20 iulie 2010

Dr. Elis Râpeanu despre Mircea Trifu

Am adus la cunoştinţă anterior despre organizarea Concursului Naţional de Epigramă „Mircea Trifu” – ediţiile 2010 şi 2011, despre rezultatele celui dintâi şi tematica celui viitor şi despre apariţia deja a cărţii incluzând epigramiştii premiaţi, şi am adăugat pe Citatepedia.ro textele remarcabile primite pentru jurizare de la 69 de epigramişti de limbă română din ţară şi de peste hotare, inclusiv cele nepremiate de juriul format din Prof. Univ. dr. Ştefan Cazimir, George Zarafu şi Prof. Univ. dr. Elis Râpeanu.

Am fost în măsură să informăm şi despre apariţia, prin grija doamnei Prof. univ. dr. Elis Râpeanu, a culegerii „Unde nu e cap, e vai de picioare”, Mircea Trifu – Restituţio, conţinând cele mai sus amintite, unele epigrame, precum şi articole scrise de chiar Mircea Trifu, cât şi o prefaţă scrisă de criticul – dar şi epigramistul – Şerban Cioculescu.

Epigramele le-am publicat în spaţiile alocate special de Citatepedia.ro fiecărui epigramist, iar alte materiale din acest volum vor apărea în Blog.

Începem prin a publica rememberul scris de doamna Prof. univ. dr. Elis Râpeanu, sperând că, pornind de la acesta, vom putea aborda apoi şi alte aspecte ale epigramei şi epigramiştilor români, că vom putea aborda şi promova soluţii care vor asigura creerea posibilităţii ca epigramele, epitafurile, madrigalurile şi rudele lor să poată spori în calitate până vor atinge perfecţiunea, spre lauda autorilor, cât şi a Citatepediei şi – de ce nu – şi a colegilor care au sugerat idei care să ajute autorii.

Iată ce a scris Prof. univ. dr. Elis Râpeanu în „Restituţio”:

Cândva, în Clubul Epigramiştilor „Cincinat Pavelescu”, era bunul obicei de a se face observaţii (sine ira et studio – fără mânie sau părtinire) privind epigramele prezentate. Totodată, se citeau „referate” asupra diverselor probleme pe care le ridică epigrama, care apoi erau puse la dispoziţia celor interesaţi. În felul acesta, membrii clubului şi epigramiştii din ţară erau informaţi despre istoria epigramei, personalităţi în domeniu, starea ei la momentul respectiv; direct şi/sau indirect, specia literară căreia i se dedicaseră mânuitorii de condei „sprinţar” era îndrumată, dirijată pe drumul cel bun. La şedinţele clubului veneau şi confraţi din ţară. După citirea „referatelor” (unele adevărate studii), preşedintele Mircea Trifu le multiplica şi le trimitea cenaclurilor din ţară. Exista o legătură permanentă între „centru” şi restul ţării., înainte de înfiinţarea Uniunii Epigramiştilor din România. În felul acesta, Mircea Trifu a condus destinele epigramei româneşti timp de un sfert de veac, având un rol esenţial în readucerea ei la valoarea dintre cele două războaie, ridicând-o, totodată, la nivelul epigramei moderne, ca realizare literară şi mesaj. Aceasta e, de fapt, epigrama pe care am moştenit-o noi, epigramiştii de azi. Preocuparea permanentă a acestui reprezentant al breslei noastre era EPIGRAMA cu toate ale ei – stare, mers, afirmare etc. Şi ne miram cum un informatician avea un asemenea şimţ al limbii, o asemenea pricepere privind prozodia, resorturilor intime ale catrenului epigramatic. Noi uitam, de fapt, că el apucase „liceul vechi”, cu pregătire multidisciplinară, cu limbi moderne, cu greacă, latină… Şi de fiecare dată când îşi spunea părerea, simţeam cu toţii că este cuvântul autorităţii: chiar dacă nu ne cădeau bine cele spuse (că era totdeauna direct în aprecieri, în apărarea epigramei), îi dădeam dreptate.

