28 iulie 2017

Intermezzo

E o zi din acelea pe care meteorologul le anunţă cu cerul parţial acoperit şi averse de ploaie posibile. S-a făcut şi mai răcoare, deşi e aproape de amiază. Unde ai putea să stai la o discuţie plăcută şi folositoare, când eşti pensionar, dacă nu la cafeneaua „Intermezzo”. Aici niciodată nu e aglomerat şi nici nu intra toţi derbedeii pentru că e un loc mai curăţel şi ei habar nu au ce-i aia intermezzo. Un motiv în plus pentru Leopold Gurnist şi Boris Israelovici Glazpapier să ocupe acolo o măsuţă mai retrasă şi să comande două ceşti de cappuccino fără zahăr.

De undeva se aude un radio pus pe Vocea Muzicii, în deplină potrivire cu numele localului.

– Valsurile astea de Johan Strauss te fac să pluteşti, spune Leopold. E o muzică tonică, optimistă că un pahar de vin bun, vienez. Îmi amintesc că pe nevastă-mea, Matilda, am invitat-o prima dată la dans, la o reuniune tovărăşeasca. Încă nu o cunoşteam, dar am dat-o gata cu Viena şi cu „O du lieber Augustin”. Şi cu Valurile Dunării în trei timpi şi mişcări vioaie. Am învârtit-o până am ameţit amândoi. Asta-i valsul, să te învârteşti, asta înseamnă walzen în germană.
– Ştii tu germana? Se interesează binevoitor Boris.
– Eh, puţin. La noi, la Cernăuţi, fiecare se descurcă oarecum cu germana…
– Da, aprobă Boris. Dar muzica asta e de Ceaikovski, nu de Johan Strauss!
– Muzica lui Piotr ilici Ceaikovski este inimitabilă. E parcă pentru îngeri, nu pentru oameni. Întoarcerile şi schimbările de paşi nici nu le simţi. El toarnă în valsurile lui cadrilul, polka, mazurka… Ştiu asta pentru că mă duceam la concerte în calitate de şeful sindicatului din întreprindere, cu vreo cincizeci de lucrătoare şi întotdeauna ni se explică ce şi cum şi de ce.
– Ţi s-a explicat, dar nu ai priceput, îl contrazice blând Leopold. Fii numai puţin atent şi ai să descoperi în linia melodică accente din folclorul german, austriac şi chiar ceh. Parcă vezi peisajul semimuntos, vacile grase cu clopotele sunând a asfinţit, un adagio cantabile care adăugă sprinteneală dar şi poezie. Johan Strauss este absolut inconfundabil.

S-a făcut ora mesei, aşa că cei doi amici fac plata şi se îndreaptă spre ieşire, exact în clipa în care crainicul de la radio spune „Aţi ascultat un preludiu de Chopin…”

Cei doi aud, bineînţeles, dar schimba firesc vorba. Mai sunt doar atâtea subiecte arzătoare în lumea asta neliniştită…

Schiţă umoristică de Dorel Schor

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole pe subiecte similare

  • Bloomsday în Bucureşti
  • E.S. domnul Oliver Grogan, Ambasadorul Irlandei în România, anunţă prima ediţie a festivalului Bloomsday în...
  • Vine Moş Crăciun!
  • Vă mai amintiţi de Moş Gerilă? Pentru cei mai tineri, care nu ştiu, Moş Gerilă...
  • Acolo unde cred că eşti
  • Poezie de Constanţa Buzea Acolo unde cred că eşti Nici trenurile nu străbat Acolo ca de sticlă par Pădurile...
  • Despre amintiri
  • Cu mai mult timp în urmă am fost întrebată ce cred despre autoportret. La vremea...
  • Schimb de experienţă
  • - Stai şi scrii toată ziua la computer şi-ţi storci creierii după...
  • Despre a cere
  • Oricui îţi cere să-i dai. E cineva care să nu fi citit îndemnul acesta biblic?...
  • La mulţi ani, Românie!
  • Trăiesc într-o ţară care a uitat cât e de frumoasă, care se caută pe sine...
  • Despre regrete
  • De fiecare dată când am fost întrebată dacă regret vreo experienţă de viaţă, am răspuns...
  • Îndrăgostit (deşi n-am vrut)
  • Videoclipul lui Smiley Cred că te-am văzut pe stradă Sau poate doar mi s-a părut, Acum...
  • Departe de… acasă
  • Departe de acasă, departe de casă, tu, casă, cuvânt magic, cuvânt plin de mine, gând...


Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook