24 ianuarie 2019

Ecaterina/Cocuța Conachi-Vogoride

Vasile Ghica, în lucrarea sa „Ecaterina/Cocuța Conachi-Vogoride”, apărută la Editura Studis (Iași, 2018), spune că a comparat-o pe Cocuța cu Ioana d”Arc pentru că fiecare dintre ele și-a salvat țara în situații extreme. Diferența este că tânăra franțuzoaică a intrat imediat în Pantheonul recunoștinței universale, iar partea de posteritate a Cocuței se numește ingratitudine națională, deși, la un sfert de mileniu după Mihai Viteazul, “a înfipt” în istoria noastră al doilea pilon fundamental al Unirii. Ea a răsucit spre bine destinul românilor pentru sute de ani. Fără gestul ei eroic ar fi lipsit din istoria noastră momentul Cuza. Și prin alunecare și Monarhia, Independența și Marea Unire.



Vasile Ghica adaugă:

Au trecut 160 de ani, dar românii tot nu sunt pregătiți să recepteze, așa cum merită, această personalitate a Cocuței Conachi-Vogoride în toată complexitatea ei. Pentru că un funcționar nu a întocmit dosarul cum trebuie, bustul a fost acoperit, iar diverși „intelectuali” își savurează victoria. Alții colportează pe la colțuri tot soiul de bârfe la adresa eroinei. Nu e nimic, Cocuța nu se grăbește. Timpul lucrează în favoarea ei. Îi simțim totuși surâsul sarcastic.

Ioan Brezeanu rezuma în „Galați, biografie spirituală”, în 2008:

Alegând,ceea ce trebuie să recunoaștem că n-a fost ușor,între Patrie și Familie,Cocuța a ales prima alternativă,sustrăgând corespondența secretă primită de soțul său,pe care a înmânat-o lui Mihail Kogălniceanu pentru a fi cunoscută de către marile Puteri.

Gh.N. Munteanu, istoric gălățean, declara în 1927:

În altă țară cu sentimentul recunoștinței, cultivat prin tradiție, fapta Cocuței ar fi fost eternizată, dacă nu printr-un monument, cel puțin printr-o placă comemorativă. Și cu ea s-ar fi mândrit femeia româncă.

Prof. univ. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, în cuvântul său la inaugurarea bustului Cocuței (5 octombrie 2018, Tecuci), a spus:

Din fericire pentru poporul și națiunea română, în punctul de bifurcație istorică de la 1859, a apărut Doamna Ecaterina Cocuța Vogoride care a avut înălțimea de spirit, imperativul moral și curajul civic de a ne orienta destinul spre ceea ce suntem astăzi.

Prof. univ. Constantin Pârvulescu, decan al Facultății de Științe Politice, București, sublinia:

Nu vigilența unioniștilor, ci curajul soției caimacamului a permis descoperirea modului în care au fost falsificate rezultatele consultării (divanului ad-hoc) din Moldova. Ceea ce a urmat știm, dar fără contribuția Cocuței Conachi ar mai fi existat vreo Unire?

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook