Îți vin uneori cele mai creative idei când împăturești rufele, speli vasele sau când nu faci nimic anume? Se întâmplă deoarece, atunci când corpul tău e pe autopilot, creierul devine ocupat formând noi legături neuronale care leagă idei și rezolvă probleme. Învață să iubești starea de plictiseală pe măsură ce Manoush Zomorodi explică legătura dintre detașare și creativitate.
Pe noul single, „Distorted Light Beam”, co-scris și coprodus de Bastille împreună cu Ryan Tedder, alături de colaboratorul de lungă durată al trupei, Mark Crew, formația britanică multi-premiată reflectă asupra modului în care ne schimbăm cu toții și a modurilor în care ne pot manipula realitățile pentru a se potrivi unei narațiuni care ni se potrivește mai bine. Spune-i distop, utop sau, pur și simplu, numește-l viitor… Acesta nu este un cântec care stă la judecată atât de mult încât să recunoască schimbarea paradigmatică care are loc. „Când visez, pot face orice”, cântă Dan, „Când visez diseară, pot merge oriunde… Când visez diseară, pot fi oricine …”
Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN) şi Editura Humanitas propun o înţelegere a firescului uman prin „Dialoguri de seară”, proiect filozofic desfășurat în jurul cărții „Eseuri de Duminică” a lui Constantin Noica. Astfel, duminică, 24 februarie 2013, de la ora 17:00, la librăria Humanitas de la Cișmigiu, Gabriel Liiceanu, figură marcantă a Școlii de la Păltiniș condusă de Constantin Noica, va dezvolta opinii şi idei pe baza eseului „Despre plictiseală”. Intrarea la eveniment este gratuită, în limita locurilor disponibile.
Ne-au parvernit, simultan, pe e calea internetului, două ştiri îmbucurătoare pentru cultura Văii Jiului. Şi nu numai. Două noi apariţii editoriale ale aforismelor lui Valeriu Butulescu.
A apărut pe DVD și Blu-ray „Julie şi Julia” („Julie & Julia”), un film savuros, cu Meryl Streep și Amy Adams în rolurile principale. Inspirată din două poveşti adevărate, pelicula a fost distinsă cu o nominalizare la Oscar, una la premiile BAFTA şi un Glob de Aur.
Am socotit potrivit ca în fruntea listei epigramiştilor beneficiari ai atenţiei lui Cincinat Pavelescu să fie cei cărora li s-au dedicat mai multe epigrame. Printre aceştia se numără, după câte am constatat, nepotul său, Mircea Pavelescu, născut în 14 octombrie 1908, când Cincinat Pavelescu avea 36 de ani, iar Ion Pavelescu – deasemeni unchi – avea 19 ani.
Anii au trecut, Mircea a crescut şi, precum cei doi unchi ai săi, a devenit poet scriind – după cum arăta G. Călinescu – «o poezie fantezistă firească şi graţioasă (Pasărea Paradisului), adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ştrengărească melancolie».
Ca şi cei doi unchi ai săi, Mircea se apropie de epigramă şi e de presupus că îşi încearcă pana şi talentul în catrene adresate cel puţin unuia dintre dânşii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă faţă singur săgeţilor trase de cei doi versaţi şi deosebit de talentaţi înaintaşi ai săi.