2 Noiembrie 2009
Romanul “Poduri suspendate” de C.I. Bogdan este un omagiu adus “oamenilor în alb”, şi ca un corolar, sentimentului înalţător al iubirii.
Subiectul este simplu: un medic, Mihu, cunoaşte o tânără ingineră, Ana, căreia îi descoperă întâmplător un cancer. O internează la Institutul oncologic şi o salvează datorită unui medicament descoperit de el, dar încă neomologat. Remarcabile în acest roman sunt numeroasele pagini de analiză psihologică a celor două personaje principale: Ana şi Mihu, care au o individualitate definitorie. Autorul, în persoana doctorului C.I. Bogdan, este un scriitor autentic, matur în ale scrisului, foarte stăpân pe mijloacele sale de expresie şi pe universul pe care îl explorează. “Poduri suspendate”este un roman tonifiant, pe care îl recomand cu căldură pentru a fi citit.
Continuare »
Loading ...
Publicat de Genovica Manta in Cărţi, Fragmente literare, Impresii despre cărţi
29 Iulie 2009
Cartea aceasta am primit-o în dar de ziua mea şi în aproape doi ani încă nu-mi găsisem timp pentru ea. Am luat-o în călătorie, convinsă fiind că un titlu atât de neincitant îl poate purta doar una dintre acele cărţi pe care le citeşti uşor şi cu detaşare, nicidecum o poveste captivantă.
Libanezul Amin Maalouf scrie cu mare uşurinţă şi se strecoară abil, precum corabia contrabandiştilor genovezi de mastic din Chios în apele Mediteranei, printre controversele iscate de apropierea Anului Fiarei, aşteptat în acele vremuri în 1666.
Călătoria iniţiatică pe care o consemnează Embriaco Baldassare, negustorul de rarităţi din Gibelet, răsuceşte trei odgoane ale planurilor povestirii într-un singur jurnal: călătoria în sine, de la Gibelet – străvechiul oraş Byblos denumit astfel în timpul cruciadelor – la Londra, fascinaţia crescândă a semnelor mistice exercitate asupra unui spirit cartezian de negustor respectat şi neintenţionata descoperire de sine la capătul unui drum epuizant.
Continuare »
Loading ...
Publicat de Delia Stanescu in Cărţi, Impresii despre cărţi
8 Decembrie 2008
“Syngue” înseamnă “piatră”, iar “sabour” înseamnă “răbdătoare”. Iar acesta este titlul ultimului roman al scriitorului afgan Atiq Rahimi, câştigător al premiului Goncourt 2008, care a fost invitat miercuri, 3 decembrie 2008, la Librairie Filigranes, una din marile librării din Bruxelles. A stat la palavre, a băut un pahar de vin şi a făcut dedicaţii…
Continuare »
Loading ...
Publicat de Delia Stanescu in Cărţi, Impresii despre cărţi, Interviuri, Video, Ştiri
3 Iulie 2008
Într-adevăr, cartea Ceciliei Ştefănescu, “Legături bolnăvicioase“, m-a sedus cu “parfumurile si duhorile ei”, mai bine zis, m-a sedus cinismul amestecat cu tristeţe… Romanul nu este deloc o imersiune strategică conştientă în bălţile infecte ale refulărilor noastre cele de toate zilele, căci de multe ori am simţit o presiune în palma scriitoarei, cam ca aceea pe care o exercită o răţuscă de plastic scufundată în cada de baie. Izbucnirile la suprafaţă sunt inerente tocmai datorită acelei “rezerve de aer” care, cred eu, salvează povestirea de la monocordie.
Cel mai mult mi-au plăcut, ca metodă stilistică, acele giro-stroboscopii ale realităţii, acele “razii în casa de nebuni”, care încetinesc mişcarea şi o dezarticulează în acelaşi timp, dând o viziune halucinantă asupra ei. Mi-au amintit de flash-urile din filmul “Aleargă, Lola, aleargă”, în care viitorul unui om, destinul său, putea fi redus la un fotomontaj de instantanee fotografice.
Loading ...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
16 Octombrie 2007
Deşi cartea lui Nicolae Steinhardt, “Dăruind vei dobândi“, este alcătuită dintr-o succesiune de predici mai întâi vorbite, abia mai apoi aşternute pe hârtie, acestea se înscriu, mai degrabă, în aria foarte restrânsă a eseului teologic. În “Cuvânt înainte”, autorul ne lămureşte mai bine decât oricine asupra crezului său despre predici şi predicatori: “…predicile devenind ceea ce trebuie de fapt să fie, o mărturisire publică şi un dialog cu ascultătorii, iar nu o trufaşă, pedantă, sclivisită dojană sau o învăţătură triumfalistă. Predicatorul şi enoriaşii păşesc împreună - dibuind, revenind, stăruind, pricepând anevoie, minunându-se - către Hristos.”
Lectura acestei cărţi mi-a reînviat o amintire veche şi dragă, anume vizita facută unui preot bătrân, cândva călugăr la Cernica. L-am găsit în grădină, legănându-se într-un balansoar, înconjurat de flori. Ne-a povestit (mie şi prietenei mele) câte-n lună şi-n stele, istorii cu sfinţi şi cuvioase, ne-a recitat poezii din Crainic, Topârceanu, Eminescu… Şi, din când în când, aparent fără nicio legătură, ne amintea să ne rugăm pentru păsările călătoare, ca ele să treacă cu bine marea şi să se întoarcă acasă. Pe mine mă privea scurt şi rar. Nu cu o privire caldă, blândă, învăluitoare, ci una rece-fierbinte, pătrunzătoare, ca o flacără de sudură. Nimic dureros sau stânjenitor, dimpotrivă, ochii lui mă umpleau de o lumină albastră, strălucitoare…
Loading ...
Publicat de Silvia Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
19 Septembrie 2007
“Mă numesc Roşu“, a scriitorului turc Orhan Pamuk, este o carte serioasă, fără umor. Documentată, scrisă cu grijă şi cu har, dar fără umor. Reuşeşte însă să-ţi smulgă un zâmbet de admiraţie, de mulţumire lui Dumnezeu că ai fost părtaş la o istorie asa de frumoasă. Este vorba de momentul de răscruce al miniaturii otomane în lupta sa, reală sau închipuită, cu meşteşugul frâncilor. Este vorba de linia care desparte Răsăritul de Apus, iubirea de moarte şi omul de Dumnezeu. Orhan Pamuk are o tehnică de scriere care mie mi-a plăcut foarte mult. Firul naraţiunii trece de la un personaj la altul ca un duh, în aşa fel încât în aceeaşi împrejurare fiecare îşi face portretul său şi al celorlalţi. Detaliul şi agerimea cu care sunt înfăţişate aceste portrete sunt, într-adevăr, demne de un miniaturist. Au fost personaje şi replici care m-au făcut să mă opresc din lectură şi să le recitesc cu mintea şi sufletul împreunate.
Continuare »
Loading ...
Publicat de Delia Stanescu in Cărţi, Impresii despre cărţi
