen. Atunci când Fred încearcă să o ajute pe Harriet să-și rezolve problemele din viața ei, el ajunge chiar să renunțe la cinismul său caracteristic. Cu ajutorul lui Harriet Fred reușește să facă față provocării excentrice a șeicului și pornește într-o călătorie a descoperirii de sine și a unei dragoste târzii.

De la carte la film

„Salmon Fishing in the Yemen”, romanul de debut al scriitorului Paul Torday, lansat în 2006, i-a încântat pe critici cu amestecul de comedie, dramă, poveste de dragoste și satiră politică. Un critic literar a spus despre roman: ”Dacă îți imaginezi serialul La Birou (The Office), combinat cu Da, domnule ministru (Yes, Minister) s-ar putea să-ți faci o idee despre cât de amuzantă este această carte.” Atunci când producătorul Paul Webster a citit romanul, a știut că putea fi transformat în film.

”Mi-am dat seama imediat ce am citit cartea că ar ieși un film bun”, spune Paul Webster. Mi-a plăcut excentricitatea tipic englezească și amestecul dintre o poveste de dragoste, genul fantasy aproape și satira politică. Am fost impresionat și de îndrăzneala scriiturii.”

Filmul spune povestea lui Fred Jones (interpretat de Ewan McGregor), un om de știintă specializat în piscicultură care are o căsnicie lipsită de dragoste și a cărui lume este complet bulversată atunci când este însărcinat să supervizeze un proiect despre care el crede că este de-a dreptul ridicol: introducerea somonilor în aridele văi ale Yemenului. Cel din spatele acestei nebunii este însuși șeicul Yemenului (interpretat de Amr Waked), care este pasionat de pescuitul sportiv pe care îl practică pe proprietatea sa din Scoția și care crede că poate să-și ducă hobby-ul înapoi acasă, sperând ca acest lucru să aducă liniște și pace într-un teritoriu zdruncinat de conflicte interne.

Atunci când Patricia Maxwell (interpretată de Kristin Scott Thomas) purtătorul de cuvânt al primului ministru află de planul șeicului, ea profită de oportunitatea de a exploata acestă poveste interesantă și de bun augur, reușind totodată să îndepărteze atenția publică de la recentele eșecuri ale guvernului. Presiunea este mare, astfel că, pentru a asigura succesul acestui plan, Maxwell îl numește pe Fred la conducerea proiectului, el fiind ajutat de Harriet (interpretată de Emily Blunt), energica reprezentantă a șeicului. Pe parcursul călătoriei lui Fred, intransigența acestuia începe să dispară; el este de-a dreptul fermecat de persoana șeicului și începe să cedeze în fața planului său, deschizându-se în același timp și față de atrăgătoarea Harriet. Așa cum se întâmplă cu multe romane de debut, există numeroase asemănări între personajul principal și autor.

”Când am luat prânzul cu Paul Torday care venise tocmai din Northumberland după o călătorie de o zi cu trenul, mi s-a părut că cel care intra pe ușă era chiar Fred Jones” mai spune Webster. ”Acela a fost momentul decisiv pentru mine; mi-am dat seama că el a reușit să ia o viziune foarte personală a unui om, această poveste tipic englezească și să o împărtășească lumii întregi. Cred că acesta este lucru la care ne pricepem cel mai bine în această țară”.

În ciuda optimismului lui Webster, sarcina de a transforma cartea într-un film a fost o adevărată provocare. Romanul lui Torday este compus în întregime din scrisori, memo-uri și emailuri, ceea ce a făcut munca de adaptare pentru ecran să fie una demnă de Hercule. Astfel că Webster a aplelat la Simon Beaufoy, scenaristul care a lucrat și la „Vagabondul milionar” și „Gol pușcă”.

”Simon a fost alegerea perfectă pentru a scrie scenariul pentru că povestea aceasta poate fi introdusă în aceeași categorie cu cea din Gol pușcă, iar Simon este expert în comedie și se pricepe de minune să adapteze povești pentru marele ecran ”, spune Webster.

”Principala lui provocare a fost să unească satira politică cu comedia romantică și cu povestea călătoriei lui Fred și Harriet. Satira nu prea se potrivește cu filmul, ea este la locul ei în cărți sau pe scenă sau poate în emisiunile de televiziune.”

Așadar, în timp ce esența firului politic al romanului rămâne intactă, situațiile și circumstanțele din film nu sunt la fel de strâns legate de evenimente și personaje politice reale. ”Pe măsură ce lucrau la scenariu, au decis să nu includă subiectele politice și satira, pentru că acestea sunt legate de un anumit moment și nu ar fi supraviețuit foarte mult ” explică regizorul filmului Lasse Hallström. ”S-au hotărât să evite subiectele foarte specifice și să-l facă mai accesibil pentru orice public, din orice perioadă.”

Într-adevăr, Hallstrom consideră că scenariul lui Beaufoy este unul dintre cele mai bune scenarii pe care le-a citit ”în mulți, mulți ani”. El adaugă ”are un simt al umorului tipic englezesc pe care nu îl întâlnești în Statele Unite. Mi-a plăcut tonul, umorul și amplitudinea. Este o călătorie emoționantă, burlescă, ca o fabulă, care trece de la emoții și relații reale la elemente mai bizare, iar această combinație mi se pare foarte interesantă. Rezonez cu simțul umorului pe care îl au europenii, și este o onoare să-l am pe Simon Beaufoy ca scenarist. Îmi place foarte mult cum scrie.”

Actrița Emily Blunt, care o joacă pe Harriet, a fost la fel de entuziasmată de scenariu. ”Mi-a plăcut la nebunie! Are farmec și e scris într-un mod inteligent, reușind să surprindă cu adevărat felul în care oamenii își vorbesc, ceea ce este un lucru admirabil pentru că, de cele mai multe ori, lucrurile sunt redate clișeistic, mai ales atunci când este vorba despre o poveste de iubire sau despre relația dintre doi oameni”.

Atunci când părinții tinerei actrițe au auzit că i s-a oferit un rol în acest film, au încălcat tradiția și au pus mâna pe telefon. ”A fost singura dată când m-au sunat și mi-au spus Trebuie să faci filmul ăsta! Cartea este preferata lor și este foarte specială” își amintește Blunt. ”Scenariul are o altă tonalitate decât cartea, iar personajele sunt probabil ceva mai pline de culoare în scenariu. Elementele politice au fost păstrate, dar nu mai sunt atât de detaliate.”

Kristin Scott Thomas, actrița nominalizată la Oscar care joacă rolul experimentatei și persuasivei Patricia Maxwell, este de acord. ”Am citit cartea acum mult timp și m-a făcut să râd cu lacrimi”, spunea ea. ”Dar scenariul este scris într-un mod complet diferit. În primul rând, în carte, personajul meu este bărbat, romanul fiind mult mai politic. Esenta acestuia a fost însă păstrată și scenariul este de asemenea teribil de amuzant.”

Umorul care impregnează întregul scenariu a fost ce l-a impresionat și pe actorul principal, Ewan McGregor. ”Mi-a plăcut tonul întregului scenariu”, spune el. ”Mi s-a părut foarte interesant. Lucrurile devin din ce în ce mai specifice pe măsură ce se desfășoară acțiunea. De asemenea, nu mi s-a părut a fi unul dintre acele filme britanice cu care am fost obișnuiți. Comedia este mai deosebită și asta mi-a plăcut foarte tare. ”

Înotând în amonte: credinţă şi fabulă

Așa cum sugerează și titlul, „La pescuit în deşert” este o poveste despre cum să crezi în imposibil. Pentru șeicul Yemenului, somonul este o creatură mistică, iar migrația acestora din ocean în amontele râurilor este o alegorie pentru călătoria umană către împlinirea personală. Pe măsură ce se desfășoară povestea, modul de gândire al șeicului îl impresionează pe Fred care începe să creadă că imposibilul poate deveni posibil. În același timp el descoperă dragostea, pentru prima dată în viață.

”Este despre credință. La început, Fred nu crede în nimic”, explică Ewan. ”El este un tip cu simț practic. Fred este om de știință, specializat în piscicultură, este introvertit și își reprimă sentimentele. Este specialist în biologie marină și nu face nimic altceva decât să experimenteze pe pești toată ziua. Este căsătorit, dar căsnicia lui este foarte nefericită. Soția lui spune că ei au ceea ce s-ar putea numi o căsnicie funcțională, iar scenele care îi arată pe cei doi sunt destul de triste.”

Ewan McGregor continuă spunând că ”prin intermediul șeicului, Fred o cunoaște pe Harriet, interpretată de Emily Blunt, de care se îndrăgostește. Atât întâlnirea cu șeicul, cât și cea cu Harriet îl readuc la viață pe Fred, care încearcă o renaștere spirituală, deși nu mă refer la una de tip religios. Pur și simplu el începe să creadă în ceva – că peștii vor înota în răurile din Yemen, de exemplu. Călătoria lui este impresionantă, punctul de început și cel din final sunt complet diferite, iar pentru un actor aceasta este o experiență interesantă.”

La baza poveștii se află relația dintre Fred și Harriet. ”Ei sunt un cuplu ciudat și se îndrăgostesc unul de celălalt în ciuda circumstanțelor neobișnuite în care se întâlnesc”, spune Blunt. ”De fapt, personajul interpretat de mine are un iubit pe care tocmai l-a cunoscut și de care s-a îndrăgostit foarte repede. Acesta este trimis în Afganistan și este dat dispărut, așa că nu apare aproape deloc în film, și nu stă în calea lui Fred și a lui Harriet. ”

Șeicul, interpretat de cunoscutul actor egiptean Amr Waked, este o persoană foarte specială, un bărbat înțelept și agil, al cărui univers Islamic este unul mai degrabă mistic decât dușmănos. El dă savoare poveștii prin tonul său pilduitor.

”Este un scenariu foarte inteligent; este dificil să prezici modul în care se vor desfășura evenimentele, spune Waked. ”Toate presupunerile tale sunt infirmate. Asta e un lucru foarte bun, mai ales într-o industrie unde poveștile sunt repetate la nesfârșit. A fost extraordinar să joc rolul șeicului.”

”El vede pescuitul de somoni ca o metaforă a căutării lui Dumnezeu. Faptul că peștii înoată împotriva curentului se aseamănă cu călătoria omului înspre Dumnezeu. Un adevărat credincios este acela care persistă și dacă persistă este răsplătit într-un fel sau altul. Este o poveste foarte nuanțată.”

Pentru a pune laolaltă toate piesele și pentru a putea lega toate elementele diferite ale poveștii, producătorii au avut nevoie de un regizor care să poată aprecia toate aceste subtilități și nuanțe. Producătorul Paul Webster spune că nu i-a venit să creadă ce noroc a avut când regizorul suedez Lasse Hallström a întrebat dacă ar putea să regizeze el filmul. ”A fost o algere fantastică”, afirmă Paul Webster. ”Am fost foarte norocoși că Lasse a citit scenariul chiar în perioada în care noi eram în căutare de regizor și m-a sunat din senin să-mi spună ce mult i-a plăcut.”

”Unul dintre filmele mele preferate este Viața mea de câine (My Life As A Dog) și sunt și un mare fan al lui Necazurile lui Gilbert Grape; așa că, alături de admirația mea pentru Legile pământului și Știri de acasă am știut că aveam omul potrivit, un tip sensibil, care știe să comunice cu actorii și care are o atitudine relaxată vizavi de munca de producere a unui film, ceea ce încurajează creativitatea celor implicați.”

Hallstrom spune că i s-a părut că filmul se potrivește propriei sale sensibilități. ”Sunt atât de multe posibilități de a aborda această poveste; acesta este principalul avantaj”, spune regizorul. ”Este amplu, și este greu să-l definești strict; vorbește despre viața reală, înfățișează personajele realist și dacă vrei să fii fidel realității, trebuie să folosești atât elemente dramatice, cât și comice. Filmul nu este tocmai o dramă-comedie, ci este mai degrabă o combinație de poveste de dragoste, fabulă, dramă și comedie.”

Regizorul suedez a mai regizat comedii – în 2006 el a regizat „Casanova” și a mai lucrat ca producător de comedii de televiziune, la începutul carierei sale. ”Atunci când am început să lucrez în televiziune ca producător, în 1966, am făcut mai întâi comedii scurte, așa că sunt obișnuit cu comedia”. El își amintește amuzat că ”atunci când le-am spus să vreau să fac comedie, mi-au spus că a pune comedie și Suedia în aceeași propoziție este o contradicție de termeni. Dar eu aș compara acest film mai degrabă cu Ciocolată cu dragoste, pentru că are multe note particulare.”

”Din multe puncte de vedere filmul este și despre întâlnirea dintre două lumi: Orientul și Occidentul”, continuă Hallstrom ”și despre cum ne putem înțelege. Unul dintre efectele minunate pe care acest film le-a avut asupra mea a fost că m-a ajutat să înțeleg, chiar dacă poate doar într-o mică măsură, relaționarea, acceptarea dintre cultura Orientului și cea a Occidentului. În lumea în care trăim, acesta este un lucru important.”

La pescuit de actori: o captură de excepţie

În romanul lui Torday, personajul lui Fred este un bărbat de vârstă mijlocie, dar producătorul Paul Webster a dorit să aibă un tip mai tânăr în film, și l-a dorit pe Ewan McGregor pentru a juca rolul principal. ”Chiar și în scenariu Fred era un tip mai în vârstă, dar noi țineam morțiș ca Ewan să joace acest rol”, spune el. ”Ewan cu siguranță nu este bătrân, dar este un actor cu experiență. Eu cred că acum el se transformă dintr-un star de Hollywood într-un actor mai matur, mai adânc, ceea ce este foarte interesant. ”

”Cred că el ar putea deveni un fel de Harrison Ford. Are toate calitățile necesare: masculinitate, farmec, frumusețe. Este un actor extraordinar, care se descurcă de minune și în drame, și în comedii și cred că acest rol este unul dintre cele mai bune pe care le-a făcut vreodată.”

Co-producătoarea Nicky Kentish-Barnes este de acord. ”Fred este foarte retras, dar este de-a dreptul fermecător pe alocuri. Rolul i se potrivește de minune lui Ewan”. McGrgor și-a adus contribuția la conturarea personajului și s-a distrat încercând să găsească vocea personajului său. ”Tonul vocii mele este puțin prea relaxat pentru Fred”, spune actorul, ”așa că am încercat să-l fac să pară mai încordat, și este distractiv să imiți accentul acela scoțian din zona Endinburgh”.

Pentru a juca alături de personajul refractar al lui McGrecor, producătorii și-au dorit o actriță tânără și vivace, care să se simtă bine atât într-o dramă, cât și într-o comedie. ”A fost ușor să o alegem pe Emily Blunt”, spune Webster ”ea se potrivește perfect rolului lui Harriet care trebuie să fie puțin mai tânără decât Fred, iar comedia este ceva foarte natural pentru Emily. Pe parcursul filmărilor a râs și a făcut mereu glume.. Era aproape imposibil să o oprești.”

”Ea joacă rolul fetei de modă veche, dar face acest în lucru într-o manieră proprie, așa cum ar face orice actor bun. A dezvoltat ce era scris în scenariu și a făcut din Harriet un personaj mai relaxat și mai boem decât ne dorisem inițial. Dar tocmai acest lucru face povestea mai bună. Emily este un adevărat star și contribuția ei este evidentă. Starurile de cinema nu se confundă în totalitate cu personajul lor; adesea ele ies în evidență, și asta face și Emily.”

Tocmai această atitudine pozitivă este ceea ce îl atrage pe Fred la Harriet. ”Ea este foarte expansivă și interesată de toate lucrurile, fiind exact opusul lui Fred care este rigid și plictisit”, spune Blunt. ”Cred că Harriet vede Yemenul ca un loc magic. Acesta este complet diferit de ceea ce cunosc ei și îi face pe protagoniști să își asume riscuri, să se avânte în necunoscut. Se lasă atrași de farmecul de a se afla într-un loc unic, lucrând la un proiect insolit.”

Pentru rolul șefului lui Harriet, șeicul obsedat de pescuit, Webster a vrut un actor arab. ”Inițial nu am vrut să apelăm la lista de actori de la Hollywood, dar s-a dovedit că foarte puțini dintre actorii arabi mai în vârstă au jucat în limba engleză, iar personajul nostru trebuia să aibă o engleză perfectă. De asemenea, stilul arab de a juca este destul de teatral, deci să găsim persoana perfectă a fost o provocare. Așa că am început să ne uităm la actorii mai tineri.”

Și l-au ales pe unul dintre cele mai în vogă staruri ale Egiptului, Amr Waked. ”Amr este o vedetă în Egipt și, odată ajuns aici, s-a trezit direct în mijlocul acțiunii și s-a descurcat de minune”, spune co-producătoarea Nicky Kentish-Barnes. Într-adevăr, producătorii au realizat că mulți dintre oamenii de afaceri arabi care fac investiții în Occident sunt de fapt destul de tineri. Șeicul Mansour, care deține Manchester City, este un tip tânăr, așa că ne-am decis că ar trebui să ne gândim la cineva ca el”, adaugă Webster. Webster spune că l-a ales pentru rol pe ”George Clooney al Orientului Mijlociu”.

Obișnuit cu producțiile în limba engleză, printre care se numără și thrillerul hollywoodian Syriana (2005), Waked a profitat de ocazia de a-l juca pe șeicul Yemenului. ”Este unul dintre rolurile cu arabi simpatici”, spune el, ”spre deosebire de rolul de terorist pe care l-am jucat în Syriana. Majoritatea rolurilor care ți se oferă sunt de tipul ăla. Nu prea găsești roluri ca acesta, poate o dată la câțiva ani, dacă ai noroc. ”

Webster spune că unul dintre principalele obiective ale echipei a fost acela de a menține acuratețea elementelor arabe: ”toate acele roluri au fost jucate de actori arabi, și chiar de yemeniți, dacă s-a putut”. De exemplu, figuranții din scenele filmate în Scoția, care formează anturajul de aici al șeicului, au fost aleși dintre locuitorii de origine yemenită din Marea Britanie.

Un rol, de asemenea, important este cel al femeii hotărâte să se asigure că planul șeicului este dus la bun sfârșit, Patricia Maxwell, iar Webster a fost încântat să poată lucra cu o actriță atât de talentată ca Kristin Scott Thomas. ”Personajul meu este purtătorul de cuvânt al primului ministru, cea care își dorește foarte mult ca acest plan să funcționeze ”, spune Thomas.

”Ea este din echipa celor care iau deciziile, este agresivă și destul de neplăcută ca persoană. A fost interesant să joc acest rol, dar în același timp nu e prea plăcut să joci o persoană care pare să nu aibă niciun fel de trăsături bune. Oamenii care lucrează în comunicare încearcă, și de cele mai multe ori reușesc, să fie de partea tuturor, ceea ce face și ea, dar este de-a dreptul înspăimântătoare. Femeia aceasta nu are niciun pic de grație”.

Webster crede că rolul Patriciei Maxwell este o provocare dar, într-un fel, setează tonul întregii povești. ”Cred că provocarea pentru Kristin a fost mult mai mare pentru că acest personaj nu interacționează cu nimeni altcineva, nici măcar atunci când este înconjurată de alți oameni”, spune el. ”În principiu, ea nu acordă atenție celorlalți. Ea se gândește mereu la următorul email, text, mesaj ce trebuie transmis. Este mereu pe fugă, mereu implicată într-o mulțime de acțiuni. Este vorba despre obsesia societății moderne mai degrabă pentru mijloacele de comunicație, decât de interesul pentru comunicare în sine.”

Locurile de filmare

Povestea se desfășoară în trei zone diferite – în Londra, pe platourile muntoase din Scoția și în văile Yemenului – și cum în Yemen nu se putea filma, Webster a căutat locuri potrivite în Iordania și Maroc, alegându-l în final pe cel din urmă, mai precis regiunea din jurul Ouarzazate, pentru că este mai muntoasă și ”mai potrivită pentru film”.

Webster explică: ”nu ar trebui să lucrezi cu copii sau cu animale, iar la acestea eu aș adăuga și apa. Și bineînțeles că noi am avut de-a face cu multă apă… În Scoția nu am avut probleme, apa s-a purtat admirabil acolo.”

Problemele cu apa au apărut în Maroc. Producătorul povestește: ”Prima problemă: ploi nemaivăzute în Munții Atlas care au dus la inundații care ne-au măturat platoul de filmare pe care l-am reconstruit numai pentru a fi luat din nou de ape. Din fericire, indundațiile se petreceau numai în mijlocul nopții astfel că pagubele nu au fost prea însemnate, dar cu șapte zile înainte ca actorii să sosească în Maroc pentru filmări, platoul a fost iar distrus de un val înalt de trei metri.”

Când, în cele din urmă, totul era pregătit pentru începerea filmărilor, nu am mai avut apă deloc. ”Am avut parte de atâta apă, cu inundațiile alea, dar nu era apa care ne trebuia nouă și nici la momentul potrivit. Pur și simplu a distrus totul în cale și nu am mai avut timp să facem săpături, pentru a da de apă. În film există o scenă în care Fred și Harriet fac baie în rău. De fapt ei stăteau cam în jumătate de metru de apă, pentru că numai atât am putut obține!”

Povestea începe în Londra, iar Hallstrom a ales să filmeze într-o suburbie din Hampstead ”o stradă cu case din epoca victoriană, identice, cu garduri vii tunse perfect”, așa cum povestește Webster. ”A fost exact ceea ce ne-am dorit, acel sentiment de repetare, de închisoare ordonată și confortabilă”. Pe de altă parte, locul de muncă al lui Fred, birourile Departamentului de Pescuit și Agricultură sunt ”un loc foarte gri”. Pentru a accentua contrastul cu locul unde lucrează Harriet, pentru acesta din urmă am ales să filmăm în clădirea Blue Fin, o clădire fabuloasă din Southwark, din oțel și sticlă, cu o priveliște care-ți taie respirația. Este un loc foarte frumos, e o plăcere să lucrezi acolo, iar contrastul dintre acest loc și strâmtul și mizerabilul birou unde lucrează Fred este izbitor”, mai spune Webster.

Pentru scenele de pe proprietatea șeicului, producătorii au ales să filmeze pe platourile muntoase din Scoția, în satul Arrochar din zona Argyll. ”Lumea închisă a lui Fred se deschide atunci când el ajunge în Scoția”, spune Webster. ”Zona în care am filmat acolo era uluitoare și deși îți dai seama că ai ales locul pentru frumusețea lui și pentru atracția pe care o va avea asupra publicului, petreci foarte mult timp pentru a ajunge în aceste locuri. Distanțele între localități sunt foarte mari în Scoția. Cred că a fost mai obositor în Scoția decât în Maroc.”

Distribuţia

Ewan McGregor (care îl interpretează pe Dr. Alfred Jones) este cunoscut pentru gama mare de personaje jucate. De la rolul care l-a consacrat, cel al dependentului de heroină Mark Renton din „Trainspotting” al lui Irvine Welsh, la legendarul Obi-Wan Kenobi din „Războiul Stelelor: Episodul 1”, la rolul Christian, alături de Nicole Kidman în musicalul premiat cu Oscar și BAFTA „Moulin Rouge” regizat de Baz Luhrmann, McGregor a dovedit iar și iar că este un actor talentat.

Ultimul film al lui McGregor a fost acela în care a jucat rolul respectabilului scriitor angajat să scrie memoriile controversatului prim-ministrul britanic Adam Lang (Pierce Brosnan) în filmul lui Roman Polanski, „Marioneta”. A jucat de asemenea rolul lui Phillip Moris, alături de Jim Carey în „Te iubesc, Phillip Moris”. În 2011 a putut fi văzut și în fimul lui Steven Soderburgh „Haywire: Lupta pentru supraviețuire”, alături de Christopher Plummer.

În prezent filmează la „Jack the Giant Killer”, o poveste modernă a binecunoscutei „Jack și vrejul de fasole”. De curând a încheiat filmările la „The Impossible” (2012), alături de Naomi Watts, o dramă inspirată de tragedia tsunamiului din 2004 din Oceanul Indian.

Ewan McGregor a jucat rolul Alex Law în filmul „Triunghiul morții”, premiat cu premiul Alexander Korda pentru cel mai bun film al anului la premiile BAFTA din anul 1994. „Triunghiul morții” a primit premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de Film Dinard (1994). Interpretarea lui McGregor i-a adus premiul Hitchcock D’Argent pentru cel mai bun actor și o nominalizare la categoria cel mai bun actor la premiile BAFTA Scotland și a reprezentat începutul unei colaborări de succes cu regizorul Danny Boyle. McGregor l-a interpretat apoi pe traficantul de droguri Dean Raymond, alături de Catherine Zeta-Jones, aflată pe atunci la început de carieră și apoi a jucat în filmul de artă Cartea de căpătâi, regizat de Peter Greenaway.

A avut din nou ocazia să lucreze cu regizorul Danny Boyle pentru filmul „O viață mai puțin obișnuită”, cu Cameron Diaz, un rol care i-a adus premiul pentru Cel Mai Bun Actor la ediția din 1997 a Premiilor Empire Movie Awards. Tot în anul 1997, McGregor a primit un premiu Emmy pentru rolul său ca invitat în serialul „Spitalul de urgență”. A jucat și alături de Michael Stipe în „Velvet Goldmine”, iar apoi a făcut un rol excelent interpretându-l pe Nick Leeson și spectaculoasa sa decădere în „Escrocherii financiare”, alături de Anna Frie. A făcut din nou echipă cu regizorul Mark Herman în „Vânătorul de vedete”, câștigător al unui premiu Golden Globe, unde a apărut alături de Jane Horrocks și Michael Caine.

Lista filmelor în care a jucat actorul include: „Jos cu dragostea” (2002), cu Renee Zellweger; „Peștele cel Mare”, al lui Tim Burton (2003), cu Albert Finney, Billy Crudup, Alison Lohman, Jessica Lange și Danny DeVito; thrillerul regizat de Marc Forster „Rămâi cu noi”, împreună cu Naomi Watts și Ryan Gosling; „Insula”, regizat de Michael Bay (2005), alături de Scarlett Johanssen, Djimon Hounsou și Steve Buscemi; filmul de animație „Roboțo” (regizat de Chris Wedge) și „Valiant” (regizat de Gary Chapman), „Scene de viață sexuală” (regizat de Edward Blum), „Domnișoara Potter” (regizat de Chris Noonan), „Visul Casandrei” al lui Woody Allen (2008), „Incendiar”, „Turistul”, „Înger și demon” și „Amelia”. El a mai jucat și în filmul lui Ridley Scott „Elicopter la pământ” și a continuat cu „Young Adam” cu Peter Mullan și Tilda Swinton, pentru care a primit o nominalizare la London Film Critics Circle Awards.

Emily Blunt (care o interpretează pe Harriet) a intrat în atenția publicului datorită rolului din multi-premiatul film britanic „Dragoste de-o vară”. În această peliculă, filmată în vara anului 2003, Emily joacă rolul misterioasei, privilegiatei Tamsin, care devine obsesia unui localnice. Pentru această amețitoare poveste de dragoste regizată de Pawel Pawlikowski, Emily a câștigat premiul pentru debut în 2004 la Premiile Evening Standard Film, și a fost nominalizată la aceeași categorie la Premiile British Independent Film.

În 2004 Emilly a jucat în „Fiica lui Gideon”, care a avut un real succes în rândul criticilor, alături de Bill Nighy și Miranda Richardson. Aici Emily joacă rolul Natashei, fata cu probleme a unui om de afaceri care pare să fie mai interesat de carieră și de noua sa iubită decât de fiica sa. Acțiunea filmului regizat de Stephen Poliakoff are loc în anul 1997, pe fundalul victoriei partidului Laburist și a morții prințesei Diana. Pentru acest rol Emily a câștigat un premiu Globul de Aur pentru cea mai buna Actrița în Rol Secundar într-un film de televiziune la ediția din 2007 a premiilor.

În 2005, Emily a zburat la New York pentru a începe filmările la „Diavolul se îmbracă de la Prada”, o adaptare după popularul roman al lui Lauren Weisberger. Emily joacă rolul nevroticei Emily Charlton, asistenta la Runway Magazine, care este mai mereu în pragul depresiei. Filmul regizat de David Frankel din a cărui distribuție fac parte Anne Hathaway, Meryl Streep și Stanley Tucci, a avut încasări de peste 125 millione de dolari în SUA.

Emily a fost nominalizată la premiile Teen Choice Awards 2006 pentru rolul său din „Diavolul se îmbracă de la Prada” și a primit premiul Breakthrough Award la ediția din 2006 a Movieline Young Hollywood Awards. Pentru acest rol, actrița a fost nominalizată și la Globurile de Aur și premiile BAFTA la categoria Cea mai buna Actrită în Rol Secundar. Filmul a fost lansat în Marea Britanie și pe plan internațional în 2006 și a avut încasări de peste 320 million de dolari în lumea întreagă. Emily a primit și o nominalizare la categoria Star în devenire la ediția din 2007 a premiilor BAFTA.

In august 2006, Emily a început filmările la „Marele Buck Howard”. Scris și regizat de Sean McGinly, filmul îi mai are în distribuție pe Tom Hanks, John Malkovich și Colin Hanks, iar Emily joacă rolul lui Valerie, o jurnalistă care este angajată de un magician fără noroc pentru a-i salva cariera. Flimul a avut premiera la Festivalul de Film Sundance în 2008 și a fost lansat în SUA în 2009. Următorul film pe lista lui Emily a fost „Dan in Real Life”, cu Steve Carell, Juliette Binoche și Dane Cook. Acesta s-a lansat în SUA în octommbrie 2007 și în Marea Britanie în ianuarie 2008.
După aceea a urmat „Cercul literar Jane Austen”, unde Emily joacă alături de Maria Bello, Frances McDormand, Kevin Zegers și Hugh Dancy rolul unei profesoare nefericite care visează la mult mai multe decât i-a oferit destinul.

Următoarele două luni Emily le-a petrecut în Albuquerque, New Mexico filmând „Sunshine: Afacere de familie”. Produs de aceeași echipă care a lucrat și la „Fiecare se crede normal”, filmul este regizat de Christine Jeffs și spune povestea a două surori care pun bazele unei afaceri de succes care se ocupă cu curățarea locurilor unde s-au comis crime. Printre partenerii de platou ai lui Emily se numără Amy Adams și Alan Arkin, iar acest film a fost cel de-al doilea film în care joacă Emily și care este prezentat la Festivalul de Film Sundance, în 2008. Pelicula a fost bine primită de public atunci când s-a lansat în SUA, în martie 2009. Emily a fost nominalizată la Premiile Critic’s Choice la categoria Actriță în Rol Secundar, pentru acest rol.

Spre finalul anului 2007 Emily a putut fi urmărită în filmul lui Mike Nichols „Războiul lui Charlie Wilson”, alături de Tom Hanks, Julia Roberts și Philip Seymour Hoffman. Filmul a avut premiera în SUA în decembrie 2007.
Următorul film din distribuția căruia a făcut parte și Emily a fost „Tânăra Victoria”, produs de Martin Scorsese, unde tânăra actriță o joacă pe regina Victoria în prima perioadă a vieții. Filmul este scris de Julian Fellowes și regizat de Jean-Marc Vallee. Din distribuție mai fac parte și Miranda Richardson, Jim Broadbent și Rupert Friend. Filmul a fost ales să închidă Festivalul de Film de la Toronto, ediția 2009, înainte de lansarea oficială din ianuarie 2010. Emily a fost nominalizată la categoria Cea Mai Bună Actriță la Globurile de Aur 2010 și la premiile Critic’s Choice Awards pentru rol.

În februarie 2010 Emily Blunt a putut fi văzută în mult-așteptatul thriller „Omul lup”. În acest film regizat de Joe Johnston, Emily joacă alături de Benicio del Toro și Anthony Hopkins, rolul lui Gwen Conliffe, o femeie al cărui bărbat a fost ucis de un vârcolac și care se apropie de fratele acestuia în timp ce cei doi vânează creatura care l-a ucis.

Tot în februarie 2010 Emily și-a împrumutat vocea Julietei în animația 3D „Gnomeo și Julieta”, cu James McAvoy dându-i viață lui Gnomeo. Filmul este versiunea animată a cunoscutei piese shakespeariene Romeo și Julieta, dar cu pitici de grădină. Filmul este regizat de Kelly Asbury, iar coloana sonoră poartă semnătura lui Elton John.

În decembrie 2010, Emily a jucat rolul prințesei liliputane din versiunea modernă a „Călătoriilor lui Guliver”. Aici Emily joacă alături de Jack Black și Jason Segel, iar filmul urmărește aventurile scriitorului Lemuel Gulliver, care pleacă spre Bermuda, dar se trezește pe insula Lilliput.

În martie 2011, Emily Blunt a apărut în thrillerul „Gardienii destinului”¸ regizat de George Nolfi.

În octombrie 2010, Emily Blunt a confirmat că va juca rolul feminin principal în thrillerul SF „Looper”. Povestea filmului se axează pe un grup de criminali care trimit trupurilor vicitmelor înapoi în timp. Emily joacă rolul unei mame singure care face eforturi uriașe pentru a-și proteja fiul. Din distribuție fac parte și Bruce Willis și Joseph Gordon-Levitt, iar regizor este Rian Johnson. Premiera filmului a fost amânată pentru 2012.

Emily Blunt a făcut parte și din echipa „The Muppets”. Ricky Gervais, Alan Arkin, Jack Black, Billy Crystal, Zach Galifianakis și Jean-Claude Van Damme, își împrumută și ei vocile personajelor în pelicula ce prezintă reuniunrea simpaticelor personaje care vor să pună la punct un spectacol pentru a-și salva studioul. James Bobin ocupă scaunul de regizor, iar scenariul este scris de Jason Segel și Nicholas Stoller. Filmul a fost lansat în SUA în decembrie 2011 și în februarie 2012 în Marea Britanie.

Emily Blunt a încheiat recent filmările la „Five Year Engagement”, unde joacă alături de Jason Segel, Alison Brie, Rhys Ifans și Chris Pratt. Filmul este regizat de Nicholas Stoller și scris de Nicholas și Jason Segel. Premiera va avea loc în 2012.

În septembrie 2011 Emily a început filmările la o producție semnată Dante Ariola, o comedie neagră cu Colin Firth.

Amr Waked (care îl interpretează pe Șeic) are o carieră impresionantă în Orientul Mijlociu și Europa, și a câștigat numeroase premii. În 2005 el și-a făcut debutul la Hollywood în rolul lui film Mohamed Sheikh Agiza „Syriana”, pentru care a fost recompensat cu Premiul pentru Rezultate Deosebite la Festival Internațional de Film de la Cairo. De atunci Amr Waked a trecut la roluri mai importante, precum cel in filmul de televiziune regizat de Rowan Jaffe „The Shooting of Thomas Hurndall” (2008), sau cel al lui Hussein Kamil Almajid în incredibila producție HBO „House of Saddam”.

Nu demult, actorul a terminat filmările la pelicula regizată de Ricky Tognazzi’s „The Father and The Foreigner” și la „Contagion: Pericol nevăzut” al lui Steven Soderberg. Amr Waked va apărea și în următorul film al lui Sacha Baron Cohen, „Dictatorul”.

Kristin Scott Thomas (care o interpretează pe Patricia Maxwell) este recunoscută pe plan internațional datorită talentului, eleganței și angajamentului cu care face fiecare film. Ea nu s-a speriat niciodată de provocări și a ales roluri cât mai diverse, lista de filme a actriței fiind una impresionantă, care include atât producții pentru marele ecran, cât și producții de televizune și teatru.

Kristin Scott Thomas a jucat în filmul lui Gilles Paque Brenner „Elle S’appelait Sarah” („Numele ei este Sarah”). Bazat pe bestsellerul internațional semnat de Tatiana de Rosnay, filmul împletește două povești diferite, una care se petrece în Parisul celui de-al doilea război mondial și celalaltă în present. Kristin Scott Thomas a primit o nominalizare la premiu Cesar pentru rol. Filmul a fost lansat în primăvara anului 2011. Tot în 2011 a jucat în „Crime d’amour”.

Recent poate fi văzută în „Bel Ami”, regizat de Declan Donnellan și Nick Ormerod, alături de Robert Pattinson, Uma Thurman și Christina Ricci; pe lista ei se mai află și pelicula semnată de Pawel Pawlikowski „La Femme du 5eme”, cu Ethan Hawke; „Sous ton Emprise”, regizată de Lola Doillon și filmul lui Alain Corneau „Une Femme Parfaite”.

În 2010, Scott Thomas a apărut în filmul de debut al regizorului Sam Taylor Wood „John Lennon: Începutul unei legende”. Filmul urmărește anii de adolescență ai lui John Lennon și primii săi pași spre celebritate. Kristin Scott Thomas joacă rolul mătușii lui Lennon, Mimi, alături de Aaron Johnson și Anne Marie Duff. Pentru rolul său, actrița a primit o nominalizare la categoria Cea Mai Buna Actriță în Rol Secundar la Premiile BAFTA, precum și o nominalizare la Premiile Filmului Britanic Independent. În 2010 Kristin Scott Thomas a jucat în filmul regizat de Catherine Corsini, „Ruptura”, despre o femeie pregătitiă de abandoneze totul pentru pasiune. Pentru acest rol Scott Thomas a primit o nominalizare la Premiile Cesar, pentru Cea Mai Bună Actriță.

În 2008, Scott Thomas a jucat în filmul ui Phillipe Claudel „Te iubesc de mult”, care a fost foarte bine primit de critici și pentru care actrița a primit nominalizări la Globurile de Aur, Cesar și BAFTA și a câștigat premiul pentru Cea mai Bună Actriță Europeană și premiul oferit de criticii britanici de film.

Kristin Scott Thomas a debutat pe Brodway în piesa „Pescărușul”, rol pentru care a primit numeroase critici pozitive. Revista Variety a numit-o ”fermecătoare”, iar New York Times ”excelentă”.

În anul 2001 Scott Thomas a făcut parte din echipa peliculei lui Robert Altman „Gosford Park”, film premiat cu Oscar. Din distribuția acestui film mai fac parte și Maggie Smith, Helen Mirren, Michael Gambon, Ryan Phillippe, Derek Jacobi, Alan Bates, Emily Watson și Bob Balaban. Filmul a câștigat și alte premii.

Kristin Scott Thomas a câștigat admirația publicului și a criticilor cu rolul său din capodopera lui Anthony Minghella „Pacientul englez”, unde a jucat alături de Ralph Fiennes și Juliette Binoche. Iată ce a scris Kenneth Turan espre peformanța actriței: „face un rol minunat, iar această performanță adaugă noi dimensiuni unui talent de proporții.” Pentru acest rol, actrița a fost nominalizată la Globurile de Aur, la BAFTA și la Screen Actors Guild Award.

Debutul în producțiile americane a fost reprezentat de filmul „Under a Cherry Moon”. Apoi Kristin Scott Thomas a jucat în filmul de mare success regizat Mike Newell „Patru nunți și o înmormântare”, câștigând un premiu BAFTA pentru Cea Mai bună Actriță în rol secundar. Alte roluri importante sunt cele din „Angels and Insects”, regizat de Philip Haas; „Richard III”, regizat de Richard Loncraine; „Misiune Imposibilă” al lui Brian DePalma; „Îmblânzitorul de cai”,regizat de Robert Redford; „Ironia”, al lui Sydney Pollack; „Viața ca o casă” de Irwin Winkler; „Luna amară”, Roman Polanski; „Escorta”, regizat de Paul Schrader; „Cealaltă moștenitoare”, „Secrete din trecut” și „Mă dau în vânt după cumpărături”.

Tom Mison (care îl interpretează pe Robert), câștigăror al premiului Sir John Gielgud Award in 2003, a lucrat mult în lumea filmului, în televiziune și în teatru.

Printre proiectele sale din televiziune se numără dramele “Lewis” și “Poirot”. El l-a interpretat pe domnul Bingley în mini-seria pentru telviziune “Lost in Austen” (2008).

Pe scena de teatru a jucat în „Elektra” pe scena teatrului The Young Vic, în „Hamlet” și în „Henry IV” la Theatre Royal in Bath.

În 2009, Tom Mison a jucat în scurt-metrajul „The Suicide Brothers” cu Keira Knightley și Rupert Friend. De asemenea, a scris acest film împreună cu Rupert Friend.

Tom Mison poate fi urmărit în filmul din 2006 al Roger Michell „Venus” și în rolul lui Callum din „O singură zi” al Lone Schefig.

Echipa de producţie

Paul Webster (producător) lucrează în industra filmului de peste treizeci de ani. El și-a început cariera de jos (literalmente), lucrând într-un birou de la subsolul Cinematografului Gate din Londra ca funcționar. A petrecut zece ani lucrând la prezentări și în distribuție înainte de a trece la producție, la mijlocul anilor ’80. Filmul său de lung metraj „Dream Demon” pentru Palace Pictures a fost urmat de o colaborare de cinci ani cu Working Title Films unde a produs cinci filme de lung metraj, înființând și conducând birourile din Los Angeles ale companiei. Apoi a devenit independent, producând patru filme printre care și „Dezmoșteniții din Little Odessa”, „Identitate furată” si „Legea tăcerii”, toate foarte bine primite atât de public, cât și de critici.

Întra anii 1995 si 1997, Paul a fost Director de Producție pentru Miramax Films, unde a supervizat multe filme, incepând cu „Pacientul englez”, premiat cu Oscar în 1996 pentru Cel Mai Bun Film, și terminând cu „Good Will Hunting” și „Shakespeare îndrăgostit”. ÎIn 1998 s-a alăturat echipei de la canalul de televiziune Channel 4 și a creat FilmFour Ltd, unde s-au produs peste 50 de filme de lung metraj, precum și numeroase scurt-metraje în cinci ani de existență, adunând peste 100 de premii internaționale și şase nominalizări la Oscar. Printre cele mai cunoscute titluri se numără: „Jurnal de călătorie”, „Orient în Occident”, „Ultima lovitură” și „Culmile neantului”.

Paul Webster a produs sau a supervizat numeroase filme, iar numele său este asociat cu pelicule care au câștigat peste 100 de premii, inclusiv 3 premii BAFTA pentru Cel Mai Bun Film Britanic și 8 nominalizări la Oscar.

În 2004 el a produs filmul de succes „Mândrie și prejudecată” pentru Working Title Films, cu Keira Knightley și Matthew MacFadyen. Recent, a produs pentru aceeași companie filmul „Remușcare”, care a câștigat un Glob de Aur și un premiu BAFTA pentru Cel Mai Bun Film. Pelicula este regizată de Joe Wright și îi are în distribuție pe James McAvoy și Keira Knightley.

Paul Webster li s-a alăturat lui Stephen Garrett și Jane Featherstone in 2004 pentru a inființa Kudos Pictures, o nouă divizie de film pentru Kudos Film and TV, înfloritoarea companie de producții de televiziune care se află în spatele unor seriale precum „Spionii”, „Escrocii” și „Viața pe Marte”. Primul film produs de Kudos Pictures este pelicula regizată de David Cronenberg „Eastern Promises”, scris de Steve Knight. Acesta este un thriller despre traficul de ființe umane, cu Viggo Mortensen și Naomi Watts. Filmul a fost bine primit de critici și a câștigat Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Toronto. În 2007 Paul Webster a produs pentru compania Focus Features „Domnișoara Pettigrew”, cu Frances MacDormand și Amy Adams. Acum lucrează la un film documentar de lung-metraj despre natură intitulat “The Crimson Wing” primul film ce apare sub egida Disney Nature.

In 2008 Kudos s-a unit cu Shine Pictures si New Regency. Această fuzionare a dus la pelicula „Oribilul caz al lui Albert Fish”.

În 2010 a ieșit la lumină „Brighton Rock”, cu Helen Mirren. Producătorul face acum echipă cu mai vechiul său colaborator Joe Wright și cu producătorul Guy Heeley pentru Shoobox Films. Prima producție semnată Shoebox va fi „Anna Karenina” pentru Working Title, urmată de debutul regizoral al Steve Knights „Hummingbird”, pe care Paul Webster îl va produce în parteneriat cu Shine Pictures pentru New Regency.

Lasse Hallström (regizor) este cunoscut publicului internațional pentru producții incisive și emoționante precum „Necazurile lui Gilbert Grape” și „Mitt Liv Sond Hund” („Viața mea de câine”).

Fiul unui regizor amator, Lasse Hallström s-a născut în Stockholm pe 2 iunie 1946. Și-a început cariera încă din liceu când, cu ajutorul unor prieteni, a făcut un film de scurt-metraj despre niște colegi de școală care aveau o formație de muzică.

Lasse Hallström a debutat cu drama romatică „En Kille och en tjej” („O fată și un băiat”) în 1975. Doi ani mai târziu, s-a concentrat pe cel mai bun produs de export al Suediei: „Trupa ABBA – filmul”. În continuare a regizat mai multe comedii romantice, dar abia în 1985 cu „Viața mea de câine” și-a câștigat faima pe plan internațional. Un film de artă în toată regula, această peliculă emoționantă spune povestea unui băiat care este trimis să locuiască cu niște rude atunci când mama sa, aflată pe patul de moarte, nu mai poate avea grijă de el. Filmul a primit aplauze pe plan internațional și a primit un Glob de Aur pentru Cel Mai Bun Film Străin. Lasse Hallström a primit două nominalizări la Oscar la categoria Cel Mai Bun Regizor și Cel Mai Bun Scenariu Adaptat.

După succesul înregistrat cu „Viața mea de câine”, Lasse Hallström a rămas în Suedia, unde a regizat filme pentru copii. În 1991 a plecat în SUA, unde a debutat cu „Încă o dată”, o comedie romantică cu Holly Hunter și Richard Dreyfuss, care s-a bucurat de o primire bună. Doi ani mai târziu, reputația internațională a regizorului a fost încă o dată confirmată de filmul „Necazurile lui Gilbert Grapre”. Încă o poveste despre maturitate care se desfășoară în jurul personajului principal (interpretat de Johnny Depp), un tânăr care încearcă să facă o schimbare în existența sa comună. Atât Depp cât și pe atunci necunoscutul Leonardo DiCaprio, au făcut roluri excelente, cel din urmă primind o nominalizare la Oscar și una la Globurile de Aur pentru rolul fratelui cu probleme mintale al lui Gilbert.

Apoi a regizat „Subiect de conversație” (1995), film cu care s-a reîntors la genul comediilor romantice. Regizorul a luat apoi o pauza de patru ani; când a revenit, a făcut-o cu o adaptare după John Irving, „Legea pămânrului”. Scenariul a fost scris chiar de scriitor, iar din distribuție au făcut Tobey Maguire, Charlize Theron, și Michael Caine. În anul următor Lasse Hallström a înregistrat încă un succes cu drama-comedie „Ciocolată cu dragoste”, povestea unei producătoare de dulciuri dintr-un mic orășel de provincie care își șochează vecinii pentru că își ține magazinul deschis duminica. Filmul a avut patru nominalizări la Globul de Aur și cinci nominalizări la Oscar. Lasse Hallström nu a arătat semne de oboseală şi în 2001 a regizat „Știri de acasă”, care a avut încasări foarte bune. Printre cele mai recente pelicule regizate de el se numără „Un alt început” (2005), „Casanova” (2005) și „Dragul meu John” (2010), adaptare după un roman de Nicholas Sparks, cu Channing Tatum și Amanda Seyfried, care a fost o adevărată surpriză la box-office.

Terry Stacey (director de imagine) a finalizat recent “50/50”, regizat de Jonathan Levine, cu Joseph Gordon-Levitt, Seth Rogen, Anna Kendrick și Bryce Dallas Howard.

Printre alte producții la care a mai lucrat Terry Stacey se numără și „Dragul meu John”, regizat de Lasse Hallstrom, filmul lui Greg Mottola „Adventureland”, „Aventurile lui Pecos Bill” al lui Michael Cuesta, „PS: Te iubesc” regizat de Richard LaGravenese, cu Hilary Swank; multi-premiatul „Splendoare americană”, „Prieteni cu bani” regizat de Nicole Holofcener; filmul lui Curtis Hanson „Eu cu sora mea mai mică”, „Iarna ce trece” al lui Adam Rapp, pelicula lui Tod Williams „Ușa din podea”, „Proiectul Laramie” regizat de Moises Kaufman și multe altele. Terry Stacey a filmat și şapte episoade din serialul TV regizat de Peter Berg „Ce lume minunată” și un episod din serialul „Dexter”. Filmul lui de scurt-metraj „The Hat” („Pălăria”), regizat împreună cu Julia Jordan, a fost prezentat la Festivalul de Film Sundance in 2002.

După ce a absolvit Manchester College și s-a mutat la New York, Terry Stacey a lucrat la Collective for Living Cinema, făcând filme de scurt metraj. În 1987 s-a reîntors în Anglia și a pretrecut următorii trei ani filmând documentare pentru BBC și i Channel Four. În anii 1990 a lucrat ca director de imagine pentru videoclipuri muzicale pentru artișit Rod Stewart, Toni Braxton și Dwight Yoakam.

Lisa Gunning (editor) și-a început cariera spre sfârșitul anilor 1990, editând reclame pentru compania Whitehouse. În 1998 a lucrat la un film de scurt metraj marca Comic Relief împreună cu regizorul Anthony Minghella, acesta fiind punctul de pornire al unei colaborări îndelungate. Apoi ea a lucrat la primul film de lung metraj regizat de Minghella, „Idilă prin efracție”. Pe lângă colaborarea cu John Madden la thrillerul regizat de acesta „Killshot: Ținte sigure” (2008), Lisa Gunning a lucrat și cu Sam Taylor-Wood, la filmul ei de scurt metraj „Love You More”, care a fost premiat cu BAFTA, și la primul ei film de lung-metraj „Omul de nicăieri”, care a primit numeroase nominalizări la primiile BAFTA și BIFA.

Simon Beaufoy (scenarist) a scris scenariul pentru 127 de ore filme ce au primit 8 nominalizări la Premiile BAFTA, printre care la categoriile Cel mai bun scenariu adaptat și Cel mai bun film, fiind nominalizat și la Globurile de Aur și Premiile Oscar.

Scenaristul a lucrat și la „Vagabonul milionar”, care câștigat opt premii Oscar în 2009, inclusiv la cetagoriile Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu adaptat și Cel mai bun regizor.

În 2009 a finalizat lucrul la “Burn Up”, drama sa despre schimbările climatice, și „Domnișoara Pettingrew”, cu Frances McDormand și Amy Adams.

Printre realizările mai vechi ale lui Simon Beaufoy se numără „Gol pușcă” (1996), care a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru Cel mai bun scenariu original și Cel mai bun film și la premiile Globurile de Aur, câștigând și mai multe premii BAFTA.

El a lucrat și la „Printre uriași” (1999), „The Darkest Light” (1998) și „Yasmin” (2003). Filmul său cu buget redus „Acesta nu este un cântec de dragoste” a fost filmat în Scoția și a primit recenzii foarte bune din partea criticilor.

În prezent Simon lucrează la un serial marca HBO, alături de Russle Crow (producător executiv) și Maria Bello. Povestea este inspirată de cartea „Emergency Sex and Other Desperate Measures: A True Story from Hell on Earth,” („Sex de urgență și alte măsuri disperate: O poveste adevărată a iadului pe pământ”) de Kenneth Cain, Heidi Postlewait și Andrew Thomson. Proiectul se concentrează pe viața angajaților expatriați ai organizațiilor non-guvernamentale, a căror sănătate mintală este pusă la încercare în fața atrocităților, a singurătății și a dorințelor carnale. Lista celorlalte proiecte în care este implicat Beaufoy include numeroase adaptări pentru producții de televiziune: „Journey to the River Sea” pentru Kudos Film & TV, “Waterlog” pentru BBC4 și romanul-cult „Amintirile rechinului” pentru Blueprint Pictures/Film 4.

Simon Beaufoy a absolvit școala de film Bournemouth Film School unde a produs “Release Me”, o dramă lansată pe BBC 2 care a câștigat mai mult premii la internaționale. Apoi a făcut documentarul “Shattered Dream”, o co-producție cu John Gau Productions, care a fost transmis pe BBC 2 în 1993.

Michael Carlin (director artistic) a studiat sculptura la Perth și Sydney și a lucrat ca artist plastic înainte de a se muta la Londra la finalul anilor 1980 pentru a urma o carieră în film.

A lucrat la filme independente cu ar fi pelicula lui Peter Greenaway „Bucătarul, hoțul, soția hoțului și amantul ei”; „Dust Devil”, regizat de Richard Stanley; și „Beatles – Tinerețe zbuciumată”, regizat de Iain Softley.

Michael Carlin a făcut și numeroase reclame pentru RSA, Knucklehead, Dab Hand Media, HomeCorp, Gorgeous, & Smuggler unde a lucrat cu regizori precum Frank Budgen, Tom Carty, Thomas Leach, Charlie Crane, Barney Cokeliss şi Dylan Kendle.

Primul film la care Michael Carlin a lucrat ca director artistic a fost pelicula regizată de David Evans „Fever Pitch”, o adaptare după Nick Hornby, cu Colin Firth. Michael Carlin a mai lucrat la multe filme de atunci, inclusiv la „Ultimul rege al Scoției”, regizat de Kevin Macdonald; „În Bruges”, regizat de Martin McDonagh, avându-i în distribuție pe Colin Farrell și Ralph Fiennes; „Ducesa” al lui Saul Dibb, cu Keira Knightley și Ralph Fiennes, pentru care for Michael Carlin a primit o nominalizare la Premiile Oscar; „Acvila legiunii a IX-a”, care a marcat a doua colaborare cu regizorul Kevin Macdonald.

Julian Day (costume) este licențiat în Studii Teatrale la Birmingham University. A lucrat la Morris Angels, timp de un an, unde a început să fie atras de designul de costume. Julian Day a început să creeze pe cont propriu pentru pelicule precum „Dragoste de-o vară”, „Last Resort” și „Control”. Este apreciat pentru stilul lui eclectic și deosebit.

Paul Torday (scriitor) s-a născut în 1946 și a studiat literatura engleză la Pembroke College, Oxford. El a lucrat în industria filmului pânâ la vârsta de 59 de ani, când a scris primul său roman, „Salmon Fishing in the Yemen” (publicat și în România cu titlul „La pescuit de somon în Yemen”), care a fost tradus în 23 de limbi și a fost best-seller. De atunci, Paul Torday a mai publicat „The Irresistible Inheritance of Wilberforce” (2008), „Girl on the Landing” (2009), „The Secret Life of Charlie Summers” (2010) și „More Than You Can Say” (2011). Ultimul său roman, „The Legacy of Hartlepool Hall”, a fost publicat în noiembrie 2011.

Paul Torday este căsătorit și locuiește în Northumberland. Este pasionat de pescuit.Salmon Fishing in the Yemen

Mai multe imagini »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook