Sub privirea ei ageră și stiloul său, Sylvia Plath a transformat obiectele comune în imagini bântuitoare: „o nouă statuie într-un muzeu răcoros”, o umbră în oglindă, o bucată de săpun. Perspectivele ei uimitoare și limbajul ei ferm a făcut-o pe Plath un standard important pentru cititorii ce-și doreau să rupă liniștea referitor la probleme legate de traumă, frustrare și sexualitate. Iseult Gillespie ne povestește de ce scrierile lui Plath continuă să captiveze. Lecție de Iseult Gillespie, regie de Sarah Saidan.
Romfilatelia introduce în circulație, marți, 22 iunie 2021, emisiunea de mărci poștale „Revoluția lui Tudor Vladimirescu, 200 de ani”, dedicată unui moment istoric și unei personalități de excepție, Revoluția din 1821 și conducătorul acesteia, Tudor Vladimirescu.
Publicul este așteptat marți, 16 aprilie 2019, ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la prezentarea cărții „La început a fost sfârșitul. Dictatura roșie la București” de Adriana Georgescu, prima mărturie a unui deținut politic dintr-o țară aflată dincolo de Cortina de Fier, într-o dezbatere despre literatura concentraționară cu scriitorii Ana Blandiana și Dan C. Mihăilescu, regizorul Nicolae Mărgineanu și Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas. Evenimentul cuprinde proiecția unui fragment din filmul „Binecuvântată fii, închisoare”, regizat de Nicolae Mărgineanu.
Profesorul de literatură îi spune unui elev:
– Andrei, compunerea ta arată de parcă ţi-ar fi scris-o tatăl tău.
– Păi… am folosit stiloul lui, domnule…
Lakshmi Pratury îşi aminteşte de arta apusă a scrisorilor şi împărtaşeste o serie de notiţe pe care tatăl său i le-a scris înainte să moară. Discursul scurt, dar inimos te va inspira, poate, să pui şi tu stiloul pe hârtie.
Când mă apuc de scris, alunec fără să vreau într-o anumită manieră stilistică şi chiar dacă sunt convinsă că scriu numai pentru mine, tot adopt o anumită poză, iar gândurile mele refuză să se scurgă pe hârtie aşa cum sunt prin braţul, degete şi peniţa stiloului cu care scriu şi s-ar putea spune că nu capul dirijează stiloul, ci invers.
Câteodată mă las dusă de viaţă şi, deşi ştiu cât valorează ea, mă abandonez pe de-a întregul şi atunci nu mai are pentru mine nici o însemnătate întrebarea: ”To be or not to be?”
Două gânduri să nu te părăsească niciodată: acela de aţi îmbogăţii mintea şi sufletul şi, gândul că suntem trecători în lume. ”Memento mori”, nu este un adagio al tristeţii, nici al resemnării, ci un semnal de alarmă care vrea să te ţină într-o permanentă stare de veghe – zicând: ”Bagă de seamă ce faci cu viaţa ta, că nu e veşnică!” Ne facem iluzii că suntem stăpâni pe el, însă el şi viaţa ne stăpânesc.