14 aprilie 2008

Doi dintre noi

Paul Cimpoieru, care pentru acest spectacol este actor, regizor şi scenarist, nu ezită să se declare romantic. Este un tânăr care iubeşte şi nu vede nici un impediment să împărtăşească asta oricui s-ar afla lângă el. Iar iubirea începe de la aspecte casnice, triviale şi ajunge să se sublimeze în artă.

Ana Pepine, puţin frumoasă ca femeie, mult-prea-frumoasă ca expresivitate, conduce firul evoluţiei iubirii. Iar evoluţie înseamnă suişuri şi coborâşuri, înseamnă reveniri, înseamnă explorări, entuziasm, forţă, culoare, eter, materie şi gest.

Doi dintre noi

Spectacolul lor de pantomimă este frumos ajutat de proiecţia video foarte veridică a unei ploi a cărei singură menire pare să fie spălarea trupului şi a sufletului înflăcărate de dragoste rănită. „Doi dintre noi” creează un generos spaţiu pentru artă în artă şi face ca muzica şi pictura să se exprime, surprinzând în timp real procesul facerii şi rodul inspiraţiei. Tango, flamenco, teme clasice de balet sau ritmuri contemporane sunt tot atâtea ritmuri ale dragostei. Iar sărbătoarea dragostei poate fi întâmpinată şi prin confetti şi prin contemplarea gesturilor rituale ale iubitei spălându-şi picioarele obosite.

Secretul ei stă în dăruire: până nu dăruieşti din ce ai sau chiar din ce crezi că nu ai, nu vei simţi iubirea, iar ea nu te va face să auzi muzica sferelor. Începutul şi sfârşitul spun acelaşi lucru: nici o pasăre de lut nu va şti să cânte până nu primeşte apa vieţii, iubirea.

„Doi dintre noi” reinventează gesturile simple şi scormoneşte în cutiuţa muzicală cu ritmuri uitate ale sufletului.

Doi dintre noi

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook