9 noiembrie 2017

Cine promovează cultura română în lume?

Hai să ne gândim ce răspunsuri ar putea fi:

  • Statu’. Dar cum? „Treaba statului, domnule, el ce grije are? Pentru ce-l avem pe el?” – zicea Conu Leonida
  • Ministerul Culturii, logic, e vorba de cultură
  • Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, logic, că-i „în lume”
  • Institul Cultural Român, şi mai logic, asta îi e menirea
  • ba ăia
  • ba ăilalţi

Lăsând gluma deoparte, adevărul este că TOŢI. Şi când spun „TOŢI”, nu mă refer doar la instituţiile statului. Nu mă limitez nici la instituţiile de cultură. Nu mă limitez nici măcar la artişti, independenţi sau organizaţi. Nu mă refer la ALŢII.

Când spun „TOŢI”, spun NOI TOŢI.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Se încarcă...
 24 ianuarie 2017

Soarta unirii Principatelor Române s-a decis la Ţigăneşti, lângă Tecuci

Popoarele, care nu-şi preţuiesc valorile, nu-şi pot păstra nici teritoriile. – Vasile Ghica

Ioana d’Arc a României

Bunul Dumnezeu trimite, în vremuri de cumpănă, semne milostive tuturor naţiilor prin nişte fiinţe înzestrate cu mult har şi cu o incomensurabilă dragoste faţă de semeni. Dar asupra acestora se năpustesc, de regulă, sumedenie de minţi înguste şi smintite dornice să zădărnicească împlinirea celor mai raţionale şi mai nobile năzuinţe ale condiţiei umane.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Se încarcă...
 29 iulie 2016

„Focul de la Moreni” de George Topîrceanu

Focul de la Moreni e cel mai venerabil incendiu din Europa. Totuși acest Matusalem al nostru e încă verde, se ține drept ca o lumânare și, dacă i s-ar îngădui să se dea pe lângă vreo sondă din apropiere, ar fi în stare să facă pui.

Guvernul a instituit pe lângă Focul de la Moreni o comisiune permanentă de oameni serioși, care veghează să nu i se întâmple nimica rău. Dar cum românul se naște pompier, nenumărați cetățeni de prin toate unghiurile țării își bat capul să născocească vreun mijloc prin care să atenteze la existența lui. Se zice că un domn grefier, având toată ziua și toată noaptea Focul de la Moreni în cap, a propus autorităților să vâre pe gaura sondei un șomoiog de câlți, îmbibat în oțet aromatic; iar un părinte călugăr, în care nimeni nu bănuia că dormitează un pompier de rasă, s-a oferit să-i citească la cap o molitvă… Dar aceste mijloace patriarhale, cu care altădată orice foc se stingea la sigur, nu mai au nici o trecere pe lângă incendiile din zilele noastre. S-a stricat lumea și s-a păcătoșit. Focul de la Moreni, după părerea mea, nu mai poate fi potolit astăzi decât prin persuasiune. Ar trebui să-l luăm pe departe, cu vorbă bună, să-l convingem c-a ars destul, că ne vede lumea și că e rușine să se mai dea în spectacol.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 3 voturi
Se încarcă...
 15 octombrie 2014

S-au împlinit 70 de ani de la asasinarea lui B. Fundoianu

La începutul lunii octombrie 1944 murea în lagărul de la Auschwitz un mare poet, critic literar, eseist, filosof evreu francez originar din România, B. Fundoianu (Benjamin Fondane, Benjamin Wexler). Născut la 14 noiembrie 1898, la Iași, a fost fiul comerciantului Isaac Wechsler din Ținutul Herța. A început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste românești și evreiești. Dar adevăratul debut poate fi considerat doi ani mai târziu în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu.

În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei Integral, Unu, Contimporanul. De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat „virtual” lui Ion Minulescu, „primul clopotar al revoltei lirice românești”, intitulat „Priveliști”, îi apare în 1930, după plecarea din țară.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Se încarcă...
 22 aprilie 2014

Exerciţiul întrebării

Când realizezi ceva complex, este foarte dificil să-ţi imaginezi de la început fiecare detaliu. Aşa că faci cât mai bine îţi dai seama şi apoi te întrebi ce ai putea îmbunătăţi. Însă nici asta nu este suficient, deoarece mintea are tendinţa să aleagă ceea ce ştie că funcţionează, evitând problemele chiar fără să-ţi dai seama. De aceea, o mare parte a testării trebuie făcută de alţii, care văd lucrurile diferit. Feedback-ul acestora este deosebit de util. Totuşi, oricât de pertinente ar fi observaţiile, acestea rămân superficiale dacă realizatorul nu simte creaţia. Iar pentru aceasta trebuie să devină un adevărat utilizator al acesteia.

Aşa este cazul şi cu cel mai recent site pe care l-am realizat: www.omnipedia.ro – locul „unde întrebările se întâlnesc cu răspunsurile”. Pentru a putea înţelege foarte bine cum poate fi îmbunătăţit, am devenit un utilizator zilnic al acestuia. Şi cea mai mare provocare este acea de a pune întrebări. La cât de multe lucruri nu ştie un om, ar trebui să fie floare la ureche. Dar se vede treaba că întrebările au propria lor existenţă. Multe apar, însă dacă nu le hrăneşti cu atenţie, dispar prin cotloanele minţii, adesea pentru totdeauna. Iar în unele cazuri chiar este păcat. Studiind întrebările, am ajuns la concluzia că unele sunt grozave în sine, chiar fără vreun răspuns. Şi nu doar marile întrebări care frământă omenirea de secole, ci chiar şi unele desprinse din situaţii concrete, personale.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Se încarcă...
 8 martie 2013

Să fi fost Bardul o femeie?

Controversele legate de identitatea lui William Shakespeare nu mai sunt de mult o noutate. Considerat de mulţi un negustor cu puţină carte şi un actor din Stratford-Upon-Avon, acesta nu ar fi putut crea personal faimoasele capodopere care îi sunt atribuite. Experţii situaţi în tabăra anti-shakesperiană, printre care Sigmund Freud, Charles Dickens şi Mark Twain, au adus argumente legate de analiza pieselor de teatru care îi fac să creadă că autorul este o persoană cu educaţie, care a călătorit mult prin lume şi deţine informaţii laborioase despre viaţa complicată de la curte, lucru greu de crezut în cazul unui provincial obscur.

Unul dintre susţinătorul identităţii feminine a autorului creaţiilor shakespeariene este John Hudson, un cărturar englez, specializat în Shakespeare, care a declarat în „The Oxfordian” că dacă Amelia Bassano Lanier, fiica legitimă a unui muzician italian de la curtea reginei Elizabeta, nu a scris toate piesele, cu siguranţă a fost o colaboratoare foarte importantă. Se presupune că aceasta a fost amanta lui William Shakespeare, iar participarea sa ar explica referinţele muzicale şi italieneşti conţinute în piese şi sonete.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 3 voturi
Se încarcă...


Aceasta este arhiva pentru categoria Articole.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii