18 septembrie 2015

Amy

„Amy” este un documentar britanic despre viața și cariera artistei Amy Winehouse. Un film îngrozitor, îngrozitor, îngrozitor de captivant și de impresionant, pe care cred că ar trebui să îl vadă chiar și cei care nu o agreează sau nu o încadrează între soliștii lor preferați pe Amy. Pentru că povestea ei poate reprezenta pentru noi, oamenii obișnuiți, o importantă și tristă lecție de viață. Am iubit-o pe Amy după ce am văzut filmul acesta, deși nu sunt un fan și nici nu îi înțeleg pe deplin talentul.



Filmul este regizat de Asif Kapadia, din filmografia căruia am mai văzut „Senna” (produs în 2010), un alt documentar puternic și bine realizat, care îl recomandă pe regizor. Dacă v-a plăcut deja povestea lui Ayrton, mergeți cu încredere la „Amy”, pentru că – cel puțin din punct de vedere emoțional – dramatismul destinului acestei minunate artiste are un impact încă și mai puternic asupra cinefilului. Trebuie să vă pregătiți însă pentru o gamă foarte largă de sentimente, dar sunt aproape sigură că filmul vă va inspira să judecați cu mai puțină agresivitate sau intoleranță oamenii aflați în lumina reflectoarelor. Sau poate doar pe Amy.

Pelicula ridică o mulțime de probleme legate de relațiile artistei cu familia, cu prietenii din copilărie, cu iubiții și cu soțul, și mai puțin – aproape deloc – cu alți artiști. Ceea ce mi s-a părut interesant. Am perceput-o pe cântăreață – poate greșit, pentru că s-ar putea doar să nu fi fost în intenția realizatorilor evidențierea amicițiilor sau rivalităților din lumea artistică – drept o persoană izolată și ruptă de restul lumii muzicii contemporane – pe care, de altfel, nici nu o agrea prea mult, dar cu ale cărei influențe negative a trebuit să se confrunte.

Cea mai notabilă excepție este prezența lui Tony Bennett, pe care Amy l-a idolatrizat și alături de care a cântat, spre sfârșitul vieții, ca într-un soi de încununare nesperată – și incredibilă, chiar pentru ea – a întregii ei cariere. Cuvintele prețuitului artist sunt extrem de emoționante și elogioase la adresa tinerei cântărețe, iar concluzia întregului film îi aparține: dacă ar fi să o sfătuiesc ceva pe Amy, i-aș spune să nu se grăbească, pentru că e prea importantă – „Life teaches you really how to live it, if you live long enough,” spune el. Din păcate, nimeni nu a știut să o învețe asta, atunci când ar fi contat.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook