Cu fiecare clipă de mișcare, avem șansa de a deveni mai conștienți de noi înșine și de lumea din jurul nostru, afirmă Sister True Dedication, călugăriță budistă a curentului Zen. Ghidându-ne prin arta „mersului conștient”, ne face cunoscute trei întrebări esențiale pe care să ni le punem ca să ne trezim puterea, să ne construim rezistența și să ne găsim pacea interioară.
fără voturi
Încarc...În 1943, aeronavele Alianței au distribuit zeci de mii de pliante peste Germania Nazistă. Pliantele îndemnau cititorii să lupte cu tărie pentru viitor și să nu își piardă niciodată speranța. Chemarea lor la arme a fost auzită în case și companii, iar mesajul lor a ajuns până în lagărele de concentrare. Pliantele erau semnate: Trandafirul Alb. Iseult Gillespie detaliază povestea mișcării de rezistență. Lecție de Iseult Gillespie, regizat de WOW-HOW Studio.
fără voturiÎncarc...Antibioticele: în spatele cortinei, ele susțin medicina modernă. Le folosim pentru a vindeca boli infecțioase și pentru a facilita totul, de la chirurgie, la chimioterapie, la transplanturi de organe. Dar am încetat să mai descoperim antibiotice noi și riscăm să le pierdem pentru totdeauna. Cum am ajuns în această situație? Gerry Wright ne împărtășește din cunoștințele sale și ne spune ce putem face cu privire la rezistența la antibiotice.
fără voturiÎncarc...La 14 ani, Christian Picciolini s-a transformat dintr-un adolescent naiv într-un neo-nazist și, curând, într-un lider al primei mșcări neo-naziste „capetele rase” din SUA. Cum s-a radicalizat și cum a reușit până la urmă să iasă din mișcare? În acest curajos discurs, Picciolini împărtășește soluția surprinzătoare și contraintuitivă pentru toate formele de ură.
fără voturiÎncarc...Mărturisesc, îmi pare bine și îmi pare rău totodată de prilejul ce mi-a dat dl Roman, să vorbesc despre mine însumi. Îmi pare rău, pentru că voi fi nevoit să vorbesc despre persoana mea, lucru ce aș fi dorit să nu fac, îmi pare însă bine, pentru că astfel voi putea desluși unele puncte din articolele mele.
Și acuma trec la chestie. Dl Roman zice că nu se unește în totul cu mine în privința artei, însă e foarte departe de a lămuri în ce și cum; e așa de puțin deslușit, încât mărturisesc că n-am putut pricepe în totul ce vrea să spună d-sa. Chiar la începutul broșurii, d-sa arată deosebirea între noi astfel: „D-sa (adică eu) pune ideea socială pe planul întâi, iar arta pe al doilea. Aice ne deosebim… Literatura însă, și în special poezia, după părerea noastră, trebuie să rămâie în primul loc economiști poeți, ca și poeți economiști. Ce înțelege oare prin aceste fraze? Să fi înțelegând că e rău a scrie în versuri un tratat de economie politică? Dacă despre aceasta-i vorba, suntem de aceeași părere, și aș dori mult să mi se arate unde și când am spus eu asemenea prostie. Poate însă dl Roman e împotriva tendințelor sociale exprimate în poezie? Așa se pare; dar atunci de ce apără cu atâta foc pe Eminescu, umblând a dovedi că în poeziile lui are tendințe liberale, progresiste? În cele câteva pagini unde e vorba despre mine dl Roman zice: „Greșeala dlui Gherea este că nu face deosebirea între util și poetic, pe care o face H. Spencer…” Mai departe, dl Roman îmi ține o lecție despre faptul că poate să fie un lucru foarte folositor, fără a fi poetic. Am mai spus că niciodată nu mi-a trecut prin minte să amestec economia politică cu poezia; acum, pot să adaug că de mult știu aceasta, de mult, foarte de mult știu că unele funcții fiziologice, care-s foarte folositoare, sunt totodată cu desăvârșire nepoetice. Mai departe. Dl Roman zice că legislația poate să fie foarte progresistă, dar nu poate să dea material poeziei, iar și mai departe, aseamănă pe poet c-o albină care ne dă lucruri dulci, și zice: „Ce ne pasă nouă de unde le ia?” Mai întâi, aceste fraze — ca și toată partea în care dl Roman atinge teoriile estetice, cum e: legătura între idei în general și în special între ideile sociale cu arta — sunt foarte puțin limpezi la dl Roman. Al doilea, d-sa nu m-a înțeles bine, cel puțin nu m-a înțeles cum aș dori să fiu înțeles. Poate că sunt și eu de vină, de vreme ce nu m-au înțeles și alții, afară de dl Roman: se vede că n-am deslușit destul de bine părerile mele. Dar am și eu o apărare: am scris încă prea puțin; nu numai că n-am spus „tot”, după cum cu drept cuvânt zice dl Roman, dar am spus foarte puțin, și ce-am spus n-am spus complet. Chestiile literare, estetice sunt așa de încâlcite, așa de complexe, încât e foarte firesc lucru să nu poți să le lămurești cu desăvârșire. Voi împlini această lipsă pe cât îmi va fi cu putință. Nu voi putea însă să dau toate lămuririle în acest articol; ce va mai rămânea, voi spune altă dată.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies