Search Results

 29 octombrie 2019

Poezii. În corpul obscur al metamorfozei

Publicul este așteptat joi, 31 octombrie 2019, ora 19:00, la Librăria Cărturești Verona (demisol, strada Pictor Arthur Verona nr. 13–15), la o Seară italiană dedicată antologiei Mario Luzi, „Poezii. În corpul obscur al metamorfozei” („Poesie. Nel corpo oscuro della metamorfosi„), apărută la Editura Humanitas, în colecția Biblioteca italiană, în traducerea și îngrijirea lui Dinu Flămând, cu o introducere de Stefano Verdino. La eveniment vorbesc poetul, criticul literar și eseistul Dinu Flămând, poeta Svetlana Cârstean și Smaranda Bratu Elian, italienist, coordonatorul colecței Biblioteca italiană.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 12 aprilie 2019

La început a fost sfârşitul

Publicul este așteptat marți, 16 aprilie 2019, ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la prezentarea cărții „La început a fost sfârșitul. Dictatura roșie la București” de Adriana Georgescu, prima mărturie a unui deținut politic dintr-o țară aflată dincolo de Cortina de Fier, într-o dezbatere despre literatura concentraționară cu scriitorii Ana Blandiana și Dan C. Mihăilescu, regizorul Nicolae Mărgineanu și Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas. Evenimentul cuprinde proiecția unui fragment din filmul „Binecuvântată fii, închisoare”, regizat de Nicolae Mărgineanu.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 2 mai 2018

„Despre metoda şi stilul lui Proust” de Paul Zarifopol

Paul ZarifopolUna din schimbările cele mai caracteristice în istoria stilului de vreo șaizeci de ani – să zicem: de la simboliști încoace – a fost aceea care în scurt s-ar putea numi criza elocvenței. Arta literară europeană a trecut de la stilul discursului și al conversației la stilul meditației și al visării solitare. Literatura clasică veche, cea clasică nouă (clasicismul francez și imitațiile lui în celelalte țări), literatura romantică și prelungirile ei „realiste” sunt, general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este supus trebuinței de a comunica cu un public – public din fața unei tribune, sau public din salon, unde fiecare e pe rând orator și ascultător. De aici rezultă ceea ce străbunii și părinții noștri numeau stil curgător – și acest stil ei îl admirau absolut. Pentru dânșii, era de la sine înțeles că vorbirea literară trebuia să se poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după norme specifice oratorice sau după normele conversației între oameni binecrescuți, cu educație clasică. În acest punct tocmai s-a întâmplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european s-a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă și provocătoare, a început să-l disprețuiască pe față și s-a făcut om singuratic, uneori foarte hapsân; s-a dedat fără rezervă meditației și visării independente de public, s-a făcut foarte învățat și misterios. Atunci s-a isprăvit cu stilul vorbit, elocvent sau amabil de dragul publicului. Artistul scrie pentru dânsul, ori pentru alți artiști – publicul va înțelege dac-o putea, și-i va plăcea ori nu… De altfel, acum ajungea a fi semn rău să placi publicului.

Fără îndoială, acestea trebuie înțelese în general: e vorba de direcția unei mișcări foarte largi și foarte adânci în viața literară; în detalii, excepții se găsesc destule. Anatole France a reprezintat cu perfectă îndărătnicie stilul vechi, cu toate că, în jurul lui, mișcarea de care vorbim se revărsa în forme violente; dar el părea că nu vede nimic, și-i sigur că n-a înțeles cât de puțin noutățile poeziei moderne. De aceea e foarte plăcut de citit cu glas tare din Anatole France, dar e ingrat, inutil și dăunător înțelegerii literare recitarea din autori specific moderni. De câte ori am auzit pe vreun iubitor al stilului vechi spunând că nu înțelege stilul nou, am putut observa că neînțelegerea, și prin urmare antipatia, venea tocmai de la această profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vorbește singur sau, mai exact, gândește în vorbe; el își urmează firul gândului și al visului, și mersul lui e subtil, minuțios, ciudat, e, în sfârșit, așa cum e gândul și visarea în adevăr, nedichisite de dragul publicului.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 24 noiembrie 2017

Aforismele: opere fără autor?

În perioada 5-7 octombrie 2017, Fundaţia Pelin şi Primăria oraşului Tecuci au organizat aici, în parteneriat cu Asociaţia Italiană a Aforismului alături de asociaţii naţionale precum Asociaţa Culturală „Con Anima” (Arad), Asociaţia Culturală Citatepedia etc., Festivalul Internaţional al Aforismului, Ediţia I. Au fost prezente personalităţi marcante ale literaturii tecucene, iubitori de carte si aforisme precum coordonatorul acestui festival, scriitorul Vasile Ghica, dar şi alți invitaţi de seamă precum umanistul de renume mondial Naji Naaman (Beirut), scriitor şi promotor al unei culturi deschise către noi orizonturi, binecunoscutul aforist român Valeriu Butulescu, etc.

Dintre cei peste 60 de participanţi la concurs, 18 au venit de pe alte meleaguri: Australia, Austria, Canada, Franţa, Israel, Italia, Republica Moldova, Ucraina etc. Printre aceştia, din Franţa, un autor deosebit de original: François Vaucluse. Originalitatea acestuia constă în faptul de a fi un pionier al „artei” de a scrie aforisme. Despre dânsul şi a sa „Artă a puţinului” aflăm mai multe în cele ce urmează.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 30 voturi
Încarc...
 4 noiembrie 2015

Valeriu Butulescu, tradus şi în lituaniană

“Smelio oazes”! Aşa se spune în lituaniană “Oaze de nisip”, titlul cărţii reprezentative de aforisme a lui Valeriu Butulescu. Ea a apărut recent la Vilnius – capitala Lituaniei într-o ediţie bilingvă (în limbile lituaniană şi rusă). Versiunea rusească reprezintă reeditarea cărţii lui Butulescu publicate la Sankt Petersburg în anul 2003, în traducerea lui Stanislav Karpenok. Traducerea în lituaniană a fost asigurată de tânăra poetă din Lituania, Mazena Mackoit.

Smelio oazes

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 4 voturi
Încarc...
 17 iulie 2015

Despre funcţia aforistică a replicii din metaforă

Lucian Strochi (poet, prozator şi dramaturg, autorul unei opere vaste şi de mare diversitate) s-a născut, a copilărit şi s-a format (ca om, dar şi ca scriitor) la Petroşani. Viaţa l-a împins spre alte meleaguri. S-a stabilit în Moldova, la Piatra Neamţ, în vârful magic al triunghiului astral al literaturii moldave: Ipoteşti, Humuleşti, Paşcani.

Lucian Strochi a debutat ca poet la Petroşani, în antologia lirică „Muguri de piatră”, publicată la sfârşitul anilor ’60. Tot el a citit şi a dat gir primelor încercări literare ale lui Valeriu Butulescu, pe atunci elev de liceu. Acum, la peste patru decenii de la acele evenimente, Lucian Strochi a publicat un articol consacrat creaţiei literare a lui Valeriu Butulescu, pe care îl prezentăm în continuare.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 7 voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'paranteze'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

martie 2024
L Ma Mi J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii