Sore și Adrian Sînă și-au unit forțele și lansează piesa „Inimă albastră”, însoțită și de un videoclip muzical sugestiv. Cântecul a fost compus de Adrian Sînă, care a scris și versurile alături de Maria Georgiana Zanfir, Nicoleta Darabană și Izabela-Mihaela Radu. De instrumentalul track-ului s-au ocupat Andreas Oberg și Dorin-Marian Achim, cel din urmă realizând și mix-ul și master-ul melodiei.
Continuare »
fără voturi
Încarc...Marți, 3 decembrie 2019, la ora 18:00, este inaugurată în Galeria Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția (Palazzo Correr, Campo Santa Fosca, Veneția) expoziția intitulată „Hortus Deliciarum” a artistei Maria Victoria Zidaru. Numele Mariei Victoria Zidaru este foarte cunoscut publicului iubitor de artă din România. Artista a expus în numeroase prilejuri în cadrul unor importante manifestări colective din străinătate și se bucură de aprecieri din partea criticii de artă din diferite țări.
Continuare »
fără voturiÎncarc...
În colecţia Raftul Denisei de la Humanitas Fiction, a apărut de curând „Grădina uitată” de Kate Morton, în traducerea Sînzianei Dragoş.
În ajunul Primului Război Mondial o fetiţă este găsită la bordul unui vas cu destinaţia Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlineşte douăzeci şi unu de ani, Nell O’Connor află un secret care îi va marca destinul. Peste câteva zeci de ani, ea porneşte în căutarea adevăratei sale identităţi, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moşteniri neaşteptate. Conacul Blackhurst şi grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătura dintre cele trei femei, aparţinând unor generaţii diferite, ale căror destine excepţionale se continuă unul pe celălalt.
Continuare »
1 voturiÎncarc...
Umberto Eco, născut pe 5 ianuarie 1932, este una dintre cele mai importante figuri din semiotica europeană, un teoretician desăvârşit şi extrem de plăcut la lectură, pertinent şi dinamic, solicitant şi abil în a capta atenţia şi interesul lectorului. Pe lângă sistemul teoretic, autorul a găsit de cuviinţă să-l ilustreze practic, în câteva structuri romaneşti ce i-au adus popularitatea şi în rândul profanilor. Una dintre ideile de bază pe care am construit o analiză a romanului său, „Numele trandafirului”, este aceea că fiecare cititor alege, dintr-o carte oarecare pe care o citeşte, exact ceea ce poate înţelege şi asimila, în funcţie de calităţile sale native, interesele personale şi bagajul de cunoştinţe pe care îl posedă până în acel moment. Prin urmare, o carte se dovedeşte a fi – în fapt – o multitudine de cărţi, iar romanul lui Eco demonstrează chiar prin construcţie acest lucru.
Continuare »
5 voturiÎncarc...
La Editura Trei, în colecţia Fiction Connection, a apărut cel mai recent roman semnat de Marc Levy, cel care l-a făcut celebru, o împletire a romantismului cu fantasticul: „Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus” (traducere din franceză şi note de Marie-Jeanne Vasiloiu).
Cu doar câteva zile înainte de nuntă, Julia primeşte un telefon de la secretarul tatălui ei. Aşa cum intuia, Anthony Walsh, om de afaceri strălucit, dar tată distant, nu va putea lua parte la ceremonie. Scuza este ireproşabilă: a murit! Ca şi în alte dăţi, dispare brusc din viaţa ei, bulversând-o cu totul. A doua zi după înmormântare, Julia descoperă însă că tatăl ei îi rezervă o altă surpriză. Cea mai neobişnuită călătorie din viaţa ei… şi ocazia de a-şi spune, în sfârşit, lucruri pe care nu şi le-au spus niciodată.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Apropiindu-se de text, criticul literar se vede continuu sfâşiat de o eternă dualitate: el este un cititor căruia îi este (totuşi) interzis să «uite» de sine în plăcere. Deşi este (mai ales el) conştient că există pe undeva «o mistică a textului»1, criticul trebuie să pătrundă în singularitatea textului printr-o portiţă îngustă, cu graţie şi naturaleţe, fără a lăsa să se vadă bagajul considerabil pe care-l poartă cu sine, bine condimentat întotdeauna cu un fond ideologic care trebuie luat în seamă.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
