Ediţia de toamnă a „Urban Blues Fest”, primul festival dedicat bluesului din Bucuresti, soldout de la prima ediţie, se va desfăşura în excelenta locaţie „The Pub Trocadero”, de la Universitate, în zilele de 14, 15 şi 16 octombrie 2022. Vor fi trei seri tematice ce aduc în prim plan plăsmuirea şi modernitatea bluesului peste veacuri.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Teatrul Odeon deschide stagiunea 2020-2021 cu premiera spectacolului „Kilometrul Zero” („The Revolution Project”) de Saviana Stănescu, duminică, 27 septembrie și joi, 1 octombrie 2020, de la ora 19:00, în Sala Majestic. Spectacolul este regizat de Andrei Măjeri, scenografia semnată de Constantin Ciubotariu, iar din distribuție fac parte Ioana Bugarin, Diana Gheorghian, Nicoleta Lefter și Alexandru Papadopol.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Motto: „Ce-i viața, dacă nu umbra unui vis care fuge?” (Umberto Eco)
Umberto Eco (5 ianuarie 1932 – 19 februarie 2016) a fost scriitor italian, filosof și semiotician. Este cunoscut în special pentru romanele sale „Numele trandafirului” și „Pendulul lui Foucault”, traduse și în limba română. A fost președinte al Școlii Superioare de Studii Umaniste la Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.
Poemele puse în discuție au fost publicate prima dată în volumul de versuri DRUM SPRE ETERNITATE, Ed. ePublishers, București, 2019, apoi republicate în Antologia Lirică POEME PESTE TIMP, Ed. BREN, București, 2020. În cursul anilor 2018, 2019 și 2020 au apărut în diferite reviste de literatură on-line, dintre care amintim CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS ȘI AGAPE, ARMONII CULTURALE etc.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Motto:
Într-o confesiune din perioada retragerii sale la mânăstire Zoe Dumitrescu Bușulenga afirma: „Pentru mine marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ține, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a ființei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce la frumusețe. În rugăciune intri pentru a integra absolutului”.
Citind poeziile lui Corneliu Neagu pe Facebook am avut această senzație de cufundare în absolut. Apoi a venit dorința de a citi mai mult. Așa am ajuns la volumele sale de poezie. Pentru dialogurile de astăzi am ales trei poezii din volume.
Continuare »
fără voturiÎncarc...În aprilie 2003, în timp ce începea instalarea trupelor americane în Bagdad, un proiectil a explodat în clădirea în care se afla scriitorul și reporterul de război Jean-Paul Mari. În acel moment se găsi față în față cu moartea, făcând apoi cunoștință cu o fantomă care îi bântuie pe toți cei care-și riscă viețile pe câmpurile de luptă încă de la începutul vremii. „Ce vă ucide fără să lase cicatrici vizibile?” se întreabă Mari. Noi îl cunoaștem sub numele de „stres post-traumatic” – sau, așa cum îl descrie Mari, întâlnirea cu neantul morții. În acest discurs, el va căuta răspunsuri despre condiția umană, mortalitate și despre cea mai profundă psihoză a traumatismului lăsat de oroare.
fără voturiÎncarc...Acum doisprezece ani se împlinise un secol de la nașterea lui Flaubert. Frederic Masson, secretarul Academiei, om de bine și autor al multor volume asupra lui Napoleon, a refuzat să vie la serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist și a ponegrit familia franceză. O parte din presă a protestat atunci împotriva lui Masson, dar nimeni, mi se pare, n-a pomenit că acum patruzeci de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de către un literat, obscur ce-i dreptul, Henri Laujol, sprijinit însă cu energică simpatie de Anatole France.
Pe atunci, France ținea mult la romanele lui Feuillet, se emoționa gingaș de lirica lui Coppee, și Gyp îi plăcea cu deliciu: nu era, prin urmare, deloc anarhist și se avea deci bine cu „familia franceză”. În urmă, ideile lui s-au întors, putem zice, pe dos. Familia, statul și multe alte lucruri sfinte – nu numai franceze, ci oricare – au fost tratate în cărțile lui cu un haz minunat și cu o lipsă de respect desăvârșit. „Evoluțiile” lui au, incontestabil, eleganța violenței. E adevărat nostim și drăcos când același om zice, despre același lucru, azi așa, mâine din contra. Inconsecvența are farmec ștrengăresc. Dar în exercitarea acestei cochetării cronice, France a pus uneori, parcă, un fanatism care strică jocul: de exemplu, atunci când se avea bine cu Feuillet, Gyp, Coppee, deci cu familia franceză, a tratat, de dragul acestei familii, cu prea accentuată înverșunare pe anarhistul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-i face atâta cinste ca Masson, încât să-l numească anarhist – un calificativ cu oarecare prestigiu atunci când se aplică intelectualilor – ci îi zice de-a dreptul: prost, Don Quichotte, paiață dizlocată, și la urmă, spre mângâiere, „ce pauvre grand ecrivain”. E destul de tare.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
