Renumitul sculptor Antony Gormley vălurește spațiul și forma umană. Lucrările lui explorează spațiul interior pe care-l resimțim în trupurile noastre – și spațiul exterior pe care-l simțim în jurul nostru, conștienți că suntem punctiformi în spațiu și timp.
fără voturi
Încarc...Romfilatelia continuă seria de tematici dedicate artei și colecționarilor, introducând în circulație o emisiune de mărci poștale cu o tematică inedită, „Colecțiile muzeelor dispărute”, dedicată recuperării memoriei unui muzeu odinioară foarte cunoscut și apreciat în București, Muzeul Simu. Emisiunea este disponibilă începând de vineri, 8 ianuarie 2021, în magazinele Romfilatelia.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Muzeul Național de Artă al României prezintă expoziția temporară „Poveștile Crucii. Sculptură miniaturală de tradiție bizantină”, deschisă publicului începând din decembrie 2020 până în iunie 2021. Aceasta este realizată de curatorul Lucreția Pătrășcanu, din cadrul Secției Artă Veche Românească a MNAR și propune un registru expozițional contural prin elemente de spiritualitate și cult, cu trimitere către sărbătorile de iarnă ce se apropie.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele și limpede cum e cristalul, dar e și foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulțime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei.
Să nu credeți însă că acolo nu-i decât nisip și mâl; nu, acolo cresc copaci ciudați și ierburi ciudate, și tulpinile și frunzele lor sunt așa de mlădioase încât se clatină la cea mai mică mișcare a apei, parcă ar fi vii. Toți peștii, mici și mari, se strecoară printre ramuri cum se strecoară păsările prin văzduh. În locul unde-i cea mai mare adâncime e palatul împăratului mării; zidurile sunt de mărgean și ferestrele înalte și arcuite sunt de chihlimbar străveziu; acoperișul e făcut din scoici care se deschid și se închid după cum se mișcă apa. Și în fiecare scoică e un mărgăritar de preț; numai unul și ar fi destul să împodobească măreț coroana unui rege.
Împăratul mării era de multă vreme văduv și casa i-o ținea mamă-sa, bătrâna. Era o femeie înțeleaptă, dar foarte mândră de neamul ei; purta douăsprezece stridii pe coadă, pe când nobilii aveau numai câte șase. Încolo, era femeia vrednică, mai ales că ținea foarte mult la nepoatele ei, domnițele mării. Acestea erau șase la număr și toate frumoase, dar cea mai mică era cea mai frumoasă dintre toate; pielea ei era gingașă și moale ca o petală de trandafir, ochii albaștri ca niște lacuri adânci, dar, ca și celelalte, nu avea picioare și trupul în partea de jos avea o coadă de pește.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