Astăzi epigrama cunoaşte o expansiune fără precedent (mai ales odată cu internetul, unde apar şi multe înseilări fără nici un fel de valoare), dar „a cam luat-o puţin la vale” cum ar spune Nicolae Ghiţescu. De altfel, corifeul Mircea Ionescu Quintus atrage atenţia asupra faptului că „noii epigramişti nu se ridică la nivelul valoric al autorilor consacraţi” ( în articolul cu acelaşi titlu, publicat de Ana-Maria Maxim în Prahova, joi, 25 iunie 2009). Pentru cei care încearcă, în prezent, să-şi facă nume în acest domeniu literar, Mircea Ionescu Quintus nu prea are cuvinte de laudă: „Din ceea ce am constatat, cu mare uşurinţă, se publică în prezent aşa-zise epigrame. Apar 10-15 volume pe an cu astfel de creaţii, dar care sunt mult sub nivelul epigramei româneşti adevărate.” Şi tocmai pentru că este genul cu care putem să ne mândrim în lume, se recomandă a-l păstra la nivelul consacrat de înaintaşi. „Autorii noi au impresia că acesta este cel mai uşor gen literar, dar epigrama reprezintă, de fapt, cel mai greu gen.”.

Ca o completare, la o prezentare a noastră privind epigrama românească, susţinută la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie din Ploieşti, pe 25 februarie 2010, Mircea Ionescu – Quintus s-a referit, încă o dată, la starea actuală a epigramei, subliniind faptul că epigramele valoroase care se mai produc sunt copleşite de inflaţia de maculatură care se publică, adesea, sub numele „deghizat” de „catrene şi epigrame” (dar care nu sunt nici catrene bine construite, cu atât mai puţin epigrame).

Într-o convorbire telefonică , avută la câteva zile după aceea, Mircea Ionescu-Quintus îmi spunea că tocmai a primit „un volum de bun-simţ” al lui Titi Turcoi. Şi că e o adevărată satisfacţie, pentru Domnia Sa, să aibă îm mână o asemenea carte, în această „perioadă de inundaţii şi alunecări de teren” în domeniul epigramei. „Şi e păcat, mare păcat”!

Articolele lui Mircea Trifu – primul preşedinte al U.E.R., constitue, în bună măsură, analize la obiect, dări de seamă, dar şi primele studii mai ample în domeniul epigramistcii propriu-zise. Sunt studii de pionierat, redactate de către un informatician cu o solidă bază de cultură, într-o exprimare clară, firească şi elevată. Sunt pagini scrise după multă muncă de cercetare, cu pricepere, cu pasiune şi cu dragoste faţă de epigramă. De aceea, ne-am gândit să publicăm, pentru moment, o parte din „referatele” sale nu numai în semn de omagiu, ci şi ca o datorie faţă de strădania lui, îndeplinind, într-un fel, o operă de restituţio. Aceste „materiale” pot fi şi astăzi îndrumări binevenite, care vor prinde bine chiar şi epigramiştilor avizaţi, după principiul: omul care ştie nu se supără dacă i se mai spune încă odată ceea ce ştie.

La sugestia unor confraţi din ţară, care l-au cunoscut pe Mircea Trifu, am hotărât să public şi o selecţie din epigramele lui. „A fost stâlpul care a susţinut cupola acestei instituţii care se cheamă epigramă şi mulţi confraţi nu cunosc epigramele lui şi nu ştiu care au fost, de fapt, ideile lui despre epigramă, despre epigramişti. A fost un munte, un spirit care a dominat, autoritar, epigrama românească, prin permanenta sa preocupare pentru bunul mers al ei” – a spus un confrate.

În felul acesta, chiar şi la aproape 16 ani de la dispariţia sa, Mircea Trifu e prezent printre noi cu sfaturile sale, ca îndrumător, continuînd să lumineze şi azi calea epigramei româneşti.

Trebuie să apreciem ca fiind exprimate exact la timpul când se simţea mai mult nevoia lor, ideile de mai sus, aplicarea lor fiind de natură să ajute pe toţi colaboratorii Citatepedia.ro – chiar şi pe cei care până acum nu realizau necesitatea sporirii valorii creaţiilor domniilor lor – că lucrările de slabă calitate, fie şi puţine, dau aparenţa că toate celelelte ar fi la fel, prejudiciind bunul renume al tuturor.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Se încarcă...

3 comentarii la Dr. Elis Râpeanu despre Mircea Trifu

  1. Gică Duru a spus:

    Ce să cred?
    Dl Quintus are dreptate.
    Inflaţia de maculatură
    de pe Internet,
    sufocă epigrama adevărată,
    dar şi aforismul de calitate.
    Creaţia dubioasă a unor scribălăi
    care se autoadaugă nestingheriţi
    parazitează masiv chiar şi acest sait.

    Maneaua,
    muzicală sau literară,
    se simte foarte bine
    în România.

  2. Lucian Velea a spus:

    Mie mi se pare că problema este tratată superficial. Privim şi constatăm, hulim şi ne plângem. Parcă ar fi drobul de sare despre care povestea Ion Creangă.

    Literatura nu este alcătuită doar din scriitori şi cititori. Mai sunt – ar trebui să fie – critici, mentori, editori. Cei buni sunt la fel de puţini, chiar mai puţini, ca scriitorii buni. Ceilalţi sunt la fel de slabi precum scriitorii slabi. Până când oamenii care ştiu nu vor înţelege că au datoria morală de a explica prin articole, comentarii, discuţii publice etc cum se face, de ce se face aşa, care e farmecul, unde e hiba (general sau pe cazuri concrete), lucrurile se vor dezvolta tot aşa. Sigur, este un efort mare şi pe termen lung, dar vrem sau nu o cultură vie, ascendentă?

    De vină sunt cei care se străduiesc şi nu reuşesc? Sau au o vină cei care se uită la ei şi nu îi ajută?

  3. ana mariana dinu a spus:

    Prietena mea ,Doamna Elis Rapeanu,cu care de peste 50 de ani,de fiecare data cand o vad, am re
    velatia unei aparitii de STANCA, o fiinta apriga ,impatimita a Epigramei, si nu numai ,a tot ce se
    cheama ,gen literar,are dreptate in tot ce scrie .Multi semeni,confrati ai ei asa cum isi spun epigramistii,ar trebui sa o considere modelul lor.Model de sinceritate si nu de duritate.Elis ,alias Lili,pentru mine,este corecta ,este exigenta ,tocmai pt a salva Epigrama, care asa cum au subliniat
    M.I.Q(scuze pt prescurtare)si multi altii ,nu mai este de calitate.Elis sa iti dea Dumnezeu sanatate,putere de munca si sa mergi cat mai departe cu concursul sau cum se numeste ceea ce faci tu numit, Mircea Trifu,si te felicit sincer ,nu ca altii,pt reusita ta,de care acum amauzit, de a fi primit raspuns pozitiv (\\\confirmare) de la autoritati de a da denumirea Mircea Trifu,asa cum ti-ai dorit de mult timp. Dupa multa Zbatere ai reusit si ai obtinut ceea ce ti se cuvine.Felicitari fa-ne sa zambim multa vreme de acum inainte.Esti o talentata si nu ai egal intre confratii tai actuali .Fii mai curajoasa si publica mai mult in presa ,sau incearca cu mult curaj la TV sau radio,toti iti vom multumi pt ca ai ce sa ne transmiti.Sper ca ti-am facut o mare surpriza.Scuze pt.intarziere, am descoperit cu totul intamplator acest articol publicat de tine. Nu ar fii rau sa apari cu Epigrame mereu pe internet, sa se vada talentul tau nemesurat,pe tot mapamondul.Hai Curaj, nu te da batuta.Multi iti vor fii recunoscatori.as putea sa spun mult despre tine daca as avea ocazii.Iti multumecs pt ca esti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook