Search Results

 5 martie 2009

Cum să uiţi o femeie

Cum să uiţi o femeieCum să uiţi o femeie„, cel mai recent roman al lui Dan Lungu, a apărut în colecţia Fiction Ltd. la Editura Polirom. Este una dintre cele mai aşteptate apariţii ale acestui început de an – un roman despre iubire, uitare, dar şi despre „pocăiţi” şi lumea acestora.

După succesul repurtat cu „Sunt o babă comunistă!”, autorul se reinventează în acest nou roman, renunţând la temele legate de comunism şi adoptând o perspectivă predominant psihologică. Aceasta duce la construcţia unor personaje vii, complexe, care, mai ales în a doua parte a cărţii, par a fi făcute 100% „din carne şi oase”: Marga, Andi, prezbiterul Set. Atenţia focalizată de autor pe psihologia personajelor face ca resorturile lor sufleteşti să poată fi mai uşor disecate, înţelese şi împărtăşite de către cititor.

Duplexul tematic al cărţii este generat de un singur nucleu: iubirea. Astfel, romanul este despre două tipuri de iubire: cea care leagă sau dezleagă un cuplu şi cea pentru Dumnezeu. Avatarurile dragostei terestre se împletesc cu frământările mistice, iar lumea „pocăiţilor” este surprinsă cu înţelegere şi amuzament. Problematizarea acestor două teme majore ne-ar putea face să credem că tonul cărţii este întrutotul grav, însă specialitatea lui Dan Lungu este de a vorbi relaxat şi pătrunzator despre lucrurile cu adevărat importante. Astfel, dincolo de gravitatea incontestabilă, romanul este învăluit de umor, (auto)ironie şi, uneori, maliţie.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 26 noiembrie 2008

Eugen Ionescu şi „Nu” hotărât conformităţii literare

Eugene IonescoEugen Ionescu este, îndeobşte, recunoscut drept părintele teatrului absurd, pe care l-a scris însă în limba franceză – dintr-o repudiere vehementă şi definitivă a românismului (aşa s-a spus, dar am mai putea discuta asta…). Cele mai reuşite scrieri în limba română sunt eseurile reunite în volumul intitulat „Nu”, pentru care un juriu i-a acordat un premiu pentru „scriitori tineri needitaţi”. Lucrarea va stârni un uriaş scandal în epocă şi va fi respinsă la publicare, apărând totuşi în 1934 la Vremea. Ediţia va avea pe contrapagina de titlu următoarea notă: „Operă selecţionată şi publicată de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi, cu împotrivirea a doi din cei şapte membri ai comitetului.” Cei doi erau Tudor Vianu (care şi-a şi dat demisia în semn de protest pentru această premiere) şi Şerban Cioculescu. Ceilalţi erau: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ion I. Cantacuzino, Romulus Dianu – pe toţi, scriitorul îi “atinsese” în manuscrisul pe care li-l trimisese spre citire şi premiere.

După o metodă care îi va deveni proprie, cartea produce uimire, derută şi comic irezistibil. Autorul atacă figurile uriaşe ale literaturii române din acea vreme (am selectat aici fragmente despre Tudor Arghezi, Ion Barbu şi Camil Petrescu), susţinând injurios că ei nu ar fi creat o operă valabilă, deconspirând, în final, miza polemică şi ludică, totul într-un discurs imbatabil din punct de vedere logic şi extrem de valoros la nivelul argumentării.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'teribilism'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

martie 2024
L Ma Mi J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii