26 aprilie 2010

Interviu cu Fabrizio Caramagna

Fabrizio Caramagna, născut la 20 septembrie 1969, la Torino, în Piemont, Italia, este un scriitor de aforisme. Este licenţiat în Literatură italiană la Universitatea de Litere şi Filozofie din Torino, cu o teză despre poeziile inedite ale lui Guido Gozzano, poet crepuscular de la începutul anilor 900. În ultimii zece ani se dedică literaturii aforistice (forme de limbaj aforistic, paradox şi inversare), încercând să constituie o istorie a aforismului contemporan european. În decembrie 2009 publică volumul „Contagocce”, care conţine o selecţie de aforisme inedite, fiind prima sa publicaţie de acest gen. În curând, o selecţie din aforismele sale, va fi tradusă în limba sârbă. În ianuarie 2010, şi-a deschis un blog de literatură, cu scrieri aforistice, fabriziocaramagna.blogspot.com, şi care foarte recent a devenit aforisticamente.wordpress.com.



Simona Enache: Domnule Fabrizio Caramagna, aţi înfiinţat probabil cel mai consecvent blog de aforistică din Italia. Ce înseamnă pentru Dv. aforismul?

Fabrizio Caramagna: Realitatea este ceva esenţial. Există patru elemente, trei dimensiuni, douăzeci şi unu de litere, şapte note muzicale, şapte culori. Primul care ne învăţă esenţialul e Dumnezeu care a creat Universul în doar şapte zile şi a scris tabla cu cele zece porunci folosind doar patruzeci şi nouă de cuvinte. Aforismul este nostalgia acestui esenţial.
Dragostea mea pentru aforism este, de asemenea, dragoste pentru cazualitate. A scrie aforisme este o modalitate de a juca zaruri cu realitatea. Se combină cuvintele şi se speră că rezultă un paradox, o inversare, o modalitate de a vedea lucrurile, care nu e cea obişnuită şi banală. În mod cert, aforismul pune mereu capcane aleatoare realităţii clare. Un alt aspect legat de aforism, care m-a fascinat întotdeauna, este luciditatea sa. Emoţia inspirată constituie un îngrăşământ suficient pentru fertilizarea aforismului. Un scriitor de aforisme sentimental este aproape întotdeauna steril. El oferă tot ce e mai bun, atunci când prezintă aforismele sale ca o expresie conştientă, de mare luciditate intelectuală.

Simona Enache: Aforismul modern are raţiunea sa de existenţă? Sau credeţi că aforismul este o specie literară epuizată, că înaintaşii noştri au spus tot ce era de spus?

Fabrizio Caramagna: După 5000 de ani de gândire umană totul a fost spus şi scris. Cuvântul este mijlocul de comunicarea cel mai vechi şi, bineînţeles, cel mai utilizat. Copiat, trivializat, înşelat, reinventat, cuvântul de fiecare dată se mişcă între nevoia de a repeta şi dorinţa de a inventa ceva nou. Aşa cum scrie Pittigrilli în al său „Dicţionar antiballistic”, una dintre antologiile cele mai originale de aforisme, „Tot ce a fost scris împotriva femeii, a fost spus deja mai întâi în latină, în Biblie, în cărţile sacre din China şi Persia”. Scriitorul, în special cel de aforisme, este întotdeauna situat între imitaţie şi originalitate.

Simona Enache: Atitudinea faţă de aforism diferă de la o ţară la alta. Care credeţi că sunt statele prietene ale aforismului?

Fabrizio Caramagna: Serbia, Germania şi Finlanda sunt ţările în care aforismul are o vizibilitate mai mare ca specie literară. În special, în Serbia, unde au existat războaie, hiperinflaţie, cultul personalităţii, cenzură, naţionalism, iar aforismul, cu umorul său negru era o formă de apărare faţă de toate acestea („Subliniind partea întunecată a mentalităţii noastre, aforistul a devenit un psihoterapeut colectiv”, scrie aforistul Slobodan Simic). Cercul aforistic de la Belgrad, apărut la începutul anilor ’80, este o mişcare în jurul căreia gravitează cel puţin cincizeci de aforişti uniţi prin satiră împotriva politicii, văzută ca un rău absolut. În Serbia au fost publicate zeci de volume aforistice, există numeroase premii si reviste de aforisme şi chiar a fost turnat un film aforistic, intitulat „Doviđenja, kako ste”, („La revedere, ce mai faci”). În Finlanda şi în Germania, există un context istoric total diferit; scriitorul de aforisme este izolat în turnul său de fildeş, iar relaţia sa cu contextul social e mai puţin clară. Dar şi aici există un nivel de atenţie acordat genului. Există două asociaţii, în Germania „Dapha” şi în Finlanda „Asociaţia aforistică finlandeză” („Suomen aforismiyhdistys”) care s-au înfiinţat în aceeaşi perioadă (2005). Scopul celor două asociaţii este promovarea şi răspândirea aforismului prin premii literare, conferinţe, seminarii şi ateliere de lucru în şcoli. Mai ales în Finlanda (unde pe 18 aprilie este ziua naţională a aforismului), în jurul asociaţiei s-au adunat numeroşi aforişti.

Simona Enache: Cum aţi luat contact cu aforistica românească şi care credeţi că e locul ei în peisajul literar european?

Fabrizio Caramagna: Am luat contact cu aforismele lui Valeriu Butulescu datorită ediţiei italiene în traducerea Giocondinei Toigo. În articolele de pe blogul meu am subliniat că cei mai buni aforişti s-au născut sub regimurile totalitare. Stanislaw Jerzy Lec în Polonia, Cercul aforistic în Serbia, Zarko Petan în Slovenia, Valeriu Butulescu în România. Din păcate, în Italia, în afară de traducerile din Emil Cioran şi Valeriu Butulescu, cititorul poate lectura aforiştii români doar în limba originală. Şi acest lucru este cu adevărat un păcat, deoarece aforistica română ocupă un loc important pe scena literară europeană. În Italia se acordă o mai mare atenţie genului liric, după cum reiese din traducerile din Mihai Eminescu, George Bacovia, Ion Vinea, Gellu Naum şi a altor poeţi.

Simona Enache: Care credeţi că sunt autorii fanion ai aforismului românesc?
 
Fabrizio Caramagna: E întotdeauna greu să judeci o literatură străină din exterior şi să faci comparaţii. Două dintre cele mai mari antologii de aforisme din toată lumea, una în limba engleză şi cealaltă în limba germană, menţionează câţiva aforişti italieni şi nu pe alţii, pe criterii de selecţie discutabile. Cred că printre contemporanii săi, Valeriu Butulescu este unul dintre cei mai mari aforşti, şi nu doar în România. Nu am avut ocazia să citesc antologia lui Efim Tarlapan, despre aforistica română, punctul meu de vedere fiind incomplet, dar pot să spun că apreciez aforismele lui Lucian Blaga, Nicolae Iorga şi Tudor Muşatescu.

Simona Enache: Aţi scris şi aţi publicat în Italia un amplu eseu despre aforistica lui Valeriu Butulescu. Credeţi că aforismele acestui autor, traduse în italiană, prezintă originalitatea, spiritul şi poezia sesizate de critici literari importanţi, de pretutindeni?

Fabrizio Caramagna: Traducerea unui autor mare este întotdeauna complexă. În limba italiană există un fel de proverb care spune că „a traduce” înseamnă „a trăda” (acest joc de cuvinte este traductibil şi în limba română). Valeriu Butulescu este un cunoscator profund al sufletului omenesc şi îşi exprimă în aforismele sale – prin utilizarea de paradox şi ironie – concepte universale uşor de înţeles chiar şi în ţări îndepărtate precum Mongolia şi Iran (citez două ţări în care opera sa a fost recent tradusă). Cu toate acestea nu este nicio îndoială că în aforismul lui Butulescu – în unele locuri, similar cu poezia – există o muzicalitate şi o utilizare a metaforei care nu sunt întotdeauna perfect traduse, ca în limba originală. În Italia există un panseu care spune că „aforismul este ca o ecuaţie, în cazul în care greşeşti doar o virgulă, nu iese”. Personal, am citit traducerea în limba italiană de Giocondina Toigo, cea în limba franceză de Genevieve Gomez şi cea în limba spaniolă de Ulises Estrella, şi am găsit diferenţe între o limbă şi alta. Unele aforisme de Valeriu Butulescu par mai eficiente în limba italiană, altele în limba franceză, altele în limba spaniolă. Valeriu Butulescu e un autor asemănător cu mine ca stil, prin utilizarea paradoxului şi relativismului, prin modul încântător în care priveşte lumea. Mi-ar face plăcere să-l traduc într-o bună zi.

Simona Enache: Aforismul este o formă de exprimare literară condensată. Credeţi că Internetul este calea cea mai eficientă de promovare a literaturii aforistice?
 
Fabrizio Caramagna: Este greu de răspuns la această întrebare. Atunci când cititorul intră în librărie preferă să cumpere un roman sau un volum de poezii, mai degrabă decât o carte de aforisme. Când doreşte să citească aforisme, nu cumpără cărţi, ci caută pe Internet. În acest sens, Internetul serveşte pentru a apropia cititorii de aforisme. Riscul pe care-l observ la Internet este un abuz de citate aforistice. Există multe site-uri care citează aforisme, fără nicio referire la cartea din care provin (uneori, chiar fără numele autorului). La unii autori sunt menţionate întotdeauna aceleaşi zece-douăzeci aforisme. În noul context în care au intrat, aforismele îşi pierd tonul şi sensul lor original, în favoarea unui stil comun, un fel de „paraliteratură”, în care cititorul găseşte răspunsuri banale sau distractive la întrebările sale despre înţelepciune.

Simona Enache: Pentru poezie şi teatru există numeroase concursuri de creaţie, dotate cu premii importante. Consideraţi că aforismul ar putea fi încurajat de asemenea concursuri?

Fabrizio Caramagna: Italia este ţara cu 2000 de premii literare. Majoritatea premiilor sunt dedicate poeziei şi, astfel, chiar şi un poet mediocru poate obţine recunoaşterea (calcul simplu al probabilităţii!). În ceea ce priveşte aforismul, există un singur premiu în Italia dedicat acestui gen (Premiul „Torino dintr-o privire”) şi acest lucru este o garanţie de fiabilitate şi de mare prestigiu. Având în vedere marginalizarea speciei aforistice şi atenţia scăzută din partea editorilor şi mass-mediei, un premiu literar poate fi singura cale de a ajuta autorii de aforisme, adesea condamnaţi la anonimat, să fie descoperiţi, citindu-se şi cunoscându-se reciproc.

Simona Enache: Care sunt planurile Dv. de viitor, în raport cu aforismul?

Fabrizio Caramagna: Visul meu este să traduc şi să public în limba italiană majoritatea aforiştilor europeni. Însă acest vis se loveşte de obstacole vizavi de limbile străine, de timpul pe care trebuie să-l dedic şi mai ales de ostilitatea editorilor, care nu doresc să investească financiar într-un gen de nişă, cum ar fi cel aforistic. Revenind la proiectele concrete, am de gând să traduc în limba italiană o antologie de aforisme sârbeşti, iar între timp, după publicarea primului meu volum de aforisme „Contagocce” (lansat la sfârşitul anului 2009), aş vrea să public al doilea volum de aforisme care va reuni multe din aforismele mele nepublicate, din ultimii zece ani. Mai mult decât atât, o selecţie de aforisme din „Contagocce” ar trebui să fie tradusă în limba sârbă şi să fie publicată în curând într-o revistă literară importantă din Belgrad. În ceea ce priveşte blogul meu de lecturi şi scrieri aforistice, deschis recent (şi care deja a obţinut laude, chiar şi din partea utilizatorilor care nu sunt italieni) am de gând să fac transferul articolelor pe o platformă tehnologică diferită, care îmi permite mai multă flexibilitate (noua adresă fiind aforisticamente.wordpress.com).
 
Simona Enache: Vă mulţumesc pentru interviul acordat, şi vă doresc cât mai multe realizări în cariera literară!

Fabrizio Caramagna: Vă mulţumesc, Simona Enache, pentru oportunitatea acestui interviu şi pentru atenţia acordată literaturii aforistice. Eu cred că bogăţia schimburilor culturale între o ţară şi alta se poate promova pentru dezvoltarea genului aforistic, adesea trecut cu vederea de către critici şi de marele public. Astfel, sper să văd în curând tradusă în Italia, o selecţie mai amplă de aforisme de Valeriu Butulescu, pentru a-l face mai bine cunoscut publicului nostru pe acest autor, pe care eu îl consider ca fiind unul din cei mai mari aforişti europeni.
 
Traducere din limba italiană de Simona Enache

SlabAcceptabilOKBunExcelent 42 voturi
Încarc...

3 comentarii la Interviu cu Fabrizio Caramagna

  1. Fabrizio Caramagna a spus:

    Vă mulţumesc, Simona Enache şi Citatepedia, pentru oportunitatea acestui interviu şi pentru atenţia acordată literaturii aforistice

    Ringrazio moltissimo Simona Enache e Citatepedia per l’opportunità di questa intervista e per l’attenzione che hanno concesso alla letteratura aforistica

    Grazie ancora!

    Fabrizio Caramagna

  2. adam a spus:

    Frumos interviu! Mă bucur că raza de acţiune a site-ului Citatepedia
    capătă, încet, încet, dimensiuni internaţionale.

  3. Simona Enache a spus:

    Fabrizio Caramagna,

    Il piacere è stato ovviamente tutto mio.
    L’intervista con te,
    ci ha fatto scoprire dettagli interessanti della tua persona
    che sta oltre la foto.
    Per me è un piacere ed un onore averti fra noi.
    A nome di Citatepedia ti ringrazio per tutto quanto!

    Adam,

    Îţi mulţumesc pentru comentariu
    şi pentru faptul că ţi-a plăcut interviul realizat de mine
    despre literatura aforistică.

    Am toată stima pentru scriitorul Fabrizio Caramagna!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook