„Dansează indiferent ce s-ar întâmpla” este mesajul transmis de trupa Zdob și Zdub prin versurile și videoclipul haios al noului single „Omul liliac”. Videoclipul a fost filmat de Electric Sheep Film și desenat de echipa Mokastudio, Kiev (Ucraina), regizor fiind Yuriy Motrych. Compozitorul piesei este Mihai Gâncu (chitară/bas ZsZ), iar versurile au fost scrise de Andrei Copoț.
În societatea occidentală, liliecii sunt adesea caracterizați drept hidoși, chiar răi. Zoologa Emma Teeling ne invită să regândim această atitudine față de liliecii a căror biologie unică și fascinantă ne ajută la înțelegerea propriului genom. (Filmat la TEDxDublin.)
Să ne gândim la un liliac infectat cu mai multe virusuri mortale, inclusiv cele care provoacă rabie, SARS și Ebola. În timp ce acest diagnostic ar fi letal pentru alte mamifere, minunea înaripată este total neafectată și poate chiar să-și petreacă următorii 30 de ani trăind ca și cum acest lucru ar fi perfect normal – deoarece, pentru lilieci, așa și este. Așadar, ce îi protejează pe lilieci de aceste infecții periculoase? Arinjay Banerjee investighează. [Regizat de Cabong Studios, povestit de Adrian Dannatt, muzica de Júlio Muzzi și Astrolábio Studio].
Ediția a 13-a a festivalului internațional de comedie Film 4 Fun s-a încheiat în seara de duminică, 8 august 2021, printr-o gală găzduită de Cinema Carpați din Sinaia și transmisă live pe Facebook și pe canalul YouTube al festivalului.
Era în mijlocul iernii. Aerul era foarte rece, vântul era tare înțepător, înăuntrul ușilor închise era cald și bine, dar în afară caselor bine încălzite se află ghiocelul, sau cel puțin micuța lui rădăcina, îngropată sub pământul acoperit de zăpadă.
Într-o zi, a început să plouă. Stropii de apă au străpuns neaua așternută peste pământ, au atins rădăcina ghiocelului și au vorbit cu ea despre strălucirea lumii de afară. Curând, o rază de soare și-a făcut și ea loc printre zăpadă până la bulbul ghiocelului, iar înlăuntrul lui a început să freamăte o reînnoită viață.
Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri străvechi.
Palatul împăratului Chinei era cel mai frumos din lume, clădit numai din cel mai scump porțelan, dar așa de sfărâmicios, așa de gingaș, încât trebuia să umbli cu mare băgare de seamă prin el – să nu se spargă. În grădină erau niște flori minunate și de cele mai frumoase atârnau zurgălăi de argint, care sunau mereu, ca să nu treacă cineva pe lângă ele și să nu le vadă. Grădina era plină de minunății și era așa de mare încât nici grădinarul nu știa până unde se întinde; dacă mergeai tot înainte ajungeai într-o pădure cu copaci înalți și lacuri adânci. Pădurea mergea până la marginea mării și marea era albastră și adâncă. Corăbiile treceau chiar pe sub ramurile copacilor și într-un copac era o privighetoare care cânta așa de frumos încât până și un biet pescar care nu-și mai vedea capul de treabă și de griji se oprea în loc și asculta când venea noaptea să-și ridice năvodul.