Search Results

 2 ianuarie 2020

„Nervozităţile în jurul lui Anatole France” de Paul Zarifopol

Zece ani după moartea lui Sainte-Beuve, publica A. J. Pons, unul din secretarii dispărutului, o colecție de mahalagisme savuroase, cu titlul de perfidă modestie: Sainte-Beuve et ses inconnues. Toate măruntele glorii și profite sexuale, pe care disciplina burgeză le categorisește ca inavuabile, erau concentrate aici, cu o solicitudine demnă de metoda nemilos curioasă a răposatului însuși – un Sainte-Beuve en pantoufles, care a scandalizat cât trebuie și a făcut fericit un public ce se credea, mai mult decât cel de astăzi, obligat să manifeste pudoare ofensată, și avea prin urmare cu atât mai mare aptitudine de a sorbi, în ascuns, suculența veșnică a sugestiilor literare pe temă de realități erotice.

Dar secretarii de la anii 80 se împiedecau în oarecare delicatețe: așteptau să se răcească bine mortul înainte de a vărsa în public mizeriile lui ascunse: zece ani înseamnă că Pons avea un tact răbdător perfect elegant. Și apoi întreaga tratare e de o malițiozitate foarte politicos reținută. Este evident însă că, pe când Anatole France trăgea de moarte, devotatul său Jean-Jacques Brusson trebuia să fi isprăvit aproape corecturile. Câteva săptămâni după îngroparea eroului, cartea izbucnea, și o celebritate groasă era garantată secretarului pentru un an de zile.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 24 decembrie 2019

Christer Mjåset: 4 întrebări pe care trebuie să i le pui mereu doctorului

„Doctore, chiar este necesar?” Susținut de surprinzătoare studii despre tratamentul exagerat, neurochirurgul Christer Mjåset explică puterea acesteia și a altor întrebări simple în contextul tratamentului medical și al chirurgiei, și ne împărtășește cum pacienții pot lucra mai bine cu doctorii pentru a primi îngrijirile de care au nevoie.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 15 ianuarie 2019

Travis Rieder: Agonia sevrajului în tratamentul cu opioide – și ce ar trebui să le spună medicii pacienților despre aceasta

Statele Unite reprezintă 5% din populația lumii, dar consumă aproape 70% din totalul mondial de opioide, creând o problemă care a dus la zeci de mii de decese în fiecare an. Cum s-a ajuns aici și ce putem face? În această prezentare, Travis Rieder povestește despre cât de grea e lupta, adesea nevăzută, a renunțării la opioide și arată cum doctorii care prescriu rapid (și exagerat) opioidele nu sunt echipați cu instrumentele necesare pentru a scoate oamenii din acest tratament.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 27 decembrie 2018

„Despre stilul perfect” de Paul Zarifopol

Am greșit. Deunăzi, vorbind de stilul lui Renan, am spus, după mărturia lui Emile Gebhart, că La Priere sur l’Acropole, giuvaerul etern inevitabil în toate panegiricele închinate maistrului delicios, a fost scrisă în biblioteca Școalei franceze sau la Hotel d’Angleterre în Atena. Târziu după Gebhart, Albert Thibaudet venise cu ideea că Rugăciunea a fost, probabil, scrisă în insula Ischia. Nici așa nu-i. Acum de curând, d. Jean Pommier, profesor, a publicat în Revue de Paris, un studiu despre originile bucății, și acolo ne informează că ea a fost scrisă, câteva luni mai târziu, acasă, la Paris. Și d. Pommier, care face lucrurile serios, a cercetat carnete inedite de călătorie ale lui Renan, și a găsit că în La Priere… sunt utilizate note dintr-o plimbare în Norvegia.

Renaniștii au strigat că-i profanare și-i ridicul să cercetezi izvoarele (!) unui scriitor așa de mare. D. Souday, mai ales, s-a iritat peste măsură și a vorbit, foarte veninos, despre Le Pommier sur l’Acropole… și bietul profesor Pommier crezuse că a luat toate măsurile de cuvenit respect către idolul de care se apropia, scriind cu sfială mare: „Arretons ici cette analyse impie”. Ce naiv! Nu s-a gândit că nu era vorba să se oprească; sacrilegiul era că a început o asemenea cercetare… Dar adoratorii nu înțeleg; de aceea doar sunt adoratori.

Ce însemnează, în cazul de față, asemenea cercetare asupra metodei de lucru a unui literat? Renan zice: „les heures que je passais sur la colline sacree etaient des heures de priere”. Aceasta, evident, ca să ne prepare pentru lirismul care urmează îndată – cinci pagini de apostrofări și invocații neobosite, impecabil elegante.

După drepturile elementare ale interpretării literare, îmi era permis – vreau să zic: eram obligat! – să pun alături de informația din Souvenirs de jeunesse (pe care Renan singur le taxează de verite et poesie, și adaugă: „bien des choses y ont ete mises, afin qu’on sourie”) observațiile unui învățat serios și cinstit ca Gebhart, care tocmai în acele „ceasuri” era acolo cu dânsul.

Și?

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 22 octombrie 2018

294.000 de citate în română

Am trecut de jumătatea toamnei, iar recolta la Citatepedia se arată bogată. Chiar spectaculoasă. Dar despre asta, când vom face totalurile.

Deocamdată, să spunem că secţiunea Poezii a depăşit 40.000 de înregistrări. Există o tendinţă la ora actuală ca mulţi poeţi să scrie pe Facebook. Din perspectiva feedbackului obţinut, este normal. Acolo sunt multe reacţii şi, chiar dacă adesea exagerat de bune (pentru că majoritatea publicului este din prieteni şi admiratori), este motivant să le vezi. Numai că reţelele sociale sunt despre prezent şi trecutul apropiat. Este dificil să găseşti ceva postat cu ani în urmă. Citatepedia are însă o organizare mult mai bună a informaţiei şi ne bucurăm că poate fi un mare depozitar cultural, pentru atât de mulţi autori.

Rămâneţi pe fază, urmează veşti bune!

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...
 14 august 2018

„Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul” de George Topîrceanu

Sufletul femeii e o enigmă; femeia e un sfinx, o șaradă — spun adoratorii ei fervenți, care se cred totuși misogini.

Această concepție, datorită misticismului erotic al vremii, a intrat cu timpul în rândul adevărurilor curente.

Psihologii și romancierii au încercat s-o documenteze la infinit, poeții „anormali” au pus-o în versuri și i-au exagerat conținutul. Iar femeia a acceptat-o cu grație…

„Sfinxul” își intitulează și dna Hortensia Papadat-Bengescu noua sa carte de feminități. În treacăt fie zis, ceea ce vrea să sugereze acest titlu ușor ostentativ poate fi însă obiect de controversă pentru spiritul vremii în care intrăm. Se pare că omul acestei vremi va întinde, în sfârșit, antagonistei sale de până ieri o mână de împăcare și de ajutor: „Ai fost roabă umilită, ai fost sfinx idolatrizat. Fii de acum înainte om, și vino alături de mine…”

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'exagerat'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

aprilie 2024
L Ma Mi J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii