27 iunie 2019

„Eminescu și epigonii lui” de George Topîrceanu

Pentru generațiile care vin, Eminescu, așa cum ne obișnuisem a-l cunoaște, nu mai există. Există alt Eminescu — un poet inegal, adeseori mediocru și incorect, care-și repetă unele figuri și întorsături de cuvinte până la saturație.

Aceasta se datorește tocmai unora dintre admiratorii lui entuziaști, care nu s-au mulțumit să-l admire de la distanță, ci s-au apropiat să-l pipăie, să se frece bine de el, pentru propriul lor lustru.

Se știe cum a început infamia.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 24 ianuarie 2019

Ecaterina/Cocuța Conachi-Vogoride

Vasile Ghica, în lucrarea sa „Ecaterina/Cocuța Conachi-Vogoride”, apărută la Editura Studis (Iași, 2018), spune că a comparat-o pe Cocuța cu Ioana d”Arc pentru că fiecare dintre ele și-a salvat țara în situații extreme. Diferența este că tânăra franțuzoaică a intrat imediat în Pantheonul recunoștinței universale, iar partea de posteritate a Cocuței se numește ingratitudine națională, deși, la un sfert de mileniu după Mihai Viteazul, “a înfipt” în istoria noastră al doilea pilon fundamental al Unirii. Ea a răsucit spre bine destinul românilor pentru sute de ani. Fără gestul ei eroic ar fi lipsit din istoria noastră momentul Cuza. Și prin alunecare și Monarhia, Independența și Marea Unire.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 13 august 2018

Înainte de a scrie o carte

În calitate de autor, vă pot spune câteva lucruri – mai mult sau mai puțin subiective, dar pe care consider că oricine merită să le știe – înainte de a scrie o carte. Articolul e destinat celor care se gândesc să publice prin resurse proprii.

În mod neprevăzut – datorită activității mele de publicist – am cunoscut oameni care îmi cereau sfaturi despre cum ar putea scrie o carte și despre procesul de publicare. Ce nu știau aceștia este faptul că existența cărții pe piața românească (și nu numai) are la bază o întreagă industrie care se implică în crearea acestora.

Aparent, totul ar trebui să se rezume doar la scris, însă indiferent de ce ar spune unii și alții, lucrurile nu stau chiar așa.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 4 voturi
Încarc...
 9 noiembrie 2017

Cine promovează cultura română în lume?

Hai să ne gândim ce răspunsuri ar putea fi:

  • Statu’. Dar cum? „Treaba statului, domnule, el ce grije are? Pentru ce-l avem pe el?” – zicea Conu Leonida
  • Ministerul Culturii, logic, e vorba de cultură
  • Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, logic, că-i „în lume”
  • Institul Cultural Român, şi mai logic, asta îi e menirea
  • ba ăia
  • ba ăilalţi

Lăsând gluma deoparte, adevărul este că TOŢI. Şi când spun „TOŢI”, nu mă refer doar la instituţiile statului. Nu mă limitez nici la instituţiile de cultură. Nu mă limitez nici măcar la artişti, independenţi sau organizaţi. Nu mă refer la ALŢII.

Când spun „TOŢI”, spun NOI TOŢI.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 24 ianuarie 2017

Soarta unirii Principatelor Române s-a decis la Ţigăneşti, lângă Tecuci

Popoarele, care nu-şi preţuiesc valorile, nu-şi pot păstra nici teritoriile.Vasile Ghica

Ioana d’Arc a României

Bunul Dumnezeu trimite, în vremuri de cumpănă, semne milostive tuturor naţiilor prin nişte fiinţe înzestrate cu mult har şi cu o incomensurabilă dragoste faţă de semeni. Dar asupra acestora se năpustesc, de regulă, sumedenie de minţi înguste şi smintite dornice să zădărnicească împlinirea celor mai raţionale şi mai nobile năzuinţe ale condiţiei umane.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 29 iulie 2016

„Focul de la Moreni” de George Topîrceanu

Focul de la Moreni e cel mai venerabil incendiu din Europa. Totuși acest Matusalem al nostru e încă verde, se ține drept ca o lumânare și, dacă i s-ar îngădui să se dea pe lângă vreo sondă din apropiere, ar fi în stare să facă pui.

Guvernul a instituit pe lângă Focul de la Moreni o comisiune permanentă de oameni serioși, care veghează să nu i se întâmple nimica rău. Dar cum românul se naște pompier, nenumărați cetățeni de prin toate unghiurile țării își bat capul să născocească vreun mijloc prin care să atenteze la existența lui. Se zice că un domn grefier, având toată ziua și toată noaptea Focul de la Moreni în cap, a propus autorităților să vâre pe gaura sondei un șomoiog de câlți, îmbibat în oțet aromatic; iar un părinte călugăr, în care nimeni nu bănuia că dormitează un pompier de rasă, s-a oferit să-i citească la cap o molitvă… Dar aceste mijloace patriarhale, cu care altădată orice foc se stingea la sigur, nu mai au nici o trecere pe lângă incendiile din zilele noastre. S-a stricat lumea și s-a păcătoșit. Focul de la Moreni, după părerea mea, nu mai poate fi potolit astăzi decât prin persuasiune. Ar trebui să-l luăm pe departe, cu vorbă bună, să-l convingem c-a ars destul, că ne vede lumea și că e rușine să se mai dea în spectacol.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 3 voturi
Încarc...


Aceasta este arhiva pentru categoria Articole.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

iulie 2019
L Ma Mi J V S D
« iun.    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii