Risipitor
Videoclipul cântecului scris şi interpretat de Loredana Groza
Videoclipul cântecului scris şi interpretat de Loredana Groza
Editura Humanitas așteaptă publicul la Librăria Humanitas de la Cișmigiu sâmbătă, 19 mai 2018, ora 17:00, la o seară dedicată celor trei piese ale lui Aristofan din volumul „Trei comedii. Lysistrata, Viespile, Belșugul (Plutos)”, publicat în traducere în versuri, cu introducere și prefață de Andrei Cornea și ilustrații de Mihail Coșulețu. La discuția despre teatrul antic și critica politică și socială posibilă în democrația ateniană prin intermediul artei participă Marina Constantinescu și Andrei Cornea. Fragmente din cele trei piese sunt interpretate de Cristian Constantin și Onorina-Ghiulnara Djuvadov, studenți la UNATC.
Continuare »
Pe Ahil îl îmbrăcase maică-sa în haine femeiești și-l ținea ascuns printre fete ca să-l scape de mobilizare. În vremea aceea de vitejie cronică și generală s-a găsit, dar, cel puțin o mamă care să puie mai presus viața decât gloria militară a fiului său. Băiatul însă avea vocație. Când Odiseu, îmbrăcat ca negustor, i-a arătat de o parte arme, de alta podoabe femeiești, Ahil s-a repezit drept la suliță. În el, vitejia era geniu. Și așa Omer a avut pe cine să cânte și să încredințeze dascălilor și școlarilor, spre milenară admirație gramatico-morală. Dar acest erou-model a spus, după moarte, foarte amărât, că mai bine să fii rândaș între vii, decât om ilustru pe lumea cealaltă.
Poetul Minulescu cântă pe acei care nu s-au apropiat de spatele frontului nici măcar pân’ la Coțofenești. În textul simfoniei sale tricolore cuvântul „lașitate” răsună ca motiv fundamental, cu o consecvență superwagneriană. Dacă și-ar fi adus aminte de vechea prudență a zânei Thetis și de scepticismul postum al fiului ei, ar fi privit mai indulgent poate lașitatea modernă. Mie, cel puțin, acum îndată după lectură, zâmbetul în care-i ținut întreg romanul îmi pare, pe alocuri, pătruns de oarecare asprime… Și alt cusur nu găsesc în această carte splendidă și diavolească.
Continuare »
Urmez o stradă cunoscută, pe care am străbătut-o atâția ani de zile, și fără să mă gândesc la năvala anilor care au curs peste mine, de când trăiesc departe, mi se pare ciudat că prin grădini nu văd aceiași pomi, la geamuri aceleași figuri cunoscute.
Aci își apleca ramurile un cais, și dincolo, noaptea, nălucea un arțar alb ca o fantomă. Oprit lângă un grilaj de fier, îmi reazim capul ca să privesc înlăuntrul unei curți, și nu mai recunosc vechile case în care am stat. Străinul care s-a mutat și-a pus pecetea lui. E tăcere, nu văd nici o trăsură la scară, nici o siluetă de misit, nici o umbră de cerșetor.
Continuare »
Dacă aş fi un serios adept al metempsihozei, cu siguranţă aş băga mâna în foc că o simpatică Madame Simone Antonesco, contemporană cu Eminescu, s-a reincarnat după un secol în Simona Antonescu de astăzi, doamna care suferă de dorul României de altădată şi brodează, cu mult har, poveşti adevărate care înlesnesc tuturor fiilor risipitori o foarte credibilă reîntoarcere acasă.
Continuare »
Numărul 9 din 2013 al revistei de cultură „Constelaţii diamantine” şi-a făcut apariţia. Se află deja inclus în Biblioteca Citatepedia.
Este un număr cu conţinut divers, chiar eterogen, dar şi un prilej pentru surprize. Ca întotdeauna, versurile sunt din belşug, iar ilustraţiile sunt dintre faimoasele picturi ale lui Jan Vermeer.
Continuare »