20 iulie 2007

„Căldură mare” de Ion Luca Caragiale

Ion Luca CaragialeTermometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit se apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârşit, un fecior vine să deschidă.

În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.

Domnul: Domnu-i acasă?

Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.

Domnul: Dumneata spune-i c-am venit eu.

Feciorul: Nu pot, domnule.

Domnul: De ce?

Feciorul: E încuiată odaia.

Domnul: Bate-i, să deschidă.

Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.

Domnul: Care va să zică, a plecat?

Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat.

Domnul: Amice, eşti… idiot!

Feciorul: Ba nu, domnule.

Domnul: Zici că nu-i acasă.

Feciorul: Ba-i acasă, domnule.

Domnul: Apoi, nu ziseşi c-a plecat?

Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat.

Domnul: Atunci e acasă.

Feciorul: Ba nu, da’ n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.

Domnul: Unde?

Feciorul: În oraş.

Domnul: Unde!?

Feciorul: În Bucureşti.

Domnul: Atunci să-i spui c-am venit eu.

Feciorul: Cum vă cheamă pe dv.?

Domnul: Ce-ţi pasă?

Feciorul: Ca să-i spui.

Domnul: Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, dacă nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ţi spui; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat…

Feciorul: Cine?

Domnul: Eu.

Feciorul: Numele dv.?

Domnul: Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui… suntem prieteni…

Feciorul: Bine, domnule.

Domnul: Ai înţeles?

Feciorul: Am înţeles.

Domnul: A!… Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit.

Feciorul: Unde?

Domnul: Ştie dumnealui… Da’ să vie neapărat.

Feciorul: Când?

Domnul: Când o putea.

Feciorul: Prea bine.

Domnul: Ai înţeles?

Feciorul: Am înţeles.

Domnul: A!… şi dacă vede pe amicul nostru…

Feciorul: Care amic?

Domnul: Ştie dumnealui!… să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiincă am vorbit cu persoana… Nu uita!

Feciorul: Se poate să uit?

Domnul: …şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!… poate că s-ar fi putut… Ţine minte!

Feciorul: Ţiu, domnule…

Domnul: … deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le ştie dumnealui… Aşa să-i spui.

Feciorul: Bine, domnule.

Domnul pleacă… Feciorul dă să-nchiză… Domnul se-ntoarce.

Domnul: A!… ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui… La câte vine d. Costică seara la masă?

Feciorul: Care d. Costică?

Domnul: Stăpânu-tău.

Feciorul: Care stăpân, domnule?

Domnul: Al tău… d. Costică.

Feciorul: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar…

Domnul: Ei! şi dacă-i propitar?

Feciorul: Îl cheamă d. Popescu.

Domnul: Şi mai cum?

Feciorul: Cum, mai cum ?

Domnul: Fireşte… Popescu, propitar… bine… şi mai cum?

Feciorul: Nu pot să ştiu.

Domnul: Nu-l cheamă Costică Popescu?

Feciorul: Nu.

Domnul: Nu se poate.

Feciorul: Ba da, domnule.

Domnul: Apoi vezi?

Feciorul: Ce să văz?

Domnul: Îl cheamă Costică?

Feciorul: Ba, Mitică.

Domnul: Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici?

Feciorul: Numărul 11 bis…

Domnul: Nu e vorba de 11 bis.

Feciorul: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal.

Domnul: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?

Feciorul: Strada Pacienţii…

Domnul: Strada Pacienţii?… imposibil!

Feciorul: Nu, domnule, e strada Pacienţii.

Domnul: Atunci, nu e asta.

Feciorul: Ba-i asta.

Domnul: Nu.

Feciorul: Ba da.

Domnul: Eu caut din contra strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.

Feciorul: Aşa?

Domnul: Aşa.

Feciorul: Atunci, nu e aici.

Domnul: Foarte bine.

Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.

Domnul: Haide, birjar!

Birjarul: Nu slobod… este muştiriu, mo roc…

Domnul: Care muştiriu?

Birjarul: Nu ştii la mine, mo roc…

Domnul: De unde l-ai luat?

Birjarul: Ghe acolo, mo roc.

Domnul: Apoi, nu sunt eu?

Birjarul: Ie! la domnu este, mo roc.

Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.

Domnul: Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?

Birjarul: Ala nu ştii, mo roc.

O babă trece. Domnul opreşte birja.

Domnul: Mă rog, jupâneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?

Baba: Asta e, măiculiţă.

Domnul: Ei, aş!… Teribil de ramolită!… Mână-nainte, birjar !

Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.

Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?

Băiatul: Strada Pacienţii…

Domnul: Eşti un prost!… înainte, birjar!

Birja merge încă o bucată bună… Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.

Domnul: Sergent!

Sergentul: Ordonaţi!

Domnul: Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?

Sergentul: Chiar asta e.

Domnul: Imposibil.

Sergentul: Da, domnule, asta e.

Domnul: …la d. Popescu, numărul 11 bis…

Sergentul: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză…

Domnul: A!… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!

SlabAcceptabilOKBunExcelent 107 voturi
Se încarcă...

55 comentarii la „Căldură mare” de Ion Luca Caragiale

  1. damy a spus:

    e forte tare povestea <3

  2. mihnea a spus:

    povestea e comica cand acel om vrea sa ajunga la o strada dar este pe alta strada si merge tot inainte dar a fost scurta

  3. Iunia a spus:

    Foarte frumoasa! I. L. Carageale a scris cele mai frumoase schite!Multumesc celui care le-a postat pe acest site pentru ca noi sa le putem citi.

  4. ALEX a spus:

    SUPEEEER FOARTE TARE POVESTEA ;=) (^^^)

  5. Carolina a spus:

    Frumoasă poveste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook