Buzunarul cu pâine
În datele de 24, 25, 30 şi 31 ianuarie 2009, de la ora 19:00, la Teatrul Metropolis are loc spectacolul „Buzunarul cu pâine” de Matei Vişniec, cu Oana Pellea şi Mihai-Gruia Sandu.
Continuare »
În datele de 24, 25, 30 şi 31 ianuarie 2009, de la ora 19:00, la Teatrul Metropolis are loc spectacolul „Buzunarul cu pâine” de Matei Vişniec, cu Oana Pellea şi Mihai-Gruia Sandu.
Continuare »
„A fost odată la Hollywood„, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment apărută în luna mai 2022 în colecția Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu, și tradusă de Iulia Gorzo, este disponibilă acum în toate librăriile din București și din țară și online, pe site-ul Librăriei Humanitas și pe cele ale lanțurilor de distribuție partenere. Cartea este lansată miercuri, 25 mai 2022, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sâmbătă, 4 iunie 2022, ora 12:00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Continuare »
Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină, și moșneagul un cucoș; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșneagului nu-i da nici unul. Moșneagul într-o zi perdu răbdarea și zise:
— Măi, babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi și mie niște ouă, ca să-mi prind pofta măcar.
— Da’ cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate și tu cucoșul tău, să facă ouă, și-i mânca; că eu așa am bătut găina, și iacătă-o cum se ouă.
Continuare »
De mult doream a vedea portretul lui Alexandru vodă Lăpușneanul și, aflând că se găsea la mănăstirea Pângărați, mă hotărâi a face o primblare pân-acolo. Mă pornii deci într-o amiază de la Piatra, întovărășit de doi tineri poeți și de un tânăr judecător, care, având norocire de a nu fi cât de puțin poet, se îngriji de viitor și luă cu el doi harbuji groși ca cei de Bender și o pungă mare plină de tutun. Aceste provizii ne părură cam deșănțate pentru o primblare de două ceasuri, însă urma ne încredință că, în privirea mulțumirilor trupești, e mult mai priitor de a fi cineva judecător decât amorezul muzelor.
Ne pornirăm pe la sfințitul soarelui, plini de veselie și de sperare, și, grămădiți ca vai de noi! într-o brișcă de Brașov, care, urmând obiceiului surorilor sale numite brașovence, ne scutura ca pe niște saci de nuci; dar ce ne păsa nouă! Lumea întreagă atunci era a noastră! cerul era atât de limpede și de albastru, priveliștea în toate părțile se arăta atât de veselă și măreață, toată firea ne zâmbea cu un farmec atât de dulce! Ce ne păsa nouă!…
În ceasul acela nimeni dintre noi nu și-ar fi dat locul său nici măcar pe un tron, pentru că, deși zdruncinăturile briștii se înmulțeau cu cât ea se înainta pe pietrișul drumului de pe malul Bistriței, cu atât creștea și mulțumirea noastră.
Continuare »