25 iunie 2013
La ora actuală, datorită diagnozei precoce, sunt cu 63% mai puține decese cauzate de boli cardiace decât erau doar cu câteva decenii în urmă. Thomas Insel, Directorul Institutului Național de Sănătate Mentală, se întreabă: Am putea face asta și pentru depresie și schizofrenie? Primul pas pe această nouă cale de cercetare, spune el, e o reformulare esențială: să nu le mai considerăm „tulburări psihice”, ci să începem să le privim ca „tulburări cerebrale”. (Filmat la TEDxCaltech.)
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
22 aprilie 2021
Iubitorii naturii au prilejul de a face cunoștință cu două specii de animale pe care extrem de puțini români au avut șansa de a le vedea: nurca europeană și dropia. În acest an, sub genericul „Europa 2021”, PostEurop, organism al Uniunii Poștale Universale, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite, a ales o tematică de mare actualitate: „Specii naționale pe cale de dispariție”. Astfel, Romfilatelia introduce în circulație, joi, 22 aprilie 2021, o emisiune de mărci poștale cu acest nume, emisiune alcătuită din două timbre, pe care sunt ilustrate două specii pe cale de dispariție din fauna României: nurca europeană (Mustela lutreola) și dropia (Otis tarda).
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
16 octombrie 2020
M-am gândit adesea, nu cu puțină nedumerire, la soarta ciudată a lui Conrad Purces dintr-o țară lipsită de atingere cu marea ajunse tocmai să fie un povestaș al mării, și într-o limbă ce nu-i aparținea, ce o vorbise până la moarte cu un vădit accent străin. Încă la vârsta de nouă ani, uitându-se odată la harta Africii, puse degetul pe un cuprins atunci nedescoperit și zise: „Când voi fi mare, acolo mă duc!”
Uitase, firește, de aceasta: dar, peste un sfert de veac, în drumu-i spre Congo se va fi mirat și el de realizarea unei atari presimțiri, precum s-a mirat neîndoios și de imboldul timpuriu ce-l duse, împotriva tuturor stăruințelor, departe de căminul strămoșesc, pe întinsul mărilor. Nu împlinise nici șaptesprezece ani, când sosi în Marsilia, unde, îmbarcându-se pe un vas cu numele parcă nadins născocit de „Tremolino” și colindând Mediterana. Legănându-și întâile avânturi ale tinereții în largul zărilor mișcătoare, în dulcea lumină, în farmecul nestinselor tradiții clasice. natural era să n-o uite nicicând și s-o proslăvească în pagini numeroase, mai ales din cartea sa „The Mirror of the Sea”:
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
17 noiembrie 2016
Zița, tânără și, cum sunt îndeobște româncele noastre, foarte vioaie, a evoluat energic. Stimulată de ambițiile intelectuale ale lui Rică, ea a pătruns, prin Alecsandri și Bolintineanu, până la câteva romane franceze. Copiii și mai ales copilele lor n-au mai cunoscut decât literatură străină. Fetele chiar au suferit probabil, în delicatețea lor, pe urma „luptei pentru limba românească”, dusă acum douăzeci de ani cu un neuitat brio patriotic, și s-au închis desigur cu atât mai îndărătnic în admirația lor gingașă, pentru Bernstein-Bataille și Prevost-Bourget. Iar nepoții participă adesea activ la producția literară română, chiar când sunt fii și fiice de oameni cu stare; sau cel puțin cunosc, urmăresc și încurajează cum pot literatura românească produsă de vreo două decenii încoace. Totuși, lecturile lor favorite și inspiratoare sunt Henri de Regnier, Samain, Verhaeren, Rachilde – în scurt: catalogul de la „Mercure de France”. La care se adaogă pentru cei cu gustul grav și puternice trebuințe de idei: Barbusse și Romain Rolland. Acum în urmă de tot suntem, se-nțelege, expresioniști.
Astfel mi se arată publicul nostru literar de azi, considerat în elementele lui cele mai energice și hotărâtoare. În așa situație, Caragiale s-a învechit grozav, disproporționat față de timpul în care a trăit și a scris. Dar de învechirea operei sale publicul nu-i singur vinovat.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară, Eseuri
4 iulie 2016
Pe 14 mai 2016, pe scena Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu” din Petroşani a avut loc premiera spectacolului „Infinitul Brâncuşi”, după drama cu acelaşi nume, semnată de Valeriu Butulescu. Tema incitantă şi de mare actualitate şi magnitudinea numelui Brâncuşi au trezit interes, inclusiv peste hotare. Teatrul din Valea Jiului a primit mai multe invitaţii, dar a optat pentru Grecia. Aşa cum am aflat de pe internet, spectacolul a fost bine primit. Am consemnat acest interviu cu autorul piesei, dramaturgul Valeriu Butulescu.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Corneliu Bran in Interviuri, Teatru
1 iulie 2016
Mamă! Ce puțin am rostit numele tău și cât de vag îmi aduc aminte de tine… O negură te învăluie și parcă din neguri e urzit și conturul tău.
În fața mărei, unde am stat, privind neîntrerupta goană a talazurilor, acolo m-am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. Din fundul orizontului aceluia ce-l hotărăște linia curbă a mărei, de acolo ai venit tu. Pe o noapte dulce cum e aceasta, un vas legănat, ce și-a scris pieritoarea dungă pe cer, te-a adus desigur. Și pe cheiul acesta singuratic, unde întârzii eu, visând uneori, au coborât pașii tăi, de bună seamă.
Ca și acum, neastâmpăratele talazuri se ridicau ca niște fantome din mare și alergau de-a lungul digului de piatră sură ca să privească portul. O semilună pală, brodată pe un steag, lucea și atunci pe înaltul unui catarg, și tu desigur, cu fața întoarsă peste umăr, ai trebuit să privești tristă pe largul întinselor valuri ce te despărțeau de țara ta…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri