Departe de… acasă
Departe de acasă, departe de casă, tu, casă, cuvânt magic, cuvânt plin de mine, gând plin de-ai mei, de voi, de ei, de noi. Obsesia naşterii mele oare? Mă pot rupe de tine vreodată, „departe de casă”? Te pot goni, te pot izgoni din mine, din imaginile amintirilor mele? Tu, nălucă, de ce nu-mi laşi serile în pace? Tu, departe de mine, casă, cuvânt dulce şi, câteodată, ooo… venin, venin dulceag-amar care îl mestec în mine, îl frământ, sau încerc să-l izgonesc, să conştientizez că nu îmi poate face nimic. De ce vii spre mine disperată, tu, nălucă, departe de casă? Şi totuşi, nu pot scăpa, ma trage prin fir nevăzut…
Continuare »
4 voturi
Încarc...