Bara de progres face ca așteptarea să fie mult mai palpitantă… atenuând frica noastră de moarte. Jurnalistul Daniel Engber a studiat cum a pătruns aceasta în viața noastră.
fără voturi
Încarc...
„Le Terence de notre siecle”… Cu variații pe această formulă l-au petrecut admiratorii contemporani pe Moliere de la cele dintâi succese până după moarte. Prietenul Scipionilor se potrivea, desigur, mult mai bine cu idealul eleganței nobile, cu dogmele frumuseții binecrescute decât plebeul Plaut.
Prefața ediției din 1682 arată lămurit ce gândeau admiratorii actorului poet: „Tout le monde a regrette un homme si rare et le regrette encore tous les jours: mais particulierement les personnes qui ont du gout et de la delicatesse. On l’a nomme le Terence de son siecle; ce seul mot renferme toutes les louanges qu’on lui peut donner”… Să luăm seama: „du gout et de la delicatesse”, două din ingredientele indispensabile esteticii timpului sunt aici direct legate cu literatura comică, genul care, desigur, a rezistat mai tare tuturor delicateților.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Dax Shepard și Michael Peña joacă în comedia plină de acțiune „CHIPs: Polițiști de belea” („CHIPS”), regizată și scrisă de Shepard şi care poate fi urmărită în premieră, din 24 martie 2017, pe marile ecrane din România. Filmul îi mai are în distribuție și pe Rosa Salazar, Adam Brody, Kristen Bell și Vincent D’Onofrio.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Valeriu Butulescu debuta cu aforisme în Macedonia (încă iugoslavă), în urmă cu aproape trei decenii, în revista „Osten” (Skopje), în traducerea poetului Baki Ymeri. Şi-a reluat colaborarea după anul 2000, publicând frecvent în revistele „Makedonski osten”, „Osten”, „TEA Krstozbor” şi „Vreme”. Tot la Skopje i s-au publicat sub formă de carte aforismele în graiul aromân „Vâsilieatsa-a zborlui” (traduse de prof. Hristu Cândroveanu) şi în macedoniană „Ţarsvoto na zvorot” – traduse de Vanghea Mihanj-Steryu (Editura SSAAM, 2009). Luna aceasta a ieşit de sub tipar, la Editura ORION din Skopje, în seria „Satira Lumii”, volumul „Pesocni oazi”, cuprinzând cele mai frumoase aforisme ale lui Valeriu Butulescu, în traducerea unuia dintre cei mai valoroşi satirici macedonieni contemporani: Vasil Tolevski. Macedoniana este şi ea una din cele peste cincizeci de limbi în care sunt traduse aceste aforisme. Reproducem mai jos un fragment din postfaţa volumului.
Continuare »
7 voturiÎncarc...Articolul ce urmează cuprinde unele observaţii cu privire la textele trimise de epigramiştii aspiranţi la premiile oferite de Ediţia VI-a a Concursului Naţional de Epigramă „Mircea Trifu”, Bucureşti, februarie 2011. Textul, apreciat de noi ca deosebit de util tuturor epigramiştilor, ca şi epigramele adăugate deja pe site, le-am preluat din volumul „O, Tempora! O, Mores!” alcătuit de dr. în filologie, prof univ. Elis Râpeanu.
Am socotit ca să adăugăm textului original – în loc de tablă de materii – unele sublinieri care să îngădue, celui ce reciteşte lucrarea, să descopere mai uşor locul unde poate găsi anumite pasaje tratând problemele ce-l interesează.
Continuare »
2 voturiÎncarc...Fragmente din volumul „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc” semnat de Nicolae Manolescu, apărut la Editura Gramar, Bucureşti, 2006; capitolul este intitulat „Arghezi şi Urmuz”
„Una din acele întâmplări, care, evocate după trecerea timpului, lasă să se vadă un semn al destinului, i-a pus în legătură, la începutul anului 1922 (sau, mai probabil, cu câteva luni înainte) pe Tudor Arghezi şi pe Urmuz. Există un element straniu în această întâlnire, cel puţin în partea ei epistolară. S-au păstrat două scrisori, câte una de la fiecare (Pagini bizare, ediţia Saşa Pană, 1970). Proaspăt redactor al Cugetului românesc, Arghezi îi scrie lui Urmuz, care se mai numea D. Demetrescu-Buzău, era ajutor de grefier la Curtea de Casaţie şi nu tipărise încă nimic: ‘Vreau să-mi rezerv plăcerea de a te fi publicat eu întâi…’ Suntem în registrul serios. Arghezi continuă însă în cel ironic: ‘… şi îţi prezic în noua şi neaşteptata d-tale carieră succese care vor contribui să-ţi sporească foloasele funcţiei de magistrat.’ Din scrisoare, înţelegem că magistratul ezita să devină scriitor. Ca să-i nimicească ‘ereziile’ şi să-i spulbere ‘temerile’, redactorul îi înfăţişează programul revistei, care ‘iese cu colaborarea tuturor profesorilor universitari, ceea ce nu înseamnă că şi cu colaborarea tuturor scriitorilor’. Argumentul are evident în vedere scrupulele magistratului, nu pe ale scriitorului; deşi nouă, astăzi, bizareria prozelor ce urmau a se tipări într-o revistă atât de academică ne reţine cu mult mai mult atenţia decât frica funcţionarului superior de la casaţie de a-şi da în vileag preocupări socotite îndeobşte nepotrivite cu rangul său; mai ales că el şi redactorul conveniseră să recurgă la un pseudonim.”
Continuare »
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
